25 aprilie 2012

Autorităţile locale sunt mână spartă pentru că ştiu că, dacă au probleme, statul vine şi le salvează (Ziarul Financiar)



... iar dacă s-ar face regionalizarea, regiunile ar contracta datorii după criterii şi priorităţi diferite de cele ale politicii economice a guvernului, dar care se adună tot la datoria publică.


Aurelian Dochia, analist economic: Autorităţile locale sunt mână spartă pentru că ştiu că, dacă au probleme, statul vine şi le salvează

"Autorităţile locale ştiu că, la un moment dat, bugetul public va veni să le salveze, dacă vor avea probleme. De aceea, trebuie multă atenţie şi la îndatorarea locală care este parte a datoriei publice consolidate", comentează analistul economic Aurelian Dochia situaţia datoriilor publice locale care s-a dublat în trei ani, până la 3 mld. euro.

Datoria locală înseamnă acum 5,6% din totalul datoriei publice, dar, dacă nivelul ei nu este încă foarte mare, sub semnul întrebării este de pus ritmul în care creşte - de la zero în anul 2000, la 3,4 mld. lei în 2005 9,2 mld. lei în 2008 şi 13,7 mld. lei în prezent.

Dochia admite că nevoile sunt foarte mari în administraţia locală, dar opinează că unii responsabili din administraţie închid ochii ştiind că, dacă vor avea probleme grave, bugetul de stat va veni şI le va salva.
Spania este într-o situaţie grea şi din cauza supraîndatorării regiunilor, iar în Statele Unite sunt zeci de localităţi în faliment din aceleaşi cauze.

Analistul economic reaminteşte că datorial locală este parte a datoriei publice, iar nivelul deficitului şi cel al datoriei sunt atent urmărite de investitori, ele dând şi costul împrumuturilor.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: