24 decembrie 2010

Polemică Frunzăverde-Baconschi



Sorin Frunzăverde (PDL) califică drept "falimentul politicii externe româneşti" neadmiterea României în Spaţiul Schengen din martie 2011, într-o declaraţie pentru Agerpres.

Practic, dă dreptate tezei franco-germane şi speculaţiilor lansate de opoziţie şi de mass-media aservită acesteia.

Baconschi îi dă replica printr-un comunicat al MAE:
Referitor la cea mai recentă reacţie, care vine chiar din propriul partid (PDL), impresia mea este că, pentru a ieşi din conul de umbră în care l-au plasat afacerile sale din Caraş-Severin, domnul Sorin Frunzăverde a citit într-o cheie falsă scrisoarea miniştrilor de interne francez şi german, prin care se recomandă amânarea aderării României la spaţiul Schengen. Eu îl invit colegial pe domnul Frunzăverde la o discuţie în care i-aş putea explica atât atribuţiile MAE în acest proces, cât şi motivele reale invocate în scrisoarea respectivă. Am însă intuiţia că domnul Frunzăverde nu se teme atât de presupusul 'faliment al politicii externe româneşti', cât de viitorul congres al PDL, în care proiectul meu reformator nu este privit cu ochi buni de domnia sa. Mă surprinde această lipsă de solidaritate şi acest atac confuz şi nejustificat, cu atât mai mult cu cât pe vremuri domnul Frunzăverde era relativ cunoscut pentru înclinaţiile sale creştin - democrate.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Şi dacă-i o minge "servită" lui Baconschi, "cel atacat de corupţii din PDL" ? ;-)


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: