Radu Golban: Ce aflăm de la BNR în legătură cu creanţele? (I)

În ultimul număr al revistei „Magazin Istoric” (nr. 45) sunt publicate două articole scrise de dr. Brînduşa Costache, şefa serviciului Arhivă din BNR, şi de prof. univ. dr. Victor Axenciuc pe urma dezbaterii din luna martie 2012 sub egida Consiliului de Administraţie al BNR, secţia de ştiinţe economice, juridice şi sociologice a Academiei Române şi grupul de cercetare din cadrul BNR, care au dezbătut problema stadiului relaţiilor economice româno-germane de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial.

Doresc să mulţumesc celor doi cercetători pentru efortul lor de a găsi explicaţii aproape de realitate (sau mai degrabă pe măsura acceptanţei organizatorului acestui eveniment, BNR), mai ales că tematica reuniunii este de fapt un răspuns la întrebările directe şi punctuale pe care le-am formulat BNR în scrisoarea publică din 22 februarie 2012 şi la care nu am primit nici până acum un răspuns.

Este remarcabil faptul că ambii autori confirmă existenţa creanţei asupra Germaniei la Casa de Compensaţie de aproximativ 1miliard de RM la sfârşitul anului 1944, fapt ce constituie un mare progres faţă de discreţia remarcabilă a acestei instituţii în ultimii doi ani. Autorii încearcă să explice că ar fi existat credite din partea Germaniei care ar fi compensat în mare parte soldul activ al României de la Casa de Compensaţie, până la o sumă considerată de autorităţile din 1947 ca fiind o „creanţă nesigură asupra străinătăţii”. Sub egida acestei concluzii „politic corecte”, de fapt aparţinând BNR, stă şi titlul celei de a doua comunicări, intitulată „Solduri echivalente”.

Surprinde faptul că ambii autori citează de nenumărate ori articolul 28 al Tratatului de Pace de la Paris (TPP), însă fără să precizeze punctul esenţial al acestui articol din tratat, de parcă comunicările ar fi fost scrise după exigenţa mandatarului, şi nu după regulile logicii. În treisprezece pagini, autorii nu explică dacă prin acest articol România a renunţat sau nu la un drept dobândit înainte de 1 septembrie 1939. Dat fiind faptul că derularea plăţilor dintre Germania şi România a fost în baza Acordului de Plăţi din 1936 (AP), acest acord nu cade sub incidenţa TPP, care prevede explicit că România nu renunţă la pretenţii rezultând din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată. În următoarea propoziţie citim că "această renunţare va fi considerată ca înglobând creanţele...". Pronumele demonstrativ la începutul propoziţiei "această" se referă la propoziţia precedentă în care se explică condiţiile renunţării. Efectele juridice ale AP din 1936 sunt fără îndoială drepturi şi pretenţii dobândite dinainte de 1 septembrie 1939 şi ca urmare excluse de la renunţarea la pretenţii împotriva Germaniei, care se referă doar la angajamente din timpul războiului. Menţionarea repetată a articolului 28 al TPP de către cei doi autori nu poate schimba sensul tratatului şi nici nu aduce lumină în problema creanţelor. Formularea aliniatului 4 din articolul 28 cu precizarea renunţării României la pretenţii împotriva Germaniei şi a fixării datei de 8 mai 1945 (ziua de armistiţiu a Reichului) pentru scadenţa pretenţiilor face ca urmare lucrurile cât se poate de clare.

Una dintre cele două comunicări menţionează un document nerelevant şi pe care îl intitulează greşit, respectiv confundă AP cu Tratatul pentru Promovarea Raporturilor Economice între Germania şi România şi îl numeşte „Tratat de strângere a raporturilor economice” ... Este doar un detaliu care evidenţiază maniera expeditivă, superficială, de tratare a acestei probleme la o dezbatere ştiinţifică pusa sub egida BNR în prestigioasa incintă a Academiei Române. Tratatul cu nume răstălmăcit la care se referă autorul textului „Solduri echivalente” cuprinde doar cinci articole şi este un document-cadru care în articolul IV precizează că pentru executarea tratatului, ”plăţile de efectuat de către Germania în România şi invers se fac conform actualelor dispoziţii generale ale Acordului de Plăţi din 1936.”

Asupra celor două comunicări prezentate sub egida BNR voi reveni într-un alt articol.

De altfel am solicitat publicului sprijinul pentru lămurirea acestei probleme în luna februarie prin înregistrarea unei petiţii electronice: 

http://www.petitieonline.ro/petitie/10919050/semneaza 

http://www.cotidianul.ro/ce-aflam-de-la-bnr-in-legatura-cu-creantele-i-181115/


Radu Golban: Ce aflăm de la BNR în legătură cu creanţele? (II)