22 iunie 2012

E grav



Planul nu se oprește "doar" la crearea unui "stat european", merge în direcția dizolvării NATO.

Foreign Ministers’ group on the Future of Europe 
Chairman’s Statement for an Interim Report 
15 June 2012 
The time for a debate on the Future of Europe is now

Zece miniştri de externe europeni vor să transforme UE într-o federaţie pe modelul SUA, cu un preşedinte al CE ales direct şi un PE cu două camere. Miza este întărirea instituţiilor comunitare, precum Comisia şi Parlamentul European, în dauna puterii disproporţionate a şefilor de state şi de guverne.

Dacă Tratatul de la Lisabona a dat o putere mult prea mare Consiliului European, dominat de dispute legate de interese naţionale şi de pierdere a suveranităţii, mai ales după izbucnirea crizei, „grupul viitorului” iniţiat de ministrul german de Externe Guido Westerwelle propune o întărire a pilonului supranaţional, comunitar al UE, în dauna celui interguvernamental. Astfel preşedintele Comisiei Europene ar urma să fie ales direct prin sufragiu universal şi ar avea dreptul să-şi constituie singur o echipă guvernamentală, devenind cel mai puternic om politic din Europa.

În locul Consiliului European şi a Consiliului de Miniştri al UE, ar urma să fie instituită o a doua cameră, a statelor, în Parlamentul European.  Miniştrii de externe ai Austriei, Belgiei, Danemarcei, Italiei, Germaniei, Luxemburgului, Olandei, Poloniei, Portugaliei şi Spaniei au prezentat aceste propuneri preşedintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barosso, preşedintelui Consiliului European Herman Van Rompuy, preşedintelui Băncii Centrale Mario Draghi şi liderului eurogrupului Jean Claude Juncker.

In the long term, this means a “European Defense Policy,” which could include a “European Army” for some nations, the report said. When it comes to defense policy, “most foreign ministers feel that we should be more ambitious,” says the report.

In the shorter term, the European External Action Service (eeas)—the EU’s diplomatic, intelligence and military unit—must “be strengthened more.” The EU also needs “a more dynamic Common Security and Defense Policy, stronger EEAS planning and command capabilities for civil-military operations, more pooling and sharing.”

The report also says, “We should also aim for a common seat in international organizations,” presumably referring to the EU’s longstanding goal of gaining a seat on the UN Security Council.

The group plans to continue meeting, focusing especially on how to make Europe “a global player.” 

Traducerea pasajului:

Pe termen lung, acest lucru înseamnă o "Politică de Apărare Europeană", care ar putea include o "armată europeană" pentru unele naţiuni, spune raportul. Când vine vorba despre politica de apărare, "majoritatea miniştrilor de externe [care ? desigur, majoritatea dintre cei 27, nu cei 10 ori o majoritate dintre ei !] consideră că ar trebui să fim mai ambiţioși", spune raportul.


Pe termen scurt, Serviciul European pentru Acţiune Externă (SEAE) - corpul diplomatico-militaro-informativ al UE - trebuie "să fie consolidat mai mult." UE are nevoie, de asemenea, "de o Politică de Securitate și Apărare Comună mai dinamică şi capabilități de planificare și comandă ale EEAS/SEAE mai puternice pentru operațiuni civil-militare, mai multă punere în comun şi partajare a resurselor (militare)".

De asemenea, raportul spune: "Noi ar trebui să urmărim, de asemenea, obținerea unui loc comun în cadrul organizaţiilor internaţionale", probabil referindu-se la obiectivul pe termen lung al UE de a obţine un loc în Consiliul de Securitate al ONU.

Grupul intenţionează să continue reuniunile, concentrându-se în special pe metodele de a face din Europa "un actor global."

 Exista însa o serie de riscuri care arunca o umbra asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastra de oportunitate nu va dura mult. Consider ca Uniunea nu mai are decât câtiva ani ca sa se afirme ca un câstigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie sa-si defineasca cât mai curând pozitia fata de centrele de putere. Care este viitorul relatiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai buna politica fata de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem mentine echilibrul între acesti actori, mai ales în ceea ce priveste Rusia si SUA? ["echilibrul" ?! cum, adică? UE nu este un aliat/partener al SUA ?] În al treilea rând, cum îsi va juca Europa rolul în diversele crize internationale. Consider ca aceia care vor reusi sa aduca pacea în Orientul Mijlociu vor deveni unii dintre viitori leaderi ai lumii.[...]

Ambasadorii statelor NATO s-au reunit, incepand de luni, la Bruxelles pentru a discuta despre planurile de dezvoltare a capacitatilor militare ale Uniunii Europene, catalizate in aceste zile de dezbaterea privind adoptarea Constitutiei Europei unite. Organizata la cererea expresa a Statelor Unite, care afirma ca dimensiunea militara a UE ameninta Alianta Nord-Atlantica, reuniunea speciala de la Bruxelles avea ca scop declarat sa-i ofere informatii despre planurile europene ambasadorului american la NATO, insa unul dintre mobiluri este negocierea aspectelor de securitate si aparare ale viitoarei UE intre europenii din „vechea“ si „noua“ Europa, concomitent cu aplanarea anxietatii americane cu privire la subminarea NATO de catre dimensiunea miliara europena.
Dupa ce, saptamana trecuta, o intalnire similara a degenerat in dispute tensionate, atmosfera la discutiile de luni si marti a fost ceva mai linistita. Cu toate ca, pana ieri, nici un rezultat nu parea previzibil, purtatorul de cuvant al NATO, Jamie Shea, a tinut sa sublineze, dupa prima zi de discutii, ca atmosfera este foarte buna si ca toti reprezentantii celor 19 state au cazut de acord ca „nimeni nu vrea sa faca rau Aliantei“. „Cea mai rea situatie ar fi, sincer, daca nici una dintre parti nu ar vrea sa discute despre asta“, a mai adaugat Shea, incercand sa imbunatateasca perceptia publica despre discutiile de la Bruxelles. Dupa schimburile de replici care au sugerat o acutizare a divergentelor transatlantice, diplomatii de pe ambele maluri ale Atlanticului au incercat sa minimalizeze importanta reuniunii din capitala belgiana.
Intalnirea ambasadorilor NATO a fost solicitata, saptamana trecuta, de reprezentantul SUA, Nicholas Burns, care a semnalat ca Washingtonul este alarmat de ideea franco-germana de a infiinta un cartier general al viitoarelor forte europene, separat de structurile Aliantei. Neavand parghii pentru a influenta dezbaterile dintre membrii UE, Burns a solictiat ca cei 17 aliatii europeni din NATO, multi dintre ei membri ai UE, sa explice, la reuniunea speciala, ce se va intampla cu proiectul militar al UE. El a reamintit de criza aparuta in momentul cand Franta, Belgia si Germania, statele care sustin acum ideea cartierului general european, au refuzat, inaintea conflictului din Irak, sa voteze pentru acordarea de asistenta Turciei. Mai mult, Burns a deschis in presa britanica dezbaterea despre viitorul NATO dupa razboiul rece, afirmand ca Alianta are acum ca scop protejarea tututor membrilor ei, fie ei europeni sau nord-americani, de amenintarea terorismului international, oriunde in lume ar prinde forma acest fenomen. Declaratia cu privire la rostul Aliantei, facuta de Burns in presa britanica, a fost o incercare de revalorizare a importantei NATO in ochii publicului si implicit a Guvernului britanic. Statele Unite au devenit extrem de ingrijorate in privinta ideii apararii europene dupa ce Marea Britanie a semnalat o schimbare de pozitie fata de proiectul militar al UE, dupa summitul Chirac-Schröder-Blair de la Berlin. Londra, aliatul fidel al Washingtonului, a decis, o data cu reimprospatarea echipei de politica externa a premierului Blair, sa sprijine proiectul de aparare europeana, afirmand ca este de acord cu o intarire a puterii militare a UE care sa actioneze complementar Aliantei. Adoptand rolul delicat de mediator al divergentelor transatlantice, Marea Britanie spera sa ghideze dezbaterea din UE catre o solutie care sa protejeze si interesele Aliantei, nefiind de acord cu ideea franco-germana a cartierului general european si nici cu introducerea in Constitutia europeana a clauzei de aparare comuna, care ar dubla articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord.

 

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: