Criza sistemică globală - 2011: Anul nemilos, la intersecţia a trei drumuri de haos global

A apărut analiza GEAB N°51 (GlobalEurope Anticipation Bulletin).

- Cei cinci paşi ai fazei de dizlocare geopolitică globală - GEAB N°43

- A doua jumătate a lui 2010: cele patru puncte unice de eşec ale sistemului global - GEAB N°46

- Welcome to the United States of Austerity / Spre o prăbuşire foarte gravă a sistemului economic si financiar mondial - GEAB N°47
- Analiză de risc pentru 39 de ţări, 2010-2014 : o cădere colectivă, dar contrastantă, în faza de dislocare geopolitică globală - GEAB N°48

- Avertizare privind criza sistemică globală - primul trimestru 2011: trecerea pragului critic al dislocării geopolitice globale - GEAB N°49

- Criza sistemică globală : A doua jumătate a anului 2011 - Contextul european şi catalizatorul SUA - Explozia bulei datoriei publice a Occidentului - GEAB N°50

*   *   * 

GEAB N°51 is available! Systemic global crisis - 2011: The ruthless year, at the crossroads of three roads of global chaos 

- Public announcement GEAB N°51 (January 16, 2011) -

Acest număr al GEAB marchează a cincea aniversare a primului număr al Global Europe Anticipation Bulletin. În ianuarie 2006, cu ocazia primului număr, echipa LEAP/E2020 a indicat că începe o perioadă între patru şi şapte ani care ar fi caracterizată prin "căderea Zidului Dolarului", un eveniment similar căderii Zidului Berlinului, care a dus, în următorii ani, la prăbuşirea blocului comunist, apoi la cea a URSS. Astăzi, în acest număr GEAB, care prezintă cele 32 de anticipări pentru 2011, credem că anul care vine va fi un an decisiv în desfăşurarea acestui proces între 2010 şi 2013. Acesta va fi în orice caz un an nemilos, deoarece va marca intrarea în faza terminală a lumii de dinainte de criză (1).

Din septembrie 2008, atunci când dovada naturii globale şi sistemice a crizei a devenit clară pentru toţi, Statele Unite, şi în spatele lor, ţările occidentale, s-au mulţumit cu măsuri paliative, care au ascuns doar efectele de subminare ale crizei asupra fundaţiilor sistemului internaţional de astăzi. 2011, conform echipei noastre, marchează momentul crucial când, pe de o parte, aceste măsuri paliative vor vedea efectul lor anestezic dispărând, iar consecinţele dislocării sistemice din ultimii ani vor veni în mod dramatic în prim-plan (2). 

Pe scurt, 2011 va fi marcat de o serie de şocuri violente care vor face să explodeze dispozitivele de siguranţă defecte puse în aplicare din 2008 (3) şi care vor doborî unul câte unul "piloni" pe care "Dollar Wall" s-a sprijinit timp de decenii. Numai ţările, comunităţile, organizaţiile şi persoanele fizice care în ultimii trei ani au învăţat efectiv lecţiile din actuala criză şi se vor distanţa cât mai repede posibil de modelele, valorile şi comportamentele pre-criză, vor trece acest an neatinse; celelalte vor fi angrenate într-o procesiune de dificultăţi monetare, financiare, economice, sociale şi politice care se vor produce în 2011.

Astfel, după cum credem că 2011 va fi la nivel global anul cel mai haotic din 2006, data începutului activităţii noastre privind criza, în acest număr al GEAB echipa noastră s-a concentrat pe 32 de anticipări pentru 2011, care includ, deasemenea, un număr de recomandări pentru a putea face faţă şocurilor viitoare. Astfel, GEAB oferă un fel de hartă care arată previziunile şocurilor financiare, monetare, politice, economice şi sociale pentru următoarele douăsprezece luni.

Dacă echipa noastră este de părere că 2011 va fi cel mai rău an din 2006, anul începutului activităţii noastre de anticipare a crizei sistemice, este pentru că se găseşte la intersecţia a trei căi de haos global. O absenţă a tratamentelor fundamentale ale cauzelor crizei, fiindcă în 2008 lumea s-a dat doar înapoi pentru a lua avânt pentru un salt.

Un sistem internaţional anemiat

Calea pe care criza o poate lua pentru a provoca haos global este pur şi simplu un şoc violent şi imprevizibil. Starea jalnică a sistemului internaţional este acum atât de avansată încât coeziunea sa este la mila oricărui dezastru la scară largă (4). Uitaţi-vă la incapacitatea comunităţii internaţionale de a ajuta în mod eficient Haiti în cursul anului trecut (5), a Statelor Unite ale Americii de a reconstrui de şase ani New Orleans, a Organizaţiei Naţiunilor Unite de a rezolva de un deceniu problemele din Darfur, Coasta de Fildeş, a Statelor Unite ale Americii de a obţine pacea în Orientul Mijlociu, a NATO de a lupta cu talibanii în Afganistan, a Consiliul de Securitate de a controla problemele coreeană şi iraniană, a Occidentului de a stabiliza Libanul, a G20 de a pune capăt crizei globale, fie ea alimentară, financiară, economică, socială, monetară, ... pentru a vedea că pe întreaga gamă de dezastre climatice şi umanitare, cum ar fi crizele economice şi sociale, sistemul internaţional este acum neputincios.

De fapt, începând de la jumătatea anilor 2000, cel puţin, toţi jucătorii importanţi de la nivel mondial, având în fruntea lor, desigur, Statele Unite şi cortegiul său de ţări occidentale, nu fac mai mult decât să publice informaţii, sau să gesticuleze. În realitate, toate pariurile sunt închise: bula crizei se rostogoleşte şi toţi îşi ţin respiraţia, numai de n-ar ajunge în curtea lor. Dar treptat  riscurile şi problemele legate de criză cresc şi au transformat ruleta de cazinou în ruletă rusească. Pentru LEAP/E2020, toată lumea a început să joace ruleta rusească (6), sau mai degrabă versiunea sa din 2011, "American Roulette", cu cinci gloanţe în butoi [din şase].

Monthly progression of the FAO food index (2010) and the price of principal foodstuffs (2009/2010) (base 100: averaged over 2002-2004) - Source: FAO/Crikey, 01/2011

Creşterea preţurilor la produsele de bază (produse alimentare, energie (7 ),...) ar trebui să ne amintească de 2008 (8). A fost într-adevăr în cele şase luni anterioare colapsului Lehman Brothers de pe Wall Street când s-a produs episodul anterior de creştere bruscă a preţurilor materiilor prime. Şi cauzele reale sunt aceleaşi de dinainte: fuga din activele financiare şi monetare în favoarea investiţiilor "beton". Ultima dată marii jucători au fugit din piaţa ipotecară şi din tot ceea ce depinde de ea, precum dolarul american; astăzi ei valorifică toate acţiunile, obligaţiunile de stat (9) şi alte datorii publice. Prin urmare, trebuie să aşteptăm pentru perioada dintre primăvara şi toamna anului 2011 o explozie a bulei cvadruple a Treasury bonds, datoriei publice (10), bilanţurilor băncilor (11) şi imobiliară (americană, chineză, britanică, spaniolă,... şi comercială (12)), toate având loc pe fundalul unui război al valutelor înteţit (13).

Inflaţia indusă de către măsurile Quantitative Easing ale SUA, Marii Britanii şi Japoniei şi de măsurile similare de stimulare ale europenilor şi chinezilor va fi unul dintre factorii destabilizatori în 2011 (14). Vom reveni cu mai multe detalii asupra acestui subiect în acest număr. Dar ceea ce este acum clar cu privire la ceea ce se întâmplă în Tunisia (15), este că acest context global, în special creşterea preţurilor la alimente şi energie, duce acum spre şocuri radicale, sociale şi politice (16). Cealaltă realitate pe care acest caz tunisian o dezvăluie este neputinţa "naşilor" francezi, italieni sau americani de a împiedica prăbuşirea unui "regim prietenos" (17).

Impotenţa celor mai importanţi jucători geopolitici mondiali

Şi această impotenţă a celor mai importanţi jucători geopolitici mondiali este altă cale pe care criza o poate utiliza pentru a produce haos mondial în 2011. Într-adevăr, se pot împărţi marile puteri din G20 în două grupuri ale căror singur punct comun este că sunt în imposibilitate de a influenţa decisiv evenimentele.

Pe de o parte avem un Occident muribund, iar în Statele Unite ale Americii 2011 va arăta că conducerea acestora nu este altceva decât o ficţiune, şi care încearcă să îngheţe întregul sistem internaţional în configuraţia sa de la începutul anilor 2000 (18), şi mai avem Eurolandul "suveran" în pregătire, care în prezent este axat în principal pe adaptarea la noul mediu (19) şi pentru noul statut de entitate geopolitică în curs de dezvoltare (20), şi care, prin urmare, nu are nici energia, nici viziunea necesare pentru a influenţa evenimentele din lume (21).

Şi pe de altă parte sunt ţările BRIC (cu China şi Rusia, în special), care se dovedesc în acest moment incapabile de a lua controlul total ori parţial al sistemului internaţional şi a căror singură acţiune este, prin urmare, limitată la a submina pe tăcute ceea ce rămâne din fundamentele ordinii pre-criză (22).

În cele din urmă, impotenţa este larg răspândită (23) la nivelul comunităţii internaţionale, crescând nu numai riscul de şocuri majore, dar deasemenea, importanţa consecinţelor acestor şocuri. Lumea din 2008 a fost luată prin surprindere de impactul violent al crizei, dar în mod paradoxal sistemul internaţional a fost mai bine echipat pentru a răspunde, fiind organizat în jurul unui lider de necontestat (24). În 2011, nu mai este cazul: nu numai că nu există niciun lider de necontestat, dar sistemul nu mai are sânge, după cum am văzut mai sus. Iar situaţia este agravată în continuare de faptul că societăţile din multe ţări din lume sunt pe punctul de a ajunge la ruptură socio-economică.

US petrol prices (2009-2011) - Source: GasBuddy, 01/2011

Societăţi la limita rupturii socio-economice

Acesta este în special cazul Statelor Unite şi Europei, unde trei ani de criză au început să cântărească foarte mult în echilibrul socio-economic şi, prin urmare, politic. Gospodăriile din Statele Unite, acum zeci de milioane în faliment, oscilează între sărăcie sustenabilă (25) şi furie împotriva sistemului. Cetăţenii europeni, prinşi între şomaj şi desfiinţarea statului bunăstării (26), încep să refuze să plătească facturile pentru criza financiară şi bugetară şi au început să caute vinovaţi (băncile, euro, partidele politice de la guvernare ...).

Dar printre puterile emergente, deasemenea, tranziţia violentă care constituie criza îndreaptă societăţile către situaţii de ruptură: în China, necesitatea de a controla extinderea bulei financiare este îngreunată de dorinţa de a îmbunătăţi situaţia unor întregi segmente ale societăţii, cum ar fi nevoia de ocupare a forţei de muncă pentru zeci de milioane de lucrători ocazionali; în Rusia, slăbiciunea sistemului de securitate socială se potriveşte prost cu îmbogăţirea elitei, la fel ca în Algeria scuturată de revolte. În Turcia, Brazilia şi India, peste tot schimbările rapide din aceste ţări declanşează revolte, proteste şi atacuri teroriste. Din motive care sunt uneori contradictorii, creştere pentru unii, penurie pentru alţii, în întreaga lume societăţile noastre diverse abordează 2011 într-un context de tensiuni puternice şi rupturi socio-economice, care se transformă în bombe politice cu ceas.

Este poziţia sa, de la intersecţia a trei căi, cea care face astfel anul 2011 un an nemilos. Şi nemilos va fi pentru statele (şi autorităţile locale), care au ales să nu tragă concluzii grave din cei trei ani de criză care au trecut şi / sau care se mulţumeau cu modificări cosmetice fară a corecta deloc dezechilibrele lor fundamentale. Acesta va fi, deasemenea, şi pentru întreprinderile (şi statele (27)), care credeau că îmbunătăţirea din 2010 a fost un semn de revenire la "normal" a economiei globale. Şi, în final acesta va fi şi pentru investitorii care nu au înţeles că investiţiile de ieri (titluri de valoare, monede ,...) nu ar putea fi cele de mâine (în orice caz, pentru mai mulţi ani). Istoria este, de obicei, o "fată bună". Ea oferă de multe ori un semnal de avertizare înainte de a rupe cu trecutul. De această dată, ea a dat lovitura de avertizare în 2008. Noi estimăm că în 2011 va veni ruptura. Doar acei jucători care au întreprins, chiar şi cu greu, chiar şi parţial, adaptări la noile condiţii generate de criză, vor putea să reziste; pentru ceilalţi, haosul îi aşteaptă la capăt de drum.

----------
Notes :

(1) Or of the world that we have known since 1945 to repeat our 2006 description.

(2) The recent decision by the US Department of Labor to extend the inclusion of the measure of long-term unemployment in the US employment statistics to five years instead of the maximum of two years until now, is a good indicator of the entry into a new stage of the crisis, a step that has seen the disappearance of the “practices” of the world before. As a matter of fact, the US government cites “the unprecedented rise” of long-term unemployment to justify this decision. Source: The Hill, 12/28/2010

(3) These measures (monetary, financial, economic, budgetary, strategic) are now closely linked. That’s why they will be carried away in a series of successive shocks.

(4) Source: The Independent, 01/13/2011

(5) It’s even worse because it was international aid that brought cholera to the island, causing thousands of deaths.

(6) Moreover Timothy Geithner, US Treasury Secretary, little known for his overactive imagination, has just indicated that “the US government could once again have to do exceptional things”, referring to the bank bailout in 2008. Source: MarketWatch, 01/13/2011

(7) Moreover, India and Iran are in the course of establishing a system of exchange “gold for oil” to try and avoid supply disruptions. Source: Times of India, 01/08/2011

(8) In January 2011 the FAO food price index (at 215) has just exceeded its previous record set in May 2008 (at 214).

(9) Wall Street banks are currently unloading their US Treasury bonds as fast as possible (unseen since 2004). Their official explanation is “the remarkable improvement in the US economy which no longer requires us to seek refuge in Treasury Bonds”. Of course, you are free to believe it, like Bloomberg ’s journalist on 01/10/2011.

(10) Thus Euroland is already taking big steps forward along the path described in the GEAB N°50 with a discount in the case of refinancing the debts of a member state, whilst Japanese and US debt are now about to enter the storm. Sources: Bloomberg, 01/07/2011; Telegraph, 01/05/2011

(11) We believe that, in general, global banks’ balance sheets contain at least 50% ghost assets which in the coming year will require to be discounted by between 20% to 40% due to the return of the global recession combined with austerity, the rise in defaults on household, business, community and state loans, currency wars and a pickup in the fall of real estate prices. The American, European, Chinese, Japanese and others “stress-tests” can still continue to try and reassure markets with “ Care Bears” scenarios except that this year it’s “Alien against Predator ” which is on the banks’ agenda. Source: Forbes, 01/12/2011

(12) Each of these real estate markets will fall sharply again in 2011 in the case of those which have already started falling in recent years, or in the case of China, which will begin its sharp deflation amid economic slowdown and monetary tightening.

(13) The Japanese economy is, moreover, one of the first victims of this currency war, with 76% of the CEOs of 110 major Japanese companies surveyed by Kyodo News now reported being pessimistic about Japanese growth in 2011 following the rise in the yen. Source: JapanTimes, 01/04/2011

(14) Here are several instructive examples put together by the excellent John Rubino. Source: DollarCollapse, 01/08/2011

(15) By way of reminder, in the GEAB N°48 we had classified Tunisia in the category of countries “with significant risks” in 2011.

(16) No doubt, moreover, that the Tunisian example is generating a round of reassessment amongst the rating agencies and the “experts in geopolitics”, who, as usual, didn’t see anything coming. The Tunisian case also illustrates the fact that it’s now the satellite countries of the West in general and the US in particular, who are on the way to shocks in 2011 and in the years to come. And it confirms what we regularly repeat: a crisis accelerates all the historical processes. The Ben Ali regime, twenty-three years old, collapsed in a few weeks. When political obsolescence is involved everything changes quickly. Now it's all the pro-Western Arab regimes which are obsolete in the light of events in Tunisia.

(17) No doubt this « Western godfather » paralysis will be carefully analyzed in Rabat, Cairo, Jeddah and Amman, for example.

(18) A configuration that was all the more favorable because it was without a counterweight to their influence.

(19) We will return in more detail in this GEAB issue, but seen from China we are not mistaken. Source: Xinhua, 01/02/2011

(20) Little by little Europeans are discovering that they are dependent on centres of power other than Washington. Beijing, Moscow, Brazilia, New Dehli,… Source: La Tribune, 01/05/2011; Libération, 12/24/2010; El Pais, 01/05/2011

(21) All Japan's energy is focused on its desperate attempt to resist the attraction of China. As for other Western countries, they are not able to significantly influence global trends.

(22) The US Dollar’s place in the global system is a part of these last foundations that the BRIC countries are actively eroding day after day.

(23) As regards deficit, the US case is textbook. Beyond the speeches, everything continues as before the crisis with a deficit swelling exponentially. However, even the IMF is now ringing the alarm. Source: Reuters, 01/08/2011

(24) Moreover, even the Wall Street Journal on 01/12/2011, echoing the Davos Forum, is concerned over the lack of international coordination, which is in itself a major risk to the global economy.

(25) Millions of Americans are discovering food banks for the first time in their lives, whilst in California, as in many other states, the education system is disintegrating fast. In Illinois, studies on the state deficit are now comparing it to the Titanic. 2010 broke the record for real estate foreclosures. Sources: Alternet, 12/27/2010; CNN, 01/08/2011; IGPA-Illinois, 01/2011; LADailyNews, 01/13/2011

(26) Ireland, which is facing, purely and simply, a reconstruction of its economy, is a good example of situations to come. But even Germany, with remarkable current economic results however can’t escape this development as shown by the funding crisis for cultural activities. Whilst in the United Kingdom, millions of retirees are seeing their incomes cut for the third year running. Sources : Irish Times, 12/31/2010; Deutsche Welle, 01/03/2011; Telegraph, 01/13/2011

(27) In this regard, US leaders confirm that they are rushing straight into the wall of public debt, failing to anticipate the problems. Indeed, the recent statement by Ben Bernanke, the Fed chairman, that the Fed will not help the States (30% fall in 2009 tax revenues according to the Washington Post on 01/05/2011) and the cities collapsing under their debts, just as Congress decides to stop issuing “Build America Bonds” which enabled States to avoid bankruptcy these last few years, shows a Washington blindness only equal to that which Washington demonstrated in 2007/2008 in the face of the mounting consequences of the “subprime” crisis. Sources: Bloomberg, 01/07/2011; WashingtonBlog, 01/13/2011

Dimanche 16 Janvier 2011