09 noiembrie 2011

"Sporim" atragerea de capital străin, introducând taxarea tranzacţiilor financiare



Departe de a fi ceva obligatoriu sau pozitiv, taxarea tranzacţiilor financiare propusă de Comisia Europeană este acceptată de guvernul Boc (Piticu' e sedat setat pe DA-DA-DA), ba chiar recomandată de BNR, dar contestată de bănci, care în cele din urmă o vor pasa către clienţi.

Se va spune "nu-i nimic, e vorba de numai 0,1% pentru tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni, şi de 0,01% pentru derivative". Da, dar e mult până devine ceva normal introducerea taxei, apoi se va umbla la cifre. Ce contează că economiile din afara UE o resping, ba chiar şi state din UE. Încă un pas înapoi în privinţa competitivităţii Uniunii Europene. Propunerea nu a fost adoptată la ultima reuniune G-20, va fi probabil aplicată doar la nivelul UE (eurozona şi statele de tipul României, care acceptă automat toate deciziile UEiste).

Propaganda UEistă (Eurobarometer) pretinde că 65% dintre cetăţenii statelor membre ar fi de acord cu introducerea acestei taxe. Banii ar urma să intre parţial în bugetul UE, "diminuînd contribuţiile statelor membre".

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Bineinteles ca taxele se vor duce la clienti.Oricum bancile sunt in panica... Azi am mai dat peste o persoana natural eurosceptica ( din Sighisoara) adica s-a prins singura ca am intrat in UE e doar ca sa ne stoarca mult si mai mult .
Tipa spunea ca atunci cand l-au omorat pe Ceausescu s-a gandit ca nu era cazul si ca i-a fost mila,.Acum insa, dar i-ar vedea pe toti politicienii , din toate partidele impuscati s-ar bucura....

Riddick spunea...

Ehe... am știut de la început că va urma planul B, după ce vom scăpa de URSS/CAER, va veni altceva. Mi-a picat târziu fisa, prin 2007-2008.

Crystal Clear spunea...

Da, si eu am simtit tot atunci ca nu este OK


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: