08 decembrie 2012

O chestiune de principiu



S-a tot "tocat" tema asta, a revizuirii Constituţiei, că ar fi necesară, blabla. Nu zic că actuala Constituţie e un model de document democratic sau juridic, dar are meritul că fixează nişte elemente fundamentale (limbă oficială, suveranitate naţională, republică, stat unitar, independent şi indivizibil, judeţul ca unitate administrativ-teritorială, limitele revizuirii). Are şi minusuri, cele mai periculoase le consider a fi prioritatea dreptului comunitar (UE) asupra celui intern şi trecerea la "moneda unică a Uniunii Europene" prin lege, fără vreun referendum (Articolul 137.2).

ARD acuză USL că vrea să distrugă democraţia şi statul de drept, dar în acelaşi timp Blaga declară că ARD ar colabora la revizuirea Constituţiei "chiar dacă revizuirea ar fi iniţiată de USL". Tot Blaga a mai declarat că "şi regiunea trebuie introdusă în Constituţie", adică tocmai varianta de regionalizare propusă de USL (îl tot citez pe Blaga fiindcă declaraţiile sunt recente, si nu ştiu să fi fost contrazis de cineva de la ARD). Deci, doar regionalizarea pare să fie punctul comun oficial al ARD şi USL în materie constituţională, la celelalte puncte avute în vedere pentru revizuire diferenţele sunt mari ori ireconciliabile.

Aşadar: cum îşi propune ARD să participe la revizuirea Constituţiei ? (M.- R. Ungureanu vorbea la un moment dat despre "rescrierea Constituţiei"). Este un proces care necesită 2/3 din voturile din parlament, USL fiind de neevitat (USL va avea peste 1/3 din mandate, dar USL, chiar şi cu UDMR, nu ar atinge 2/3 din mandate). Cum ar putea coopera ARD cu unii care vor să distrugă democraţia şi statul de drept ?

Nu mai pun linkuri, cine a urmărit politica din ultimele luni ştie la ce mă refer.

Un comentariu :

Riddick spunea...

ARD se gudură/milogeşte acum, că "e răul cel mic" ("Ia uite-i p-ăia ce fac ! Ia uite-i p-ăia ce fac !"), dar procedează precum piciul-complice al tâlharului, care se pune ghem în spatele celui furat, să-i poata da tâlharul brânci şi să cadă, spre a fi jefuit mai uşor apoi.

Tratatul de la Lisabona s-a votat "în unanimitate" (minus 2), la 7-8 luni de la prima suspendare (din 2007), iar pentru 2013 ARD promite sprijin pentru USL la revizuirea Constituţiei şi regionalizare.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):