Postări
Ocupaţi tot timpul cu aceste drepturi iluzorii garantate de către Uniunea Europeană, consumatorii europeni au uitat prea repede că, în primul rând, sunt cetăţeni. Iar această calitate este subminată permanent de către "autorităţile" europene, în numele unui ideal utopic.
Poate că cetăţeanul-consumator european are dreptul să ceară schimbarea fierului de călcat ars, dar nu are dreptul să cunoască jocurile din culisele puterii, nici măcar atunci când i se cere să plătească cu vârf şi îndesat.
Ştiţi cine sunteţi dumneavostră? Sunteţi cetăţeni europeni şi nu aveţi niciun drept! Iritat de mai mult timp de reclamele absurde privind drepturile consumatorilor europeni am căutat mai multe informaţii.
Google m-a trimis şi pe site-ul consumatoreuropean.ro, unde am aflat de campania Uniunii Europene pentru informarea consumatorilor din România.
Acolo se arată că "din momentul aderării la Uniunea Europeană, în 2007, consumatorii români au câştigat drepturi garantate în toate statele membre UE", iar "asociaţiile de consumatori joacă un rol crucial în construirea unei mişcări consumatoriste puternice".
Am văzut ce înseamnă şi care sunt efectele acestei "mişcări consumatoriste" în condiţiile în care puterea de cumpărare este suplinită artificial prin credite care nu mai pot fi plătite. Oare atunci ce drepturi mai au "consumatorii"?
Ocupaţi tot timpul cu aceste drepturi iluzorii garantate de către Uniunea Europeană, consumatorii europeni au uitat prea repede că, în primul rând, sunt cetăţeni. Iar această calitate este subminată permanent de către "autorităţile" europene, în numele unui ideal utopic.
Poate că cetăţeanul-consumator european are dreptul să ceară schimbarea fierului de călcat ars, dar nu are dreptul să cunoască jocurile din culisele puterii, nici măcar atunci când i se cere să plătească cu vârf şi îndesat.
Bloomberg scria recent că "Băncii Centrale Europene i se permite să nu publice documentele care arată cum a folosit Grecia derivatele financiare pentru a-şi ascunde datoriile".
Acţiunea în justiţie a fost iniţiată de Gabi Thesing, reporter la Bloomberg News, şi Bloomberg Finance LP. Thesing şi Bloomberg News au cerut accesul la documente pe baza Deciziei BCE din 4 martie 2004, referitoare la consultarea documentelor BCE de către public.
"Publicarea acestor documente ar fi subminat protejarea interesului public în ceea ce priveşte politica economică a Uniunii Europene şi a Greciei", îşi argumentează decizia Curtea Generală a UE din Luxemburg. Oare de când mai are nevoie politica economică a UE şi de subminare? Nu a fost destul ceea ce au făcut până acum autorităţile europene?
Preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, spunea recent : "Nu mai pot fi deziluzionat, deoarece nu mai am niciun fel de iluzii cu privire la Europa". Acelaşi Juncker s-a remarcat şi printr-o declaraţie care ilustrează perfect starea actuală a Uniunii Europene: "Când lucrurile devin serioase, trebuie să minţi". Ce bine că justiţia europeană este foarte "înţelegătoare" şi uită de dreptate când este vorba de "supremul" interes public!
(continuare în pagina 13)
Dar să fie, într-adevăr, interesul public în joc sau doar interesul băncii Goldman Sachs? Pentru că banca americană a fost consultantul principal al guvernului de la Atena în iniţierea şi derularea contractelor de swap care au permis finanţarea deficitelor bugetare şi "administrarea" datoriei publice.
În preambulul deciziei judecătoreşti se arată că Thesing şi Bloomberg News au cerut documentele de la Banca Centrală Europeană în 20 august 2010, răspunsul negativ al BCE a venit în 17 septembrie 2010, iar acţiunea în instanţă a fost declanşată la 27 decembrie 2012.
Doar doi ani au trecut până când a venit şi confirmarea oficială a modului în care înţelege transparenţa Banca Centrală Europeană, instituţie care a ajuns, între timp, sub conducerea unui fost "angajat" al Goldman Sachs.
În ciuda declaraţiilor sforăitoare ale autorităţilor de la Burxelles şi Frankfurt, nu credem că mai poate considera cineva că UE a rămas un bastion al legii şi transparenţei. Atunci când sunt exercitate presiuni asupra unui membru de rang inferior, cum este ţara noastră, se ating noi culmi ale cinismului şi ipocriziei. Dar acestea sunt justificate. De ce? Pentru că astfel sunt scoas la suprafaţă "personalităţile" care sunt gata să-şi vândă şi mama pentru un loc la masa puterii. Iar astfel de personaje sunt indispensabile pentru "proiectul european".
Acum se aplică, la nivel continental, principiul devenit celebru printr-un banc de pe vrema comunis-mului: "Legea este bariera peste care sar dulăii, pe sub care trec căţeii şi în faţa căreia se opresc boii". Iar "boii" trebuie să tragă la jug necontenit, fără niciun răgaz pentru o minimă întrebare existenţială, deoarece sunt nevoiţi să plătească fără să crâcnească toate facturile aruncate pe masă de înţelepţii conducători.
Veţi spune că aşa au fost lucrurile de când lumea. Este adevărat, dar în lumea asta nouă ni se spune mereu că avem drepturi şi trebuie să le cunoaştem pentru a nu fi înşelaţi. Se pare că singurul drept este de a cere înlocuirea unui fier de călcat ars.
Oare când va promulga UE o lege prin care şi dreptul la viaţă şi libertate vor fi declarate privilegii, acordate după clauzele secrete ale unui nou tratat, aprobat fără referendum?
-----------
Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.
CĂLIN RECHEA
Google m-a trimis şi pe site-ul consumatoreuropean.ro, unde am aflat de campania Uniunii Europene pentru informarea consumatorilor din România.
Acolo se arată că "din momentul aderării la Uniunea Europeană, în 2007, consumatorii români au câştigat drepturi garantate în toate statele membre UE", iar "asociaţiile de consumatori joacă un rol crucial în construirea unei mişcări consumatoriste puternice".
Am văzut ce înseamnă şi care sunt efectele acestei "mişcări consumatoriste" în condiţiile în care puterea de cumpărare este suplinită artificial prin credite care nu mai pot fi plătite. Oare atunci ce drepturi mai au "consumatorii"?
Ocupaţi tot timpul cu aceste drepturi iluzorii garantate de către Uniunea Europeană, consumatorii europeni au uitat prea repede că, în primul rând, sunt cetăţeni. Iar această calitate este subminată permanent de către "autorităţile" europene, în numele unui ideal utopic.
Poate că cetăţeanul-consumator european are dreptul să ceară schimbarea fierului de călcat ars, dar nu are dreptul să cunoască jocurile din culisele puterii, nici măcar atunci când i se cere să plătească cu vârf şi îndesat.
Bloomberg scria recent că "Băncii Centrale Europene i se permite să nu publice documentele care arată cum a folosit Grecia derivatele financiare pentru a-şi ascunde datoriile".
Acţiunea în justiţie a fost iniţiată de Gabi Thesing, reporter la Bloomberg News, şi Bloomberg Finance LP. Thesing şi Bloomberg News au cerut accesul la documente pe baza Deciziei BCE din 4 martie 2004, referitoare la consultarea documentelor BCE de către public.
"Publicarea acestor documente ar fi subminat protejarea interesului public în ceea ce priveşte politica economică a Uniunii Europene şi a Greciei", îşi argumentează decizia Curtea Generală a UE din Luxemburg. Oare de când mai are nevoie politica economică a UE şi de subminare? Nu a fost destul ceea ce au făcut până acum autorităţile europene?
Preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, spunea recent : "Nu mai pot fi deziluzionat, deoarece nu mai am niciun fel de iluzii cu privire la Europa". Acelaşi Juncker s-a remarcat şi printr-o declaraţie care ilustrează perfect starea actuală a Uniunii Europene: "Când lucrurile devin serioase, trebuie să minţi". Ce bine că justiţia europeană este foarte "înţelegătoare" şi uită de dreptate când este vorba de "supremul" interes public!
(continuare în pagina 13)
Dar să fie, într-adevăr, interesul public în joc sau doar interesul băncii Goldman Sachs? Pentru că banca americană a fost consultantul principal al guvernului de la Atena în iniţierea şi derularea contractelor de swap care au permis finanţarea deficitelor bugetare şi "administrarea" datoriei publice.
În preambulul deciziei judecătoreşti se arată că Thesing şi Bloomberg News au cerut documentele de la Banca Centrală Europeană în 20 august 2010, răspunsul negativ al BCE a venit în 17 septembrie 2010, iar acţiunea în instanţă a fost declanşată la 27 decembrie 2012.
Doar doi ani au trecut până când a venit şi confirmarea oficială a modului în care înţelege transparenţa Banca Centrală Europeană, instituţie care a ajuns, între timp, sub conducerea unui fost "angajat" al Goldman Sachs.
În ciuda declaraţiilor sforăitoare ale autorităţilor de la Burxelles şi Frankfurt, nu credem că mai poate considera cineva că UE a rămas un bastion al legii şi transparenţei. Atunci când sunt exercitate presiuni asupra unui membru de rang inferior, cum este ţara noastră, se ating noi culmi ale cinismului şi ipocriziei. Dar acestea sunt justificate. De ce? Pentru că astfel sunt scoas la suprafaţă "personalităţile" care sunt gata să-şi vândă şi mama pentru un loc la masa puterii. Iar astfel de personaje sunt indispensabile pentru "proiectul european".
Acum se aplică, la nivel continental, principiul devenit celebru printr-un banc de pe vrema comunis-mului: "Legea este bariera peste care sar dulăii, pe sub care trec căţeii şi în faţa căreia se opresc boii". Iar "boii" trebuie să tragă la jug necontenit, fără niciun răgaz pentru o minimă întrebare existenţială, deoarece sunt nevoiţi să plătească fără să crâcnească toate facturile aruncate pe masă de înţelepţii conducători.
Veţi spune că aşa au fost lucrurile de când lumea. Este adevărat, dar în lumea asta nouă ni se spune mereu că avem drepturi şi trebuie să le cunoaştem pentru a nu fi înşelaţi. Se pare că singurul drept este de a cere înlocuirea unui fier de călcat ars.
Oare când va promulga UE o lege prin care şi dreptul la viaţă şi libertate vor fi declarate privilegii, acordate după clauzele secrete ale unui nou tratat, aprobat fără referendum?
-----------
Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.
CĂLIN RECHEA
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu