Cristoiu contra Cristoiu: Alianţa USL-PDL împotriva lui Dan Diaconescu

Sistemul s-a demascat. Sunt dirijate de interese comune, toate partidele din parlamentul actual.

Evenimentul zilei

N-a stârnit nici o boare de nedumerire poziţia aparte adoptată de PDL în cazul votului uninominal într-un singur tur. Dacă ar fi să crezi propaganda portocalie, proiectul de Lege, supus şi impus de USL, vizează scoaterea PDL de pe scena politică.

Spre aceeaşi ipoteză merg şi analiştii independenţi, grăbiţi să vadă în uninominalul pur rostogolirea ţării spre dictatura USL. Te-ai fi aşteptat, în aceste condiţii, la o reacţie furibundă a PDL. Partidul lui Emil Boc, condus efectiv de Vasile Blaga, s-a mulţumit însă să formuleze amendamentul vizând reducerea numărului de parlamentari şi, după vot, la care mulţi deputaţi PDL au optat pentru uninominalul pur, să anunţe contestarea la Curtea Constituţională.

Un partid căruia uninominalul i-ar aduce pagube incalculabile ar fi încercat fie şi o alianţă cu ONG-urile adversare ale acestei formule electorale.

PDL n-a făcut-o.

Nici în Camera Deputaţilor nu s-au înregistrat semnele unei tentative de a găsi aliaţi în rândul altor formaţiuni.

Poziţiei PDL i s-ar putea găsi justificări ţinând de situaţia deloc plăcută a partidului:

1) Pierderea Puterii printr-o trişerie balcanică: cumpărarea de parlamentari de către USL ca la un iarmaroc a fost atât de neaşteptată, încât PDL nu şi-a revenit încă din leşin.

2) Uninominalul într-un singur tur a fost şi este ambiţia lui Traian Băsescu, ivită, ca la toate firile autoritariste, din credinţa în reformele de sus în jos.

După opinia noastră, explicaţia poziţiei PDL e alta, ţinând de un adversar conştientizat ca periculos de toate partidele parlamentare.

Acest adversar se numeşte, indubitabil, Partidul Poporului Dan Diaconescu. 

Formaţiunea ivită dintr-o televiziune, aşa cum PRM s-a născut dintr-un săptămânal, e tratată de publiciştii noştri fruntaşi cu un dispreţ prostesc. L-aş compara cu dispreţul insului subţire faţă de mahalaua prin care trece cu trăsura, pentru ca la un moment dat, când roţile acesteia se împotmolesc în noroi, să recunoască faptul că fără mahalagiii dispreţuiţi n-ar mai fi ieşit de acolo.

Între timp, PPDD îşi vede de treabă.

Dacă ar avea alt instrument de percepere a realităţii româneşti decât nasul pe sus, liderii de opinie ar fi fost mult mai atenţi la ceea ce face PPDD şi ar fi observat că:

1) Dan Diaconescu exploatează în chip excepţional parvenirea USL la putere printr-o mişcare parlamentară secretă şi ruşinoasă. Atât la OTV, cât şi în campania din ţară, PPDD a înfăţişat trecerea Puterii din mâinile PDL în mâinile USL ca pe rezultatul unui miş-maş al ciocoilor care au stăpînit ţara timp de 22 de ani. Prin contrast, PPDD e prezentat drept partidul care nu aparţine jocului negustoresc practicat după decembrie 1989 de partidele ciocoieşti.

Românii sunt îndemnaţi să voteze astfel o formaţiune nouă, străină de negustoriile politicianiste româneşti, alcătuită din oameni noi.

2) O dată ajunsă la Putere, USL s-a străduit, în chip demagogic, să creeze imaginea unei ţări care are bani din belşug.

Entuziasmul cu care Guvernul Ponta împarte bani reali şi bani promişi în dreapta şi-n stânga, complicitatea iresponsabilă a BNR la populismul straniu al premierului, au dat naştere uneia dintre cele mai periculoase stări de spirit din istoria postdecembristă, amintind, într-un fel, de cea creată în anii 1990-1991 de FSN-ismul iliescist:

Ne putem avânta în cheltuieli nebuneşti, deoarece sunt bani.

O dată înlăturată prudenţa făurită de politica lui Traian Băsescu, alegătorii sunt în stare să creadă orice promisiune electorală.

Pe acest fond făgăduielile incredibile ale PPDD devin credibile.

Dacă sunt bani suficienţi de mulţi pentru ca bunicuţa Mariana Câmpeanu, un fel de Suzana Gâdea a PNL, să arunce cu ei în români, de ce n-ar fi realizabile făgăduielile lui Dan Diaconescu?

3) Spre deosebire de alţi politicieni români, Dan Diaconescu a luat ţara la picior. Cine urmăreşte OTV constată, nu fără uimire, că în curând nu va rămâne localitate mai acătării a României care să nu fi fost vizitată de echipa lui Dan Diaconescu. Orice analist lucid îşi poate da seama că formula e de o eficienţă electorală ieşită din comun. Comune şi cătune care n-au văzut în viaţa lor vreun şef de partid de la Bucureşti fac cunoştinţă nu numai cu un lider de partid, dar şi cu o vedetă TV. Popasurile sunt apoi înfăţişate pe larg la OTV. Implicarea OTV în campanie sporeşte efectele electorale. Pe de o parte, pentru că alegătorii se văd la televizor, pe de alta, pentru că alţi alegători, anunţaţi de vizită, se pregătesc să-l întâmpine pe Dan Diaconescu.

Aceste realităţi explică un fenomen care scapă liderilor de opinie, mulţi dintre ei uşor de acuzat de PPDD ca fiind ditamai ciocoii:

Partidul lui Dan Diaconescu urcă spectaculos în sondaje.

Atât în cele care se fac la nivel naţional, pentru a pipăi realitatea de la parlamentare, cât şi în cele de la nivel local, vizând votul politic de la 10 iunie 2012.

Politicienii, spre deosebire de liderii de opinie, nu numai că ştiu, dar şi iau în seamă realitatea pericolului întruchipat de PPDD.

Şi din această conştientizare s-a născut alianţa PDL-UDMR-UNPR-USL pentru promovarea votului uninominal într-un singur tur.

Mărturisită ici-colo, adevărata cauză pentru care toate partidele sistemului deja constituit au acceptat absurditatea care este votul într-un singur tur rămâne spaima de PPDD.

Votul uninominal într-un singur tur scoate din joc votul politic pentru partide înlocuindu-l cu votul pentru baronii locali şi centrali.

În sforţarea de a impune uninominalul pur, Sistemul, alcătuit din PDL şi USL, a socotit că PPDD, deşi excelent la votul politic, stă prost la votul pe persoană, în condiţiile în care votul uninominal se acordă pe criterii strict clientelare.

Toate partidele Sistemului au în fiecare colegiu oameni vechi, cei mai mulţi corupţi, întruchipând stăpânii unui oraş sau chiar ai unui ţinut. Fie parlamentari existenţi, fie guşteri care ţin să ajungă în Parlament pentru a scăpa de puşcărie.
PPDD n-are deocamdată astfel de grofi.

Rod al complicităţii transpartinice, votul uninominal într-un singur tur înseamnă alianţa a ceea ce Dan Diaconescu numeşte ciocoi împotriva unui nou venit într-un Sistem considerat deja ca proprietatea cîtorva. 

P.S. Liderul PNL, Crin Antonescu a dat o explicaţie halucinantă entuziasmului cu care liberalii de sub dictatura sa au votat uninominalul într-un singur tur.

Prin această formulă – a deschis gura să zică fostul adept al Revoluţiei bunului simţ – după parlamentarele din toamnă vor rămâne două partide mari şi late:
PSD (pe Stânga) şi PNL (pe Dreapta).

Numai că la scrutin, nici PSD, nici PNL nu se vor prezenta separat, ci în alianţa USL.

Scrutinul va avea faţă-n faţă două forţe:
USL (pe Stânga) şi PDL (pe Dreapta).


Napoleonul Revoluţiei de prost gust, Crin Antonescu, dezvăluie, luându-l gura pe dinainte, escrocheria la care se vor deda PNL şi PSD.

Vor cere electoratului votul pentru candidaţii USL.

După scrutin (după ce românii au fost traşi pe sfoară votînd USL), cele două partide se vor despărţi şi se vor război în Parlament!