Emil Boc - transcriptul emisiunii "Prim-plan", TVR1, 10 ianuarie 2011

Via PDL Senat.

Cele mai importante pasaje:

Livia Dilă: Domnule prim-ministru, aţi declarat că sunteţi optimist în ceea ce priveşte 2011 şi că va fi un an mai bun decât 2010. Vă rog să ne daţi şi motivele pentru care aveţi acest optimism.
Emil Boc: În primul rând prin faptul că în anul 2010 am reuşit să adoptăm câteva legi extrem de importante, care practic au readus România pe drumul corect, pe drumul bun, ne dă optimismul prudent, moderat despre care am vorbit. Despre ce legi este vorba? Legea pensiilor, legea salarizării, legea educaţiei, bugetul de stat, în domeniul juridic patru coduri juridice şi o lege care accelerează derularea proceselor judiciare, legile care au vizat restructurarea aparatului bugetar; toate acestea cu costuri politice grele şi cu implicaţii majore pentru viaţa de zi cu zi a românilor. Ele au pus România pe direcţia corectă şi ne feresc de pericole viitoare. Şi iată că deja aprecierile externe - şi o să vedeţi de ce fac diferenţa între aprecieri externe şi interne - au apărut. De exemplu, un sondaj la care au participat 85 de experţi financiari din Europa a spus foarte clar că România devine ţara cu cele mai bune perspective economice din Europa Centrală şi de Est pentru următoarele 6 luni. De asemenea, Bloomberg recent spunea faptul că România se află printre statele cu cel mai redus risc de a intra în incapacitate de plată, la polul opus aflându-se ţări ca Grecia, Irlanda, Spania; Fondul Monetar, aţi văzut - că România trece de la mediocritate la performanţă. Asta ce înseamnă? Că experţii internaţionali analizează la rece seriozitatea şi consistenţa măsurilor luate de România. Şi îi dau perspective bune şi foarte bune în perioada următoare. În plan intern, evident că încă oamenii au nemulţumiri şi eu le înţeleg. Pentru că aceste lucruri nu se regăsesc imediat şi în buzunarul românilor. Începe anul 2011 să aducă un pic de prosperitate în buzunarul fiecărui român, urmând ca în anii următori aceste lucruri să se consolideze. Dar important este că am trecut de partea grea, de partea critică, şi acum mergem pe partea de consolidare. Şi un singur lucru mai spun. Dacă nu am fi făcut aceste lucruri, dacă nu am fi adoptat aceste legi, dacă nu recurgeam la aceste măsuri mai aspre, mai dure, practic puneam pe fiecare român în situaţia fie să nu primească salariul, fie să nu primească pensia, fie să-şi piardă într-o proporţie mult mai mare locurile de muncă. Astfel încât, prin măsurile luate, am limitat atât cât mi-a fost cu putinţă răul existent şi am aşezat România într-o direcţie în care are viitor concret şi predictibil.


Livia Dilă: Spuneţi-mi, control nu se poate face asupra acestor administraţii locale, pentru că omul cred că nu înţelege în acest moment: vrem infrastructură, dar avem datorii. Cum se fac datoriile astea, de ce nu ieşim odată din datorii, FMI ne aşteaptă, dar nu foarte mult...
Emil Boc: Uitaţi ce am făcut şi aici, la nivel local. De ce administraţiile locale mai au datorii? Pentru că a fost perioada anului 2008, când s-a lucrat pe promisiuni, primarii au spus faceţi drumuri, că vor veni şi banii şi a venit criza în loc să vină resurse financiare mai multe şi au rămas foarte multe lucrări neefectuate, neplătite. Acum noi am adoptat o lege extrem de importantă, o lege a responsabilităţii fiscale la nivel local, care ce spune? Şi începând cu 2011 intră în vigoare: când se alcătuiesc bugetele viitoare, nu se vor putea alcătui bugetele decât la nivelul încasărilor din anul precedent. Doi: banii din fondul de rulment în primul rând se vor utiliza începând cu 2012, cu anul următor, pentru achitarea datoriilor şi numai după ce ţi-ai achitat toate datoriile poţi să mai investeşti în alte lucruri noi, să deschizi alte obiective de investiţii. Deci, şi pe această cale, prin legile adoptate, disciplinăm şi la nivel local administraţiile pentru a putea să-şi achite în primul rând datoriile, înainte de a deschide obiective de investiţii noi.
