05 noiembrie 2010

Cristian Câmpeanu: Cine trasează "a treia cale"?



Tot mai multe voci vorbesc despre nevoia de a găsi o „a treia cale" pentru ieşirea din actualul blocaj politic. Ar fi a treia oară, după „proiectele" CDR şi Alianţa D.A., când se încearcă constituirea unei alternative la actualul sistem.

De la consilieri prezidenţiali la intelectuali publici, think tank-uri şi jurnalişti, tot mai multă lume vorbeşte despre nevoia de a forma un nou partid sau o nouă construcţie politică care să constituie o alternativă la actualul sistem de putere din România. Prima întrebare la care trebuie răspuns este: „De ce avem nevoie de o alternativă?". Un posibil răspuns e că blocajul politic este în acest moment total. De mai bine de o jumătate de an, în spaţiul nostru politic nu se mai dezbat teme, probleme şi soluţii. Din cauza propriei slăbiciuni, premierul Boc şi-a pierdut credibilitatea, subminată constant de incompetenţa şi inabilităţile miniştrilor săi. Nu numai că reforma Statului a fost compromisă, dar până şi măsurile absolut necesare salvării ţării de la faliment - cele trei legi cerute de FMI - au şanse minore să fie adoptate, în condiţiile în care „coaliţiei toxice" îi lipseşte majoritatea şi este nevoită să recurgă la asumarea răspunderii, care e oricum, numai democratică nu. Tocmai pentru că este atât de fragilă, singurul liant care coagulează coaliţia este şantajul: pe de-o parte al UNPR, iar pe de alta, al UDMR. Nu că UDMR nu are dreptate să susţină dreptul copiilor maghiari de a studia istoria şi geografia în limba maternă (cei care se opun se agaţă de principiul autoritar, primitiv şi naţionalist că nu există decât o singură istorie naţională - şi aceea sancţionată oficial), dar a condiţiona în acest moment de criză rămânerea la guvernare de legea educaţiei este un gest meschin, care trădează faptul că actuala coaliţie este constituită din interese meschine, aici şi acum, şi nu pe responsabilitate politică. Dar de ce ar fi ungurii mai responsabili ca românii?

De cealaltă parte, opoziţia PSD-PNL-moguli s-a cantonat în tranşeele strategiei  „Jos Băsescu" şi nu-i pasă de nimic - nici de FMI, nici de buget, nici de orice altceva. Profitând de un regulament care reprezintă cea mai antidemocratică producţie legislativă din ultimii douăzeci de ani, opoziţia blochează tot ce mişcă la Senat şi boicotează Biroul Permanent la Cameră. Opoziţia arată după chipul şi asemănarea cuplului Ponta-Antonescu: goală de conţinut şi de soluţii, pauperă intelectual şi obsesiv-compulsivă cu accente sociopate. În aceste condiţii, soluţia unei a „treia căi" pare nu numai rezonabilă, ci şi urgentă. Dar aceste argumente nu spun decât o parte a poveştii. Adevărul este că „a treia cale" are o ţintă precisă: singura alternativă care este posibilă în România este o alternativă la sistemul creat de fostul Partid Comunist-PSD, la care s-au asociat PNL, mogulii plus aparatul lor de propagandă şi magistraţii corupţi. Aceasta a fost raţiunea pentru care s-au constituit atât CDR, cât şi Alianţa D.A. A porni de la premisa că PSD este un partid reformat, de mainstream, care a asimilat discursul social-democrat modern, cu care se poate negocia rezonabil şi se pot dezbate „issues" înseamnă să ne furăm singuri căciula. Este suficient să ne uităm la atacurile lui Ponta împotriva lui Cărtărescu şi la odioasa campanie pe care o duce Severin în Parlamentul European împotriva Monicăi Macovei ca să ne amintim cu cine avem, de fapt, de-a face.

Dacă pornim în construcţia unei a treia căi de la această premisă, atunci acceptăm, în subtext, că PDL a eşuat în tentative de a constitui o asemenea alