PDUSL vinde pe degeaba la extern gazul din producţia internă !

"Avem nevoie de lideri patetici !" (Pleşu, în 2001, dupa victoria PSD-PRM).

Nici Traian Băsescu, nici Victor Ponta şi nici ipoteticul şi improbabilul premier de la ARD nu vor avea vreodată curajul şi puterea să crească nivelul redevenţelor măcar la nivelul redevenţelor din Tanzania (35% + taxe). Mai mult, nu se va găsi nici măcar vreun politician capabil să desecretizeze clauzele referitoare la redevenţe. Am văzut jurnalişti şi politicieni şocaţi de insistenţa şi brutalitatea cu care unii lideri europeni au intervenit în disputele politice de la Bucureşti în contextul crizei din această vară. Aceste intervenţii vor fi o „joacă de copii” în comparaţie cu furtuna care se va dezlănţui pe plan internaţional dacă guvernul va încerca să majoreze substanţial redevenţele plătite de OMV sau să-i blocheze posibilitatea de a scoate gaz ieftin din România.

N-ar avea ce scrie Vocea Rusiei dacă lacheii Bruxelului nu ar sabota din interior statul român ! (link 1, link 2, link 3, link 4, link 5, link 6)

Vocea Rusiei:

România rămâne fără gaz ieftin. Povestea continuă

În ciuda aşteptărilor, în presa românească s-a găsit un personaj care s-a apucat de subiectul exportului gazului ieftin din România. Florian Bichir a abordat acest subiect într-o manieră dură, dar obiectivă, fiind imediat sancţionat de către OMV Petrom care şi-a retras publicitatea de la postul de televiziune care şi-a permis să fie critic la adresa companiei austriece.

Probabil, orice apreciere pozitivă din partea subsemnatului la adresa acestui jurnalist român va fi utilizată de „colegii de breaslă” pentru a-l acuza de „colaborare cu KGB” şi alte păcate, demonstrând încă o dată că mass media din România nu cunoaşte un alt modus operandi decât cel al atacului la persoană. În rest, presa nu va risca să-şi strice relaţiile cu un important cumpărător al spaţiilor publicitare.

Revenind la subiectul exporturilor de gaze ieftine din România, se poate spune că oficialii Ministerului Economiei au demonstrat că nu ştiu pe ce planetă trăiesc. Dacă un secretar de stat nu ştie despre pregătirea capacităţilor tehnice pentru exportul de gaz şi declară că această ştire este o dezinformare, este dificil de presupus că guvernul este preocupat în vreun fel de această problemă. Îmbucurător este faptul că oficialul guvernamental a recunoscut în clar text că nu există impedimente legale pentru exportul gazului ieftin din România. Totodată, acest incident oferă noi argumente „gurilor rele”, care afirmă „pe surse” că toate ordinele ministeriale din domeniul energetic sunt scrise de reprezentanţii unei anume companii energetice, iar miniştrii (indiferent de coloratura politică) le semnează ca primarii.

În fond, problema este simplă: OMV a obţinut posibilitatea tehnică de a exporta gaz din România, începând din 2013. Gazul ieftin din producţia autohtonă va fi exportat, iar consumul intern va trebui satisfăcut din importuri din Rusia. Judecând după declaraţiile apărute în presă, OMV susţine că „momentan” nu are intenţii de a exporta gaz din România. Evident, pentru orice persoană care cunoaşte câtuşi de puţin principiile de funcţionare a economiei de piaţă este clar că o companie privată nu investeşte milioane de euro pentru a crea condiţii tehnice de export fără să aibă intenţia de a le folosi pentru obţinerea de profit. Mai mult, există o serie întreagă de declaraţii şi acţiuni ale reprezentanţilor OMV care arată că această companie îşi doreşte să exporte gaz din România într-un viitor cât mai apropiat. De fapt, însăşi reacţia extrem de dură şi necivilizată a OMV la opiniile critice exprimate în presă ar trebui interpretată ca o confirmare a scenariului descris în analizele publicate de Vocea Rusiei.

Demersul unui singur jurnalist român de a investiga modul în care o singură companie austriacă va obţine beneficii disproporţionale de pe urma resurselor naturale ale României este unul nobil, dar finalmente lipsit de orice şansă de izbândă. Ceea ce se întâmplă acum nu este altceva decât o consecinţă firească a unui proces defectuos de privatizare şi un rezultat firesc al procesului de colonizare a României. O ţară în care cea mai mare companie energetică este vândută unei companii-pitic la un preţ egal cu 4% din valoarea reală de dragul „plăţii biletului de intrare în clubul select al ţărilor europene” nu este altceva decât o colonie. Am văzut jurnalişti şi politicieni care-şi manifestă public speranţa la o renegociere a redevenţelor plătite de OMV, dând dovadă fie de o naivitate crasă, fie de prezenţa numelor domniilor lor pe ştatele de plată ale unor companii de relaţii publice. Nici Traian Băsescu, nici Victor Ponta şi nici ipoteticul şi improbabilul premier de la ARD nu vor avea vreodată curajul şi puterea să crească nivelul redevenţelor măcar la nivelul redevenţelor din Tanzania (35% + taxe). Mai mult, nu se va găsi nici măcar vreun politician capabil să desecretizeze clauzele referitoare la redevenţe. Am văzut jurnalişti şi politicieni şocaţi de insistenţa şi brutalitatea cu care unii lideri europeni au intervenit în disputele politice de la Bucureşti în contextul crizei din această vară. Aceste intervenţii vor fi o „joacă de copii” în comparaţie cu furtuna care se va dezlănţui pe plan internaţional dacă guvernul va încerca să majoreze substanţial redevenţele plătite de OMV sau să-i blocheze posibilitatea de a scoate gaz ieftin din România.

Toate aceste operaţiuni, inclusiv exportul de gaze şi exportul de energie electrică, fac parte din realizarea unui proiect mai amplu cunoscut sub denumirea generică şi aparent inocentă de „liberalizare a pieţei de energie şi gaze din România”. Cel mai consecvent susţinător al acestui proiect este nimeni altul decât Fondul Monetar Internaţional al cărui reprezentanţi cer încontinuu o accelerare a proceselor de liberalizare a tuturor componentelor economiei româneşti. Într-o ţară înglodată în datorii şi care a pierdut şi acea brumă de independenţă pe care o avea odinioară, este cert că cei din spatele FMI îşi vor duce planul la bun sfârşit.

PS: Am văzut multe nedumeriri în legătura cu motivaţia apariţiei acestor analize. Motivaţia este legată de faptul că, inevitabil, odată cu creşterea vertiginoasă a facturilor la gaz, vor apărea „experţi” care vor declara că „Rusia este de vină”. În realitate, de vină sunt cei care au transformat România într-o colonie care şi-a pierdut dreptul de proprietate asupra propriilor resurse naturale.