Rotaţia obedienţilor

cotidianul.ro

Motto: „Victoriile aparţin celor care ştiu să se înnoiască şi care aduc surpriza” (gen. Jean Paul Charnay, „Eseu asupra strategiei”)

În România de azi, direcţia spre bine are trei duşmani: răii care nu vor, proştii care nu înţeleg şi epuizaţii care nu pot. Acesta este fondul pe care se sprijină caruselul politic. Caruselul partidulului unic şi transpartinic. Confruntarea dintre servicii şi structurile vechiului partid comunist a ajuns din nou la complicitatea rocadei.

Care sunt simptomele care-i demască? Rotaţia politrucilor din guvernul actual şi în competitorii politici ai alegerilor locale. Aceleaşi personaje care de peste 20 de ani sunt în postură de decidenţi, mai pe faţă sau mai discret, în spatele altora. Deşi foarte mulţi dintre aceştia au fost şi sunt legaţi de scandaluri politice, financiare, falimente bancare răsunătoare, şi care, după o perioadă de „adormire” politică, iată-i din nou pe scena politicii româneşti în postura de „salvatori” ai democraţiei.

România continuă să fie captiva sistemului politic dominat de vechii comunişti, de copiii, nepoţii, neamurile şi acoliţii lor. O uriaşă camarilă transpartinică dizolvă statul român economic, îl decapează politic şi îl defragmentează social. Este lesne de înţeles că nu poate fi vorba de înnoire politică, iar cât despre surpriză, este ridicol să vorbim, deoarece varianta guvernării USL era previzibilă în cazul colapsului politic al PDL. Aşadar avem victoria lor şi înfrângerea noastră. Iar surprizele abia acum îşi urmează cursul.

Rocada puterii nu aduce nimic nou şi va continua mersul în gol al vieţii noastre. Aruncaţi o privire asupra alegerilor locale. Politicieni îndoielnici, care au alimentat scandaluri privind demolări, avize de contrucţii la limita legii precum Andrei Chiliman, care ne „asigură” zâmbind cu „aceeaşi seriozitate” în jaf şi interes personal.

Apoi traseiştii politici, aceşti obedienţi ai burţii, pentru care interesul faţă de comunitate se reduce la cum să se mai facă de patru ani de bunăstare personală. Primăriile de sector din Bucureşti sunt mai la vedere spre exemplificare, dar comunele şi satele României sunt deja conturate în micro-dictaturi cu un singur candidat! La al doilea sau al treilea mandat! Este şi cazul ductilului Pandele de Voluntari, care a revenit în PSD pe filiera Negoiţă (pozat acum alături de Ponta în afişajul electoral), deşi PSD avea acolo un candidat propriu mai eficient şi mai bun pentru comunitate decât şmecherul local de trei mandate Pandele! USL a renunţat la propriul candidat, care se pregătea de această luptă politică de ani de zile, deoarece Partidul a ales un trădător politic, fugit din corabia PDL, care a început să prindă apă. De ce a fost ales trădătorul? Pentru obedienţa lui necondiţionată care a fost verificată. Dar cum rămâne cu înnoirea politică? Noi mai contăm în aceste aruncări de zaruri? Dacă privim în trecutul apropiat, am putea vedea foarte bine că nici în zarurile secretarului de partid pe judeţ sau pe fabrică nu contam nici cât cifrele care ieşeau la zar!

În spaţiul media s-au făcut multe actualizări privind trecutul pătat al unor membri din actualul guvern, iar prezenţa recurentă a acestor manechine politice nu este de bun augur pentru ţară. Iată-le:

„Ministrul «Poşta Română» Dan Nica, cercetat pentru abuz în serviciu, în cazul înstrăinării unui teren al Poştei Române şi pentru faptul că a folosit serviciul secret al Internelor («Doi şi-un sfert») în interes de partid cât timp a fost ministru în timpul lui Adrian Nastase.

Ministrul «Consilierul lui Năstase» Titus Corlăţean s-a facut remarcat printr-o declaraţie în care a susţinut că procurorii care-l anchetează pe Adrian Nastase ar trebui arestaţi. Ponta vrea să-l ajute să-şi îndeplinească visul numindu-l ministrul de Justiţie.

Ministrul «slugă îndatorată», Daniel Constantin, a fost numit la Agricultură doar pentru că stăpânul lui, Voiculescu, a fost dat în judecată de acest Minister pentru o ţeapă de 60 de milioane de euro.

Ca să fie totul corect, Daniel Constantin a fost «împrumutat» cu 300.000 de euro de şeful lui Voiculescu.

Ministrul «Tombolă» Ioan Mang, recent demisionarul de la Învăţământ,
plagiator şi prost … cu mult mai slab decât superficialul Hărdău. Cât priveste pe actualul profesor din Vişeul de Sus, este un Mang la început de carieră. Cum îi putem compara pe aceşti devastaţi intelectual cu un Spiru Haret, Constantin Angelescu, de pildă, cu adevărat reformatori ai învăţământului românesc?

Ministrul «Speculă cu valută», Lucian Isar, care în anul 2008, fiind responsabil cu operaţiuni de Trezorerie la Bancpost, a iniţiat un atac speculativ asupra leului. BNR l-a acuzat că a încălcat regulile şi nu s-a lăsat până nu l-a expulzat din sistemul bancar. L-a adus Ponta unde altundeva dacă nu la Economie?

Ministrul «Tunuri financiare» Florin Georgescu a fost ministrul Finanţelor în guvernul Văcăroiu, perioada în care au înflorit escrocheriile liberale CARITAS, SAFI şi FNI. A fost promovat fiind omul lui Vântu la Banca de Investiţii după care a ajuns în BNR. A fost numit la BNR în octombrie 2004 cu o lună înainte de pierderea alegerilor de către PSD. Acum este promovat şi mai sus de Ponta: Ministru de Finanţe al României.

Ministrul «Traseist» Eduard Hellvig, fost deputat al lui Voiculescu, ajuns secretar general al PNL, considerat «omul lui Antonescu». La aşa traseu politic, a meritat Ministerul Dezvoltării Regionale.

Ministrul «Abuz în serviciu» Mircea Diaconu, care a intrat de două ori în vizorul ANI fiind în paralel şi Senator şi director al Teatrului Nottara. Aţi crede că i-a fost greu să mai meargă pe la teatrul pe care-l conducea, dar a reuşit fiind cercetat şi acuzat de abuz în serviciu şi conflict de interese pentru că ar fi favorizat numirea soţiei sale, actriţa Diana Lupescu, în funcţia de regizor la Teatrul Nottara. Omul de cultură al USL.”

Și apoi care este poziţia profesorului de socialism ştiinţific din vechime, Andrei Marga, astăzi ministrul de Externe al României, faţă de politicile culturale înjositoare pentru România ale şefului ICR, Patapievici? Nu avem nici o singură atitudine faţă de acest personaj. Probabil că profesorul de marxism are interes să sprijine progenitura de nomenclaturist. Ce se naşte din pisici şoareci mănâncă.

Și dacă ne-am fi închipuit că plecarea surpriză a lui Theodor Meleşcanu din PNL pentru SIE a însemnat şi sfârşitul colaborării acestuia cu partidul pe care l-a trădat, atunci putem fi naivi fără scăpare. Oamenii de încredere ai lui Meleşcanu au fost cooptaţi în echipa actualului ministru al Apărării. Este vorba de gen. (r) Florea Posteucă şi Andreea Dumitru. Posteucă este noul consilier al ministrului Dobriţoiu, iar Andreea Dumitru va coordona activitatea de relaţii publice a Ministerului Apărării Naţionale. Ea a fost purtătoarea de cuvânt a lui Meleşcanu în perioada cât acesta a condus MapN.

În politică se ţine seama de factorii subiectivi angajaţi, dar putere de decizie şi forţă de mobilizare au numai factorii obiectivi din prezent şi din viitor. Că nu se întâmplă aşa o ştim foarte bine, iar politicienii noştri nu au nici un gest faţă de vreun factor obiectiv prezent sau viitor.

Apoi, în mod normal, partidele politice şi mişcările sociale sunt cu imperativ calitativ, şi anume sunt după chipul şi asemănarea celui care le conduce.

Românii cred şi speră în schimbare. Schimbarea politică recentă va împlini oare această speranţă? O speranţă de schimbare, care, după cum vedem că stau lucrurile, nu este decât o rotaţie de cadre.

Rotaţia de cadre înseamnă schimbare ca scop în sine. Dar schimbarea nu-i scop în sine decât pentru demenţii care confundă distrugerea cu construirea şi pentru proştii care cred în ce nu vine niciodată. Şi de aici mitul foarte popular al tătucului, al salvatorului care până şi el îşi refuză venirea.