Václav Klaus: Viitorul Europei ?

Václav Klaus a scris un articol pentru The Economist - "Viitorul Europei ?" (anuarul 2011- "World In 2011", ediţia în limba cehă) :

Budoucnost Evropy?

Acum câţiva ani, nimeni nu ar fi crezut că s-ar putea pune sub semnul întrebării cuplul de cuvinte "Viitorul Europei". Astăzi nu este un lucru neobişnuit, şi, într-adevăr, este chiar de bon ton. Să facem diferenţa, cu toate acestea, între sofistica intelectuală, scepticism, pesimism, alarmism, şi obligaţia de a fi interesaţi în mod real de un continent care reprezintă destinul nostru. 

Viitorul Europei mă îngrijorează. Europa a uitat de multă vreme care a fost cauza excelenţei sale de-a lungul secolelor. Ignorarea cauzelor excepţionalităţii sale se face pe jumătate conştient, pe jumătate din greşeală. 

Europa a fost fondată având drept temelie libertatea şi democraţia, respectul pentru diversitate (nu numai a brânzei, ci, deasemenea, a caracteristicilor sistemice ale componentelor sale constitutive), pe înţelegerea că acestea trebuie să aibă mai multe centre de decizie (nu o capitală imperială), construită pe temelia punctului de vedere creştin asupra vieţii umane, care primeşte cele Zece Porunci şi responsabilitatea a ceva ce transcende individul (între versiunile religioasă şi atee sunt asemănări mai multe decât cred fundamentaliştii din ambele tabere), pe înţelegerea că funcţionarea societăţii este asigurată de veriga fundamentală de legătură între merit şi recompensă, sau cu alte cuvinte, asigurarea vieţii noastre (şi a familiei) depinde de ceea ce este creat de om. Fie salariu, fie ajutor social. 

Desigur, s-ar fi putut extinde lista de caracteristici "europene" (ne gândim la cele normale, evidente, înţelese de toţi), dar aceasta este, probabil, cea principală. Ele au modelat secolele, unele persoane excepţionale au contribuit mai mult decât noi, ceilalţi, dar în orice caz, nu a fost niciun proiect de autoritate, ci un produs al evoluţiei spontane. De la Mises la Hayek s-a adeverit că orice sistem complex trebuie să fie bine proiectat şi întotdeauna apar mari probleme atunci când se face o astfel de încercare. 

Totul indică faptul că această evoluţie a fost afectată în Europa. A început cu Revoluţia Franceză, atunci când drepturi ale omului au apărut fără nicio bază, dreptul de a solicita, precum fracţia care are un numărător şi numitor nul. Aceasta a fost consolidată de revoluţia din "Marele octombrie" prin desfiinţarea libertăţii, democraţiei şi a economiei de piaţă, şi în multe privinţe de similara, dar mai "bogata" în rasism revoluţie nazistă a lui Hitler. În umbra acestei mari revoluţii a avut loc "mărunţirea" Europei (nu ca şi continent, ci ca sistem), care sub noi "isme", continuă şi astăzi. 

Este abandonat sistemul westfalian de state naţionale (sau, uneori, chiar multinaţionale) în baza afirmaţiei că doar uniformizarea asigură libertatea şi democraţia. În ciuda aşa-numitei subsidiarităţi, apare o centralizare mai rigidă, nivelarea Europei şi lichidarea diversităţii sistemului său. Beneficiile reale asociate cu valorile creştinismului sunt contestate în dezbateri caricaturizante - dacă "lumea a fost creată în şapte zile", şi aşa mai departe. Dogma "economiei sociale de piaţă" spulberă atât sistemul economic cât şi pe cel social. Noua "religie verde" este un asalt furibund împotriva raţionalităţii europene tradiţionale. Revoluţia franceză este astăzi completată de "humanrightism". 

Abordarea particularităţilor economice are sens doar în cazul în care conştientizăm aceste contexte mai largi.  

Acestea fiind spuse, eu consider că, în 2011:

 

- Euro va rezista (dar, deasemenea, coroana cehă)

- Criza creată de euro în Grecia şi Irlanda va afecta alte ţări

- Creşterea economică în RC [Republica Cehă] va fi mai mare decât media din zona euro

- Economia Statelor Unite va fi dezamăgitoare

- Ţările BRIC vor continua - datorită ratelor de creştere rapidă ale acestora - să micşoreze "avansul" deţinut de Europa

- Uniunea Europeană face un pas important către uniunea monetară în contextul constrângerilor fiscale UE şi, prin urmare, ale suveranităţii statelor membre.

 

Václav Klaus, Ekonom a The Economist, ročenka World In 2011

http://www.klaus.cz/clanky/2731