25 iunie 2011

Poate nu vă era clar, aşa că vă traduc



Minciuna transpartinică a "necesităţii regionalizării" este cel mai abject act de trădare de după constituirea CFSN, transformarea FSN în partid, referendumul falsificat din 2003 şi votarea fără referendum a Tratatului de la Lisabona.

Pre limba lor: 

THE COMMITTEE OF THE REGIONS’
WHITE PAPER ON MULTILEVEL GOVERNANCE

The Committee of the Regions considers multilevel governance to mean coordinated action by the European Union, the Member States and local and regional authorities, based on partnership and aimed at drawing up and implementing EU policies. It leads to responsibility being shared between the different tiers of government concerned and is underpinned by all sources of democratic legitimacy and the representative nature of the different players involved; - link

Adică:

COMITETUL REGIUNILOR
PROIECT PRIVIND GUVERNAREA MULTINIVEL

Comitetul Regiunilor consideră guvernanţa pe mai multe niveluri ca fiind acţiunea coordonată a Uniunii Europene, a statelor membre şi a autorităţilor locale şi regionale, bazată pe parteneriat şi vizând elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor UE. Aceasta duce la responsabilitatea comună între diferitele niveluri de guvernare implicate şi se bazează pe toate sursele de legitimitate democratică, precum şi pe natura reprezentativă a diferiţilor actori implicaţi;


>> Ce nu vor ei să ştiţi despre regionalizare şi scopurile sale

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: