21 martie 2012

Cum de nu-i și România acolo ? Ciudat, nu ?!



A, da... vin alegerile, și asta ar crea complicații în plus. Pe urmă, om mai vedea.


Presseurop:

Un “Club Berlin” pentru cele mai eurofile ţări

În jurul Germaniei, “zece ţări crează Clubul Berlinului, pentru a reactiva proiectul european”, anunţă ABC la o zi după cina oferită la Berlin de Guido Westerwelle. Şeful diplomaţiei germane îi invitase pe omologii săi europeni pe care îi consideră drept “cei mai eurofili”, cei din Polonia, Belgia, Italia, Olanda, Portugalia, Austria, Luxemburg, Spania, Danemarca şi Franţa (acestea două din urmă absente). Pentru ABC, obiectivul lui Westerwelle este să:
creeze un fel de ‘club’ care se angajează să dezvolte formule permiţând să regăsească speranţa unei Europe unite, în aceste momente de criză.
Acest grup ar trebui să se reunească de cel puţin încă patru ori, în fiecare lună, şi va aborda subiecte cum ar fi coordonarea crescută a politicii fiscale şi economice, eforturile pentru a stabilza euro şi creşterea, dar şi controlul frontierelor sau politica de securitate, şi care va sfârşi prin a prezenta un document cu concluziile sale.

ABC aminteşte că încă de pe 9 martie, în timpul unei reuniuni informale a miniştrilor europeni ai Afacerilor Externe, Guido Westerwelle
s-a arătat partizan al redeschiderii dezbaterii asupra necesităţii unei Constituţii europene, o idee asupra căreia nu există consens printre cele Douăzeci şi Şapte de state membre.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Sarkozin e-n alegeri, de-aia nu a trimis Franța niciun delegat. Sunt curios ce va face Hollande, ca și ales, după sondaje, în problema tratatului fiscal. De văzut cum respectă stânga promisiunile în ultima vreme.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: