Doar o jucărică pentru Mircea Geoană, sau altceva ?

De anul trecut a început să se vorbească despre Comitetul Naţional de Dezvoltare, un fel de a cincea roată la căruţă, fiind de fapt un grup de lobby/de presiune al unor interese neclare, deocamdată, dar care se vor putea descifra pe parcurs (eu "pun banii" pe un grup de presiune pro-Agenda 21):

Din comitetul de conducere a CND - care fost lansat în Aula Academiei Române - fac parte, între alţii, Ion Haiduc, preşedintele Academiei Române, Mircea Geoană, preşedintele Senatului, Gunter Verheugen, fost comisar european pentru extindere şi apoi vicepreşedinte al Comisiei Europene, Giuliano Amato, fost premier al Italiei, Principele Radu, Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură, Mihai Tănăsescu, "reprezentantul României" la FMI, Mariana Gheorghe, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini, Anca Boagiu, ministrul transporturilor şi vicepreşedinţii Senatului, Teodor Meleşcanu şi Petru Filip.
Intre membrii CND se numără economişti, finanţişti şi bancheri cunoscuţi - Dominic Bruynseel, CEO al BCR, Daniel Dăianu, preşedintele Societăţii Române de Economie, Lucian Liviu Albu, directorul Institutului de Prognoză Economică, Nicolae Dănilă, membru CA al BNR, Florin Pogonaru, preşedintele AOAR, Bogdan Teodoriu, consilier prezidenţial, Sebastian Vlădescu şi Varujan Vosganian, foşti miniştri de finanţe, Florin Georgescu, primviceguvernatorul BNR. (link)

O coterie transpartinică, deci.

Azi CND a avut o reuniune la Craiova:

„Scopul nostru este acela ca la sfârşitul unor runde de discuţii regionale, sectoriale şi globale să venim cu un set de iniţiative legislative. Ne propunem să actualizăm Planul Naţional de Dezvoltare astfel încât acesta să fie legiferat în Parlament”,a spus Geoană.

„Ceea ce vreau să subliniez de la început este că efortul nostru este nonpartizan din punct de vedere ideologic sau politic. Senatul României este un pic mai calm şi am încercat să folosim această realitate în acest comitet. De ce am încercat să avem acest comitet? Pentru că la 4 ani după aderarea României la Uniunea Europeană, după 4 ani după ce am adoptat planul naţional de dezvoltare, România întârzie să se dezvolte, România întârzie să aibă proiecte clare, finanţabile, productibile, cu continuitate dincolo de ciclurile politice şi de guvern, astfel înât să punem România pe o cale durabilă a dezvoltării. Scopul nostru, şi nu vă ascund ambiţia pe care o avem, este că la sfârşitul unei runde de discuţii sectoriale, regionale şi globale să venim cu set de iniţiative legislative care să disciplineze măcar în al 13-lea ceas modul în care facem politici publice şi alocăm resurse în această ţară. Vrem să limităm în mod dramatic modul discreţionar de alocare de resurse în România şi vreau să încercăm să punem puţină ordine şi în modul în care funcţionează instrumentele de finanţare din partea Guvernului României, indiferent cum se numeşte el". (link)