03 februarie 2011

"43 de membri, ţările din UE plus cele din Balcani şi din Africa de Nord"



Uniunea pentru Mediterana

 

Egiptul strică jucăria lui Sarkozy


Criza egipteană ar putea foarte bine să marcheze finalul Uniunii pentru Mediterana (UPM), scrie La Stampa: după demisia secretarului general Ahmad Khalef Masaleh, sub pretextul unei lipse de finanţare, "zbuciumările politice din Tunisia, Albania şi Egipt au făcut tabloul general şi mai tulbure şi au pus în dificultate executivul de la Bruxelles. Şi asta nu numai pentru că Mubarak este la ora actuală co-preşedintele UPM". Problema urmează să fie dezbătută în timpul viitoarei reuniuni a Consiliului Uniunii, şi s-ar putea transforma în o altă mămăligă caldă. UPM dorea "să unească Mare Nostrum, să creeze un pod între ţările  care au fragmente de istorie comună [da, cruciadele, Conquista, Reconquista...]  şi care trebuie să înveţe să trăiască împreună în viitor, fiind vorba de 43 de membri, ţările din UE plus cele din Balcani şi din Africa de Nord". Însă aceasta a eşuat, căci, în afară de Paris, nimeni nu a crezut cu adevărat în acest proiect, explică La Stampa unei surse diplomatice: "germanii trăgeau de timp căci se temeau că UE se va îndepărta astfel de Est. Dar i-au lăsat jucăria lui Sarkozy. Odată terminată preşedinţia franceză a UE, au abandonat". Potrivit ministrului italian al afacerilor externe, Franco Frattini*, UPM este "stopată", şi deocamdată, pe scena mediteraneană, Uniunea ar face mai bine să aibă încredere în formatul "5+5" (Tunisia, Algeria, Maroc, Libia, Mauritania, Portugalia, Spania, Franţa, Italia şi Malta") astăzi condus de Roma şi care s-ar putea extinde la Grecia şi la Egipt.



>> Parlamentar socialist francez: "Să clădim un ansamblu regional euro-african"
>> Frattini vrea el multe, chiar o "armată europeană"

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: