Petru Bogatu : Războiul sfârşitului lumii

Fără să facă parte din clubul „Bilderberg”sau din grupul G-20, Republica Moldova se învârte acum printre greii lumii. A ajuns carte de joc în pocherul mondial. Deznodământul acestei partide ar putea conferi un nou curs istoriei contemporane.

Un detector de minciuni pentru Medvedev

Traian Băsescu nu degeaba îi face cu ochiul lui Dmitri Medvedev. Liderul de la Bucureşti a declarat, miercuri, în capitala Sloveniei, Ljubljana, că salută poziţia din ultima vreme a preşedintelui rus faţă de problema transnistreană. Trebuia să se întâmple ceva ieşit din comun ca şeful statului român să se solidarizeze cu Angela Merkel şi să-l laude pe omologul său de la Moscova.

Băsescu a mai spus că rezolvarea conflictului de pe teritoriul Republicii Moldova este un test pentru Rusia. Astfel, cu voie sau fără voie, prin afirmaţiile sale, el a ridicat vălul de pe adevăratele rosturi ale jocului occidental.

Germania, Franţa şi SUA, de bună seamă, îl verifică astăzi pe Medvedev. Chestiunea transnistreană este pentru el un fel de detector de minciuni. După cum măsurătorile efectuate de un poligraf arată dacă persoana testată spune sau nu un neadevăr, tot aşa şi tânărul preşedinte al Rusiei este supus acum unui examen care trebuie să răspundă la întrebarea dacă este sau nu un partener deschis al Occidentului.

Altminteri zicând, UE şi SUA doresc să afle trei lucruri. Mai întâi, ele vor să ştie dacă este sincer sau nu actualul preşedinte al Rusiei când flirtează cu Statele Unite şi Uniunea Europeană. Mai apoi, dacă deţine sau nu cu adevărat Medvedev puterea la Moscova sau este doar o marionetă ordinară. Şi în fine, dar nu în ultimul rând, dacă poate sau nu să scape de tutela lui Putin şi să acţioneze pe propria-i răspundere.

Rezumând, problema transistreană e hârtia de turnesol a corectitudinii, voinţei şi forţei reale a preşedintelui rus. Occidentul pariază pe el, sperând că Medvedev va abandona doctrina eurasianistă de mare putere a Kremlinului în favoarea conceptului euroatlantist care presupune înregimentarea Rusiei în sistemul occidental de securitate. Că va transforma actualul regim autoritar al lui Putin în unul liberal.

Tratatul de frontieră moldo-român va fi semnat în curând

Miza este mare, tocmai de aceea Traian Băsescu a acceptat să intre în jocurile occidentale cu Rusia. Şi nu doar în vorbe, ci şi-n fapte. Se pare că în cel mai apropiat timp, la Bucureşti, sub auspiciile Comisiei Europene, va fi semnat Tratatul de Frontieră moldo-român. Documentul va avea un caracter preponderent tehnic şi va pune la punct gestiunea hotarului de la Prut.

Prin acest gest, lui Medvedev i se bagă un as în mânecă în confruntarea sa cu tabăra antioccidentală a Kremlinului. De altfel, eurasianiştii au pus deja tunurile pe el, acuzându-l deunăzi, prin liderii lor, Aleksandr Dughin, de înaltă trădare şi de un periculos derapaj liberal ce riscă să provoace destrămarea ţării.

Toate bune şi frumoase până aici. Atât că, şi de cealaltă parte, Kremlinul pare să se joace şi el cu Occidentul. Trage sforile în culise, fireşte, Vladimir Putin. Astăzi, încep să se întrezărească motivele ascunse pentru care acesta nu a dorit să schimbe Constituţia şi să-şi reînnoiască, în 2008, mandatul de şef al statului.

Machoul Rusiei şi băiatul său de mingi

După toate probabilităţile, machoul Rusiei s-a retras provizoriu în plan secund, băgându-l la înaintare pe Dima, băiatul său de mingi. În timp ce adevăratul stăpân al ţării se plimbă la bustul gol prin sălbătăciile din Siberia, marioneta sa din jilţul prezidenţial simulează o deschidere nesperată a Moscovei spre UE şi resetarea relaţiilor cu SUA.

Acest teatru urmăreşte un singur scop şi anume: a păcăli Occidentul. Cochetând cu UE şi SUA, Medvedev are misiunea să le îndemne să investească masiv în modernizarea Rusiei fără ca Putin să-şi maculeze imaginea de mână forte care adună teritoriile pierdute ale fostei URSS şi reface măreţia imperială de altădată a ţării.
E un joc pe contre de care pe care. Efectele lui se vor vedea mai bine în 2012, anul în care vom şti exact ce va face Putin cu Medvedev. Anul în care, dacă nu se confirmă, bineînţeles, profeţiile maia cu privire la sfârşitul lumii, Rusia va dezlănţui pe faţă, conform prognozelor lui George Fiedman, un nou război rece împotriva Occidentului.

http://bogatu.voceabasarabiei.net/?p=626


Adaug o notă, anume previziunile maiorului (ex-) KGB Anatoliy Golitsyn, care a avertizat Occidentul în legătură cu adevăratele intenţii ale Rusiei şi ale URSS (The Perestroika deception , New Lies for Old):


Golitsyn a crezut că probabilitatea ca un guvern naţionalist/militarist "ar putea aduce atingere fluxului de ajutoare dinspre Vest şi a "cooperării continue" cu Occidentul, care ajută la promovarea intereselor strategilor".  Din acest motiv, el a sugerat: "strategii de la Kremlin vor opta pentru o soluţie hibrid care implică, de exemplu, un nou preşedinte şi comandant-suprem cu pregătire militară şi un prim-ministru "reformist" , în contextul unui control mai strict al KGB-ului". Am găsit, în aceste cuvinte, încă o straniu de exactă predicţie a lui Golitsyn. Şase ani mai târziu, Boris Yeltsin a scris în memoriile sale, "Am aşteptat ca un general nou să apară, spre deosebire de oricare altul. Sau, mai degrabă, un general care a fost aşa cum am citit în cărţi că sunt generalii, când eram mic". "La ceva vreme - spune Yeltsin - un general a apărut. Şi imediat după sosirea sa, a devenit evident pentru întreaga noastră societate, cu adevărat, cât de curajoşi si ce înalt profesionalism au militarii noştri. Acest "general" se numea colonel Vladimir Putin". [Agende Midnight, p. 70]  Alături de Putin a fost prim-ministrul după moda liberală, Mihail Mihailovici Kasianov. Ce Golitsyn a numit "al treilea curs", prin urmare, a fost direcţia reală pe care "strategii ruşi" au avut-o. Cursul al treilea a fost necesar, deoarece speranţele timpurii ale strategilor au fost punctate de disfuncţionalităţi multiple, precum şi strategia însăşi, a trebuit să fie continuată într-un interval mai lung.

( Din textul pe care l-am postat aici ).