Václav Klaus: "Este unificarea europeană (şi subminarea intenţionată a statelor-naţiune) o soluţie, sau un pas spre o problemă încă şi mai mare ?"

Is the European Unification (and the Deliberate Undermining of Nation-States) a Solution, or a Step to an Ever-Growing Problem?

Cele două cuvinte, "Perspective provocatoare", alese pentru congresul Com.Sult din acest an, au fost utilizate ca titluri de congrese şi de conferinţe de multe ori în trecut, dar de data aceasta utilizarea lor pare să fie adecvată, cel puţin atunci când vorbim despre Europa. Ar trebui să spunem cu voce tare ceea ce mulţi europeni, în special politicienii lor, văd, deasemenea, dar nu vor să recunoască - Europa se confruntă cu o problemă foarte gravă, de substanţă, pe termen lung. Acesta nu este un un fenomen ciclic de afaceri pe termen scurt ori mediu. Şi nu este parte a unei crize mondiale, este foarte european. Chiar recenta criză nu a fost la nivel mondial. Aceasta a fost euro-americană.

Se poate demonstra prin date statistice, dar probabil nu este necesar. Cu câteva săptămâni în urmă m-am întâlnit cu un vechi prieten de-al meu, un distins economist, oficial american de rang înalt din administraţie. Când a vorbit cu entuziasm despre China, l-am întrebat despre Europa. El a răspuns că atunci când vrea să vorbească despre probleme mondiale interesante şi relevante uită de Europa.

Această declaraţie nu dovedeşte nimic. Este, totuşi, o expresie a percepţiei răspândite, şi ştim că percepţia este de obicei corectă. Ce s-a întâmplat în Europa şi cu Europa? Reconstrucţia postbelică a fost un succes şi chiar şi după aceea Europa a fost în creştere şi a fost relevantă. De ce este Europa de astăzi mai puţin reuşită şi mai puţin relevantă? Ce a mers prost?

Văd cinci motive principale pentru aceasta:

- A început cu victoria unui sistem economic şi social european aparent prietenos şi confortabil, dar excesiv paternalist şi nu suficient de productiv, numit "die soziale Markwirtschaft" (sau social-democratism). Ca unul care şi-a petrecut aproape cincizeci de ani trăind într-un sistem comunist opresiv, vizibil iraţional şi ineficient fără speranţă, sper că îmi pot permite să spun că văd mai multe similitudini între comunism şi actuala UE decât se consideră că este corect politic să se recunoască;

- Die soziale Markwirtschaft, cu beneficiile sale sociale generoase, a slăbit motivaţia, a micşorat programul de lucru, a scăzut ocuparea forţei de muncă şi a micşorat vârsta de pensionare, a prelungit anii de studii, a diminuat oferta de forţă de muncă (atât la nivel macro cât şi structural), a creat blocaje şi penurie. Aceasta a invitat imigraţia, care a fost ulterior justificată printr-o foarte problematică doctrină, multiculturalismul;

- Ineficienţa acestui aranjament a fost "întărită" prin acceptarea treptată a ideologiei verzi, a ecologismului. Acest proces a atins apogeul, şi efectul său devastator economic, acum, în epoca alarmismului încălzirii globale (sau al schimbărilor climatice);

- Statele (sau statele-naţiune) au început să fie numite în mod eronat bastioane ale naţionalismului, iniţiatori şi purtători ai războaielor, relicve ale trecutului urât, ceva care trebuie să fie eliminat cât mai curând posibil. Clasa politică europeană, partizana unei Europe tot mai strânse şi a unificării birocratice, a subminat în mod constant, sistematic şi cu succes  elementele constitutive ale Europei, statele, timp de decenii. S-a uitat că "statul" este singura instituţie în care democraţia este posibilă. Toate tipurile de totalitarisme şi de militarisme îşi au originea în structuri mai mari decât statele şi diferit organizate - în imperii şi "Reichuri". Iresponsabilitatea actuală în luarea deciziilor, deficitul democratic şi lipsa de responsabilitate democratică, nu pot fi eliminate fără a ne întoarce la rolul iniţial al statelor naţionale;

- Integrarea europeană înaintează într-o singură direcţie. Aceasta a evoluat de la CEE la CE, la UE, la UME [Uniunea Monetară Europeană], acum se apropie de UFE [Uniunea Financiară Europeană], iar etapa finală, UPE [Uniunea Politică Europeană], este la orizont. Ca o consecinţă a acesteia, avantajele iniţiale ale Europei, verificate prin secole - diversitatea, originalitatea, ingeniozitatea şi inventivitatea - au fost substanţial afectate.

Din această combinaţie de evoluţii nu în totalitate izolate rezultă un cocktail mortal pe care îl bem acum. Liderii europeni contemporani nu-l iau în serios şi sunt dornici să lupte cu starea generală de rău european bând mai mult din acelaşi tip de melanj. Ei doresc mai mult paternalism, mai mult ecologism, mai multă imigrare şi multiculturalism, mai multă unificare, armonizare, centralizare, mai puţină libertate, prosperitate şi democraţie.

Discutarea European Outlook 2011/2012, fără o imagine de ansamblu mai largă, ar avea o semnificaţie foarte limitată. Aşteptările mele pentru următorii doi ani sunt următoarele:

1. moneda unică europeană, euro, va supravieţui crizei sale actuale acute, dar vom plăti un preţ foarte ridicat pentru aceasta, prin încetinirea creşterii economice pe termen lung, dacă nu chiar printr-o stagnare, printr-o povară grea a transferurilor fiscale inter-ţări, prin pierderea în continuare a suveranităţii statelor membre ale UE, prin creşterea centralizării luării deciziilor la Bruxelles, printr-un deficit democratic în creştere;

2. Crize ale eurodatoriei à la Grecia sau Irlanda vor ajunge în alte ţări din zona euro. Costurile de ajutorare vor fi în creştere, dar aceste costuri vor fi - fără tragere de inimă şi fără voie - plătite de contribuabilii din restul UE;

3. Creşterea economică din ţările central- şi est-europene, inclusiv Republica Cehă, va fi mai rapidă decât în Europa de Vest. Diferenţa nivelului de dezvoltare economică între Europa de Est şi de Vest va continua să se diminueze;

4. Creşterea economică din Statele Unite va continua să fie slabă. Aceasta va fi considerată o dezamăgire şi administraţia Obama va avea din ce în ce mai multe probleme. Devine clar că - din cauza unor deficienţe structurale - stimularea fiscală a lui Obama nu poate salva economia Statelor Unite. Aceasta stimulează mai mult ocuparea forţei de muncă în China şi India, decât în America;

5. Creşterea economică mondială va continua să depindă de noile economii dinamice din Asia şi America Latină. Ţările BRIC vor creşte rapid şi procesul de "catching-up" va continua. Economiile BRIC [văzute] ca un grup, sunt practic la fel de importante pentru economia globală ca economia Statelor Unite, încă de pe acum, şi rolul lor în economia mondială va creşte.

Václav Klaus, Wiener Kongress Com.Sult, "Perspective Provocatoare", Viena, 25 ianuarie 2011

http://www.klaus.cz/clanky/2759