Ilie Şerbănescu - România: o ţară în extincţie

Cele aproape trei milioane de romani aflati la munca in strainatate sunt de fapt oameni in floarea varstei (intre 18 si 40 de ani), in deplinatatea capacitatilor biologice, fizice si psihice, de munca si creatie. Atentie, ei reprezinta la un asemenea numar circa 40% din forta de munca romaneasca de aceasta varsta.Cu alte cuvinte, 40% din aceasta forta de munca adulta la capacitate maxima lucreaza pentru alte tari, si nu pentru Romania.

Business24:

In ciuda controversei, degenerata in cele din urma intr-un adevarat scandal politic asupra numarului de alegatori de la referendumul din vara, alegerile parlamentare din 9 decembrie se vor desfasura pe baza acelorasi liste.

Ajunsa dezinteresata din cauza faptului ca aceste alegeri nu depind de realizarea unui anumit cvorum, clasa politica n-a mai manifestat vreo preocupare in rezolvarea problemei, cu toate ca intre timp Institutul National de Statistica a dat publicitatii rezultatele preliminare ale recensamantului din 2011.

Potrivit acestora, Romania a mai ramas cu vreo 19 milioane de locuitori, de la 21,6 milioane in urma cu numai 20 de ani. Scaderea - dramatica pentru o perioada istorica asa de scurta - este pusa pe seama sporului negativ al populatiei si migratiei se pare mereu accentuate.

Perspectivele indica o continuare si mai severa a declinului. Anul trecut numarul de casatorii a fost la jumatatea celui din 2007 (probabil ca efect al neincrederii generate de criza), iar numarul nasterilor a coborat la un minim istoric. Previziunile demografice - care au un inalt grad de implinire in practica - ne anunta ca vom mai ramane prin tara doar 14-15 milioane pana in 2050.

Deci, este vorba nici mai mult, nici mai putin decat de o tara in extinctie. Extinctie chiar si fizica sau, cum s-ar spune, ca natiune, caci ca economie si stat Romania a disparut deja de mult. Nu stiu cum interpreteaza altii aceasta tendinta spre extinctie - evidentiata si in statistici, si in viata cotidiana -, dar eu o numesc fara inconjur o tragedie nationala si o pun integral pe seama transformarii rapide a Romaniei intr-o colonie de la periferie a centrului vest-european, care, din cauza propriilor probleme fara iesire si fara intoarcere, o gestioneaza mizerabil si jefuitor, si nu ca un stapan macar responsabil.

Rapiditatea cu care Romania a fost transformata intr-o colonie - repetam prost gestionata - a generat un fenomen dramatic care o face organic aproape imposibil de administrat: Romania are grave probleme demografice de tip tara dezvoltata pe articulatia unei economii de tip tara subdezvoltata. Nu se cunoaste in lume un caz similar si cu atat mai putin nu se cunoaste vreo iesire, alta decat extinctia.

Cele aproape trei milioane de romani aflati la munca in strainatate sunt de fapt oameni in floarea varstei (intre 18 si 40 de ani), in deplinatatea capacitatilor biologice, fizice si psihice, de munca si creatie. Atentie, ei reprezinta la un asemenea numar circa 40% din forta de munca romaneasca de aceasta varsta.

Cu alte cuvinte, 40% din aceasta forta de munca adulta la capacitate maxima lucreaza pentru alte tari, si nu pentru Romania. Dincolo de aspectele pur concrete ale pierderilor pentru sistemele contributive de pensii si sanatate, este vorba de pierderi incomensurabile si irecuperabile pentru capacitatea productiva si de creatie a tarii, pentru substanta ei nationala, pentru soarta ei in Europa si in lume. Intr-un singur cuvant, dar extrem de semnificativ: o tragedie!

O tragedie prezentata oficial ca o contributie la finantarea balantei de plati si la dezvoltarea Romaniei! Remiterile catre tara de la romanii aflati la munca in strainatate nu reprezinta o asemenea contributie nu doar privind in sens filozofic si pe termen lung, ci si privind prozaic si pe termen scurt!

Nu numai ca nu constituie decat cateva faramituri din ceea ce alcatuieste contributia romanilor in bejenie la dezvoltarea altor tari, dar, sa fim drepti, remiterile ce ajung in Romania nu doar ca sunt derizorii, dar nu aduc macar o adiere de vant la miscarea moristii economiei in Romania.

Nu se deschid cu acesti bani nici afaceri in Romania, nici cine stie ce investitii individuale nu se fac aici din banii cu pricina. Grosul se duce pe consum in hipermarketurile straine din Romania. Adica, banii, in loc sa fie cheltuiti direct acolo, sunt cheltuiti aici tot in profitul celor de acolo. Romania nu trage nici un folos!

Mai sunt unii care, pornind de la faptul ca vreo 80% din banii economisiti de romanii aflati la munca in strainatate sunt tinuti in banci de la fata locului (ar fi vorba de circa 100 miliarde de euro, de vreo patru ori mai mult decat detin in banci din Romania romanii ramasi in tara), sustin ca produse bancare speciale ar trebui promovate pentru a schimba cat de cat situatia in favoarea bancilor din Romania.

Ce vorbiti fratilor?! - ii intrebam retoric pe acestia intr-un articol publicat in urma cu un an. "Bancile de aici nu sunt de aici, ci sunt tot de acolo! Ce mai conteaza in care dintre parti isi tin banii romanii, caci - accentuam inca o data! - si bancile de aici sunt tot cele de acolo!

D-apoi, ca sa fim perfect drepti, si romanii de aici care n-au plecat (inca) acolo isi tin banii tot in banci de acolo, caci banci romanesti nu mai exista! Nu mai exista, in deplina consonanta de altminteri cu bejenia romanilor! Sunt doar doua fatete ale aceluiasi fenomen: disolutia Romaniei!"