Lidia Moise: Şi a doua parte a întrebării mele sau de fapt prima parte a întrebării mele: de ce România nu are o strategie de atac al pieţelor în momentele favorabile ei?
Emil Boc: Vreau să ştiţi că are o asemenea strategie, chiar a fost adoptată în guvern, este publicată în Monitorul Oficial şi care vizează inclusiv ieşirea pe pieţele externe în momentele cele mai favorabile pe care le apreciază - exact ceea ce dumneavoastră aţi intuit - şi o va face în perioada următoare. Nu vă pot dezvălui strategia pentru că este una ce ţine evident de interesele economice ale ţării...
Lidia Moise: Ştiu că a fost amânată...
Emil Boc: Şi sunt considerente pentru a lansa într-un anumit moment, cel mai favorabil pentru ţară, pentru a obţine cele mai bune costuri ale dobânzilor pentru împrumuturile...
Livia Dilă: Din nou o să intervin, pentru că sunt foarte multe voci în spaţiul media, spaţiul românesc, care spun că noi ne împrumutăm şi că de acum înainte copiii noştri vor duce această povară ani la rândul şi li se induce acest lucru românilor. Vă rog să ne spuneţi dacă ne amanetaţi viitorul.
Emil Boc: Uitaţi, până în acest moment, pentru că este vorba de acordul cu FMI şi cu Comisia Europeană, despre care s-a vorbit atât de mult. Până în acest moment, banii pe care România i-a împrumutat de la organismele internaţionale arată în felul următor: Banca Naţională a primit de la FMI 9,7 miliarde de euro, aceştia sunt banii pe care Banca Naţională i-a primit în cadrul acordului cu FMI şi care au mers la Banca Naţională pentru consolidarea rezervelor valutare ale ţării, pentru a menţine un curs echilibrat euro-leu şi bani care vor fi returnaţi de Banca Naţională a României. Punct. Deci nu are treabă cu guvernul. Banca Naţională, prin politica pe care o are de a utiliza aceşti bani, tot ea îi returnează în manieră directă.
Livia Dilă: Deci pe aceştia putem să-i punem deoparte, nu ne mai...
Emil Boc: 9,7 miliarde de euro de la FMI, Banca Naţională. Guvernul a împrumutat pană în acest moment 6 miliarde de euro, din care 2,1 de la FMI, 3,6 de la Comisia Europeană, 0,3 miliarde de la Banca Mondială, deci 6 miliarde de euro. Aceşti bani au venit la Guvernul României, la Ministerul Finanţelor, pentru acoperirea deficitului bugetar. Ce înseamnă deficit bugetar? Că am consumat mai mult decât am produs. Din nefericire, asta s-a întâmplat şi în 2008, când am avut o creştere de 8% şi am avut un deficit de -5,2%, deci într-un an de maximă prosperitate economică, în loc să faci economii, ai cheltuit mai mult decât ai putut să produci. Venind criza, am avut nevoie de resurse financiare pentru a ne acoperi nevoile de finanţare a deficitului. Deficit înseamnă lucrări de infrastructură, dar şi alte cheltuieli ale statului. Am primit această finanţare pentru că reformele pe care le-am făcut sunt apreciate a fi credibile, în sensul că ţara merge în direcţia bună şi că, pe viitor, îşi diminuează acest deficit şi îşi creează şansele de prosperitate, de a putea avea creştere economică - acesta este mecanismul prin care s-au împrumutat banii. Şi în 2011 avem un deficit bugetar de 4,4%. În 2010 l-am avut de 6,8. În fapt, deficitul pe 2010, cu care închidem anul, este de 6,58, dacă nu greşesc, 6,58 - acesta este deficitul prognozat, cu care încheiem anul 2010, şi nu 6,8 - deci sub deficitul pe care îl aveam agreat cu organismele internaţionale. Evident, cifrele finale le vom avea în luna februarie, când se închide anul financiar, cu toate datele din economie, dar oricum suntem sub deficitul pe care l-am avut cu organismele internaţionale, ca o dovadă a seriozităţii statului român că îşi respectă angajamentele şi obligaţiile. Şi închei, în 2011 vom avea 4,4% deficit. Asta înseamnă că miliarde de euro, câteva miliarde bune de euro vor trebui împrumutate de pe piaţa internă sau de pe piaţa externă, pentru a ne finanţa deficitul şi să ajungem la această creştere economică despre care am vorbit, 1,52%.


Lidia Moise: Şi ştiţi de unde rezerva mea? Pentru că până la urmă România mai are o problemă. A fost evocată şi acum în disputa Schengen, dacă doriţi, şi anume corupţia. Este limpede că acolo unde se pot învârti milioane sau poate chiar miliarde de euro, ca cifră de afaceri pe an, dacă nu-i dai un salariu comparabil în piaţă care să-l facă să fie onest, ai o problemă.
Emil Boc: Îmi amintesc de vorba lordului Acton: "Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut". Eu nu cred că în ultimă instanţă e o problemă de câţi bani. Probabil că la un moment dat are o influenţă. Aici este o chestiune de lege, de respectare a legalităţii, iar noi ceea ce am făcut ca şi guvern a fost să respectăm principiul separaţiei puterilor în stat, n-am exercitat nici un fel de influenţă asupra justiţiei, asupra Parchetului. Ei şi-au făcut şi îşi fac datoria în manieră cu totul şi cu totul independent, iar, acolo unde există acte de corupţie de încălcare a legii, indiferent de culoarea politică sau de faptul că sunt la stat sau în alte companii, ei trebuie să suporte rigorile legii, pentru că aşa cred că trebuie să se comporte un stat de drept şi aceeaşi politică o vom urmări în continuare. De aceea cred că legea, indiferent despre ce salariu este vorba, trebuie să fie respectată.
Livia Dilă: Da, să mergem mai departe la Legea educaţiei, pentru că a fost o eternă dezbatere şi grea dezbatere în parlament. Aţi repurtat un succes dumneavoastră şi guvernul pe care îl reprezentaţi, însă sunt foarte multe etape de parcurs. Până vom vedea implementată Legea educaţiei, va trece ceva vreme şi aş vrea să ne spuneţi care sunt priorităţile. Ce vom vedea schimbat în bine în următoarea perioadă?
Emil Boc: În materia Legii educaţiei naţionale, eu consider ca o mutaţie radicală în ceea ce înseamnă modernizarea sistemului educaţional românesc. Şi o să vă dau câteva exemple în sprijinul afirmaţiei mele. În primul rând, se face definitiv trecerea de la un învăţământ centrat pe reproducere de informaţii şi memorizare spre un învăţământ fundamentat pe competenţe, pe abilitatea de a-l învăţa pe copil în primul rând să înveţe cum să înveţe, în al doilea rând să-i ofere deprinderi practice de care are nevoie în viaţă şi le poate utiliza în manieră integrată, pentru că, până acum, sistemul nostru, cu preponderenţă, urmărea oferirea de informaţii şi verificarea elevului prin reproducerea acestor informaţii. Acest model de învăţământ s-a dovedit a fi, hai să nu spun falimentar, dar un model care nu mai produce performanţă. Într-o societate în care informatica, internetul, tehnicile de calcul, de comunicare au ajuns la un nivel foarte mare, a-ţi baza în continuare învăţământul pe memorare nu mai produce eficienţă, creativitate şi inovaţie, şi atunci prima mutaţie fundamentală....

Livia Dilă: Să trecem acum, pentru că nu mai e foarte mult din întâlnirea noastră, şi pe tărâmul politic şi opoziţia strânge rândurile, s-a parafat astăzi alianţa PNL-PC şi se aşteaptă PSD. Vă pune această alianţă extinsă, la un moment dat, o problemă?
Emil Boc: Aş putea să fac o simplă sinteză înainte de a intra în partea politică a politicii pentru 2011 pentru salarii, pensii şi alte lucruri care au apărut pe agenda politică. Pentru că am văzut atâta dezinformare la unele posturi de televiziune cu privire la tot felul de zvonuri, că pensionarii sub 740 de lei vor plăti şi ei contribuţii de asigurări de sănătate începând cu anul următor. Aş vrea să stabilesc câteva lucruri foarte clar, pentru că nu am posibilitatea să văd pe fiecare care trăncăneşte şi să intru în..., vorba domnului Isărescu: fiecare care trăncăneşte...
Livia Dilă: Da, trebuie să avem o rubrică "Este adevărat că..." şi să vă chemăm să lămuriţi, să vă asumaţi responsabilitatea.
Emil Boc: Apar atât de multe lucruri care se lansează ca idei de zvon şi care induc în opinia publică foarte multe nedumeriri sau temeri. A fost şi unul dintre motivele pentru care am văzut pe analizele date de Ministerul Finanţelor că şi în 2010 a crescut volumul economiilor la bancă ale populaţiei. Şi în 2009, în comparaţie cu 2008, românii au economisit mai mulţi bani la bănci decât în anul anterior. Şi una dintre explicaţii, dincolo de temerea faţă de criza economică, este şi această întreţinere constantă a nihilismului, a faptului că nimic nu este bine, că totul este rău în această ţară şi, în condiţii de criză economică, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie. Pe acest climat, repet, total negativ, induce la fiecare dintre români această temere faţă de ziua de mâine şi care implicit afectează economia în ansamblu. Eu sunt adeptul unor soluţii obiective, să se spună lucrurilor pe nume, cu bunele pe care le avem, cu relele care există, dar să li se explice românilor exact cum este viaţa şi aici, şi în lume, şi în altă parte, şi nu doar varianta aceasta nihilistă pe care o vedem, din nefericire, la unele televiziuni, că totul este rău, că totul este prăpastie, totul este dezastru şi care implicit are un efect psihologic asupra fiecăruia dintre noi de a ne limita cheltuielile şi nu s-ar fi explicat atunci să duci mai mulţi bani în...


Lidia Moise: E chiar atât de puternic lobby-ul acesta al pensionarilor cu pensii mari?
Emil Boc: S-a zdruncinat un sistem, s-au schimbat nişte lucruri care timp de 20 de ani nu a avut nimeni curajul să se atingă de ele. Cine putea crede vreodată că aceste pensii mari care ne sfidau pe toţi vor putea vreodată să fie tăiate.?
Lidia Moise: Polonezii au făcut-o şi nu a căzut nici un guvern.
Emil Boc: Bun, dar cu greutăţi şi aţi văzut cu câte..., repet, a fost nevoie chiar să cadă un guvern ca aceste legi să poată fi aplicate. Foarte pe scurt. În privinţa averilor nejustificate... Vreau să fiu bine înţeles, aici este vorba de o măsură de combatere a evaziunii fiscale. În sensul că: persoane foarte bogate care nu îşi pot justifica veniturile pe măsura averii, repet, foarte bogate, aici nu discutăm de oameni obişnuiţi. La fel ca în America, la fel ca şi în Uniunea Europeană...
Livia Dilă: Dar legea, odată creionată, ea cred că se va aplica tuturora, nu cred că ea i se adresează...
Emil Boc: Da, dar legea şi spune că numai acolo unde diferenţa între venituri şi averi este de peste 500..., adică 500 de milioane lei vechi. Deci, din start noi ne referim la persoane foarte, foarte bogate, pentru că avem în ţara aceasta şi situaţii în care patroni cu firme pe faliment, dar cu averi colosale, bogate în spate. Se pune întrebarea totuşi dacă firma a fost în faliment timp de 10 ani cum îţi permiţi şi maşină de lux şi vilă de lux şi concedii în străinătate? Şi atunci acest proiect de lege...
Livia Dilă: Dacă îmi permiteţi...
Emil Boc: Un lucru mai spun...
Livia Dilă: Domnule prim-ministru, am de la un telespectator exact în sensul cuvintelor dumneavoastră. Eu vă las să vorbiţi, dar cred că veţi fi interesat, pentru că îmi fac o datorie - a vrut ca acest e-mail să ajungă la dumneavoastră. Majoritatea autovehiculelor de lux sunt înmatriculate pe firme, nu pe persoane fizice, multe sunt înscrise în Bulgaria, există zeci de mii de firme care nu au nici un angajat, dar care au înmatriculate flotile jeepuri, pe care le folosesc rudele, prietenii patronului, nu sunt pentru leasing sau închiriere. Şi face o propunere ca maşinile să nu coste mai mult de 20 de mii de euro, valoarea lor care poate fi înscrisă pe firmă în România. Există o aşteptare din partea românilor, pentru că politicienii ar trebui să se uite în jurul lor şi să vadă unde există bogăţia aceea pe care să o impoziteze, unde este corectitudinea şi unde e cetăţeanul care se duce la ghişeu să-şi plătească şi ultimul leuţ.
Emil Boc: Exact. Despre asta vorbeam, despre faptul că statul este păgubit prin aceste practici de evaziune fiscală. Firma e pe faliment, dar patronul este ultrabogat. Şi atunci noi ce facem? În două trepte - ANAF analizează şi spune: dumneavoastră aţi avut venituri legale de 100 de lei. În aceeaşi perioadă de timp aveţi în avere o creştere de 1.000 de lei. Primul lucru pe care îl fac din start, eu îţi taxez diferenţa de la 100 la 1.000 cu 16% şi trimit dosarul la Parchet, că e treaba Parchetului să evalueze dacă acea parte este legală, este licită sau ilicită. Atenţie...
Livia Dilă: O să urmărim această atitudine şi o întrebare foarte scurtă...
Emil Boc: Vreau să subliniez acest lucru.
Livia Dilă: Nu mai avem timp. Am depăşit.
Emil Boc: Nu am lămurit nimic.
Livia Dilă: Am depăşit timpul alocat cu mult.
Emil Boc: Este important. ANAF-ul taxează ca să se recupereze prejudiciul, Parchetul analizează dacă este infracţiune şi averea este licită sau nu. Pentru că potrivit Constituţiei averea se consideră a fi dobândită licit şi trebuie să se demonstreze printr-un proces, prin acţiunea Parchetului şi a instanţei, că acea avere a fost dobândită ilicit. Deci nu îi taxăm cu 16% şi toţi sunt curaţi, cum a cercat să se spună, ci, dimpotrivă, Parchetul îşi face datoria dacă este vorba de o avere ilicită. În privinţa alianţei... Trebuie să spun o frază.
Livia Dilă: Vă rog...
Emil Boc: Dacă mi-aţi adresat întrebarea. Se separă, în sfârşit, apele în politica românească. Cei de stânga rămân de stânga, PSD, PNL, PC, cei de dreapta, adică PD-L, rămân de dreapta, astăzi...
Livia Dilă: Plus UDMR, pentru moment?
Emil Boc: Şi UDMR, pentru că sunt în parte a Partidului Popular European, suntem aceeaşi familie. Astăzi PNL şi-a dat joc masca, a trădat definitiv electoratul de dreapta şi a trecut în tabăra lui Iliescu, Voiculescu şi Ponta, practic trădând tot ce înseamnă dreapta românească şi e bine că are loc această clarificare, cei care sunt de stânga, pentru că prin tot ce au făcut din 2008 încoace au demonstrat că sunt partide de stânga, de sorginte comunistă, într-un fel, care promovează politici care nu au nimic de-a face cu modernizarea statului, şi cei de dreapta, care şi-au asumat restructurarea statului, modernizarea acestuia, cu toate greutăţile sale. Şi uitaţi-vă la poziţia PNL-ului. La legea pensiilor, la legea salarizării, la legea educaţiei, la legea restructurării aparatului bugetar, în loc să aibă poziţii de dreapta, au avut exact poziţii de stânga, precum PSD sau PC. Deci, practic, este o altă Mărie cu altă pălărie, dar care subliniază că partidele de stânga s-au unit într-un bloc, iar PD-L-ul şi UDMR-ul rămân de cealaltă parte a dreptei politice.
Livia Dilă: Dacă tot am depăşit acum spaţiul emisiunii, foarte scurt, vă rog, da sau nu: candidaţi în alegerile care se apropie?
Emil Boc: Nici nu a început bine anul şi vreţi să vă dau şi răspunsul? Mai avem lucruri de făcut şi voi lua o decizie în perioada următoare, împreună cu colegii mei.
Livia Dilă: Vă împiedică ceva în acest moment să spuneţi da sau nu?
Emil Boc: Voi lua o decizie ca orice om care se gândeşte după ce face o analiză. Am spus că în 2011 voi lua această decizie şi întotdeauna am fost un om de echipă. Dacă voi întâlni aceeaşi atmosferă de echipă, voi lua o decizie în acest sens, dacă nu, voi vedea. Vă mulţumesc.
Livia Dilă: Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţă. La revedere, doamnelor şi domnilor!