14 noiembrie 2012

Ilie Şerbănescu : De ce programele USL şi ARD seamănă ca două picături de apă


Business24:

Analiza poate necesara a ofertelor electorale in plan economic ale principalelor forte politice angajate in scrutinul parlamentar din 9 decembrie a devenit, chiar de la lansarea ofertelor, doar un simplu exercitiu intelectual.

Nu prea foloseste la ceva analiza, in masura in care, chiar de la lansarea programelor, principalele forte politice - atat USL cat si cele din tabara presedintelui Basescu - au anuntat, alaturi de guvernatorul BNR, ca au convenit sa fie incheiat un nou acord cu FMI, care ar urma sa fie al treilea consecutiv de la declansarea crizei.

In masura incheierii unui nou acord cu FMI, programul economic ce va fi aplicat va fi - dupa cum a dovedit experienta insasi - un program FMI si nu un program al fortei politice de la guvernare, ceea ce face, pe de o parte, cu totul neimportant cine va fi la guvernare, iar, pe de alta parte, arunca in pierdere de timp analiza ofertelor electorale in plan economic daca acestea tot nu se vor aplica, indiferent cine va fi la carma.

Nu discutam acum si aici programele FMI. Ne rezumam doar la a sublinia ca aplicarea lor emasculeaza pur si simplu programele fortelor politice, indiferent daca acestea sunt realiste ori nerealiste, fezabile sau nefezabile, si asta pentru faptul ca nici nu se va incerca implementarea lor. Poti spune chiar mai mult: ca, din acest punct de vedere, nici nu se stie exact de ce se mai desfasoara alegerile!

Ca simplu exercitiu intelectual, o analiza a ofertelor electorale poate fi totusi folositoare. Concluziile se pot dovedi de interes - pentru unii ar putea parea chiar surprinzatoare - daca, si numai daca, se va gasi cineva sa reflecteze asupra lor!

Inainte de toate, ofertele electorale in plan economic ale celor doua principale forte politice - USL si ARD - seamana ca doua picaturi de apa. Cum se face ca este asa?!

Ambele au o premisa falsa. Nu pornesc de la realitatea ca Romania este o tara subdezvoltata si, in plus, in statutul de anexa de consum de la periferie a centrului decizional vest-european al UE, respectiv in cel mai de jos stadiu al unei colonii. Nici macar atelier al centrului, ci doar o anexa de consum a acestuia! Ca atare, ambele programe propun proiecte care nici nu vizeaza cumva schimbarea acestei situatii care determina cauzal celelalte stari de lucru, ci doar schimbari derizorii, complet colaterale.

Or, vindecarea unui pacient este conditionata inainte de toate de o diagnoza corecta, altfel se risca a se trata pacientul de altceva decat sufera. Ceea ce ii poate face chiar mai rau decat ii este. Nici nu se pune problema realismului sau nerealismului acestor proiecte, a oportunitatii sau neoportunitatii lor, in masura in care este vorba de tratamente pentru tuberculoza cand pacientul are cancer.

Amandoua programele cad in capcana FMI-BNR ca statul este de vina pentru ca economia din Romania nu merge, fapt cu implicatii nocive imense. Nu se subliniaza ca, prin politicile de cedare a pozitiilor si deciziilor din puncte nodal-strategice din economie, statul roman nu mai este de fapt in stare sa mai faca ceva in economie, sa mai deruleze vreo actiune care sa schimbe lucruri de baza in aceasta. Mai rau, nici nu se mai cauta vreo iesire! Aceleasi clisee stupide despre "statul cel mai prost administrator" si lipsa sa de performante, despre pierderile pe care le aduce economiei, despre neplata de catre acesta a facturilor la companii private.

Nimic insa despre praduirea statului, despre devalizarile acestuia ca sursa a minunatelor performante inregistrate de privatii care le practica, despre dimensiunile de zece ori mai mari ale datoriilor privatiilor catre stat etc. Si, mai ales, nici macar un cuvintel care sa explice cum se face ca, daca statul a ajuns sa reprezinte numai 9% din PIB, tara n-o duce fermecator, tocmai in masura in care desavarsitul si performantul sector privat ocupa pozitii dominante de peste 91%?! Cine este de vina pentru esec? Cel care detine doar 9% sau cei care invart 91%?!

De unde sa mai vina dezvoltarea economica in asemenea conditii?! Este clar ca statul roman nu este considerat in stare sau, chiar daca ar mai fi considerat in stare, deja nu mai poate fizic sa faca ceva in stadiul in care a fost adus. De la capitalul privat autohton nimeni nu prea asteapta in mod obiectiv cine stie ce, in masura in care este relativ slab financiar si tehnologic. Si atunci, ambele programe dau un raspuns la unison. Se asteapta totul de la investitiile straine, de la capitalul strain.

Acesta este intr-adevar minunat, eficient si performant. Numai ca nu-i treaba lui dezvoltarea Romaniei! Singura lui treaba este sa faca profit. De aceea si vine in Romania. Si asta si face! Nu discutam aici cum si cat. Nu este insa nimic de incriminat. Asta este treaba lui si asta face! Dezvoltarea Romaniei este insa altceva. Realizarea de profit de catre capitalul strain si dezvoltarea Romaniei sunt procese care nu se suprapun. Numai cine nu vrea sa vada acest lucru nu vede!

A astepta mantuirea de la capitalul strain este o biata iluzie! Sau, mai degraba spus, cai verzi pe pereti! Aportul capitalului strain poate fi un puternic factor adjuvant pe calea dezvoltarii. Cu conditia insa in care exista o tesatura interna a dezvoltarii si un factor intern care sa promoveze constructia acestei tesaturi. In conditiile programelor USL si ARD, dezvoltarea pe seama capitalului strain - si nu exista nici un exemplu in lume in acest sens! - va veni abia la calendele grecesti.

Nu este de mirare ca pe acest fond strict comun, atat programul USL, cat si cel al ARD se limiteaza la aceeasi zona colaterala a fiscalitatii, iar, in cadrul acesteia, tot nu intamplator, in perimetrul restrans al fiscalitatii in scopuri bugetare si nu al fiscalitatii ca factor de dezvoltare. Un articol separat urmeaza sa abordeze aceasta problematica.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Alina Inayeh, 2021 ("Ce cred românii despre Est şi Vest" - sondaj): "[...] toți acei 30%, care mie îmi dau foarte multă bătaie de cap, cred că țările occidentale, deci nu numai UE, ci țările occidentale luate așa, ca pachet, au adus mai mult rău decât bine României. Și există un număr îngrijorător de mare, 67% dintre români, deci două treimi dintre ei, care cred că interesul național trebuie păstrat, trebuie salvat, trebuie luptat pentru el chiar dacă asta înseamnă pierderea calității de membru UE. [...] deci dacă interesul național o cere, să se ducă UE unde o vrea, pentru că interesul național este mult mai important. Ne apărăm cu dinții ceva ce nu înțelegem ce. Nu știm exact ce înțeleg românii prin interesul general.

 

Postări populare: