_ _ _ _ Arhivă:

Nu pot decât să constat coincidenţa.
Şi IohAnus, şi Căţeaua (M)Aia, invitaţi simultan (în aceeaşi zi) în vizite externe. Respectiv în State şi în Norvegia.
Primul, pentru o ceremonie privată de premiere, la Consiliul Nord-Atlantic (până şi Morsa/Chirieac a zis că "pur şi simplu e o excursie").
A doua, vizită oficială la Oslo ("care vrea ambasadă la Chişinău"), însoţită de ministrul apărării. 
În ambele ţări (.ro, .md) sunt planificate* alegeri importante, mai spre sfârşitul anului. Şi tot în ambele, nu se observă o însufleţire reală la nivel popular pentru a hali pseudo-argumentele prealabile intrării în război. "Nu suntem polonezi", ce dracu'... Da' nici unguri!
Celelalte două ţări (.us, .no) sunt state NATO, Norvegia fiind chiar învecinată cu Rusia (în Arctica) şi destul de aproape de teatrul ucrainean. Forward operating base, cum ar veni.
De-aia zic: ăştia au fost chemaţi la ordin, spre a primi instrucţiuni precise. Bate la ochi dar... aşa se procedează.
- - - - -
* Asta nu înseamnă că vor şi avea loc, hăhă - cine ştie ce mai intervine pân'-atunci?!

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


24 februarie 2011

Să fie aşa !



Primul ministru susține că este în relații foarte bune cu Vasile Blaga, Radu Berceanu și Adriean Videanu și că nu există motive pentru care PDL să se scindeze.


”Sunt în relaţii foarte bune cu Blaga, Videanu, Berceanu, Flutur şi sunt sigur că vom rămâne aceeaşi colegi şi aceiaşi prieteni. Eu exclud ipoteza unei scindări în PDL. Partidul a rezistat tocmai pentru că a fost o echipă şi nu văd de ce acum, când lucrurile au început să meargă, ne-am separa. E firesc la alegeri să apară competitori şi puncte de vedere diferite. Nu m-am legat niciodată de o funcţie şi nu am aspirat la nicio poziţie”, a declarat Emil Boc, joi seară, la TVR

http://www.e-politic.ro/scena-politica/boc-spune-ca-se-in%C8%9Belege-bine-cu-blaga-videanu-%C8%99i-berceanu

# februarie 24, 2011
Etichete: , ,

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Numai impreuna !
Orice alta varianta duce la pierdere.

2/24/2011
Riddick spunea...

În sfârşit, văd un punct de vedere politic al lui Emil Boc ! :)

2/24/2011
Crystal Clear spunea...

Da, a evoluat.
Sper sa fie mai ferm si sa-si apere locul pe care l-a obtinut cu multa munca si seriozitate.

Din respect pentru noi trebuie sa continue si sa termine ce-a inceput.
A aratat ca poate si asta este mare, mare lucru.
N-are voi sa ne dezamageasca.

2/24/2011
Riddick spunea...

A fost poate prea conciliant. Unii o consideră o slăbiciune.

2/24/2011
Crystal Clear spunea...

A sti sa te mentii este o mare calitate si o virtute .
Este chiar mai greu sa te mentii la un anumit nivel decat sa ajungi la el.

A fi prea conciliant este intr-adevar ,de multe ori o mare slabiciune.

2/24/2011

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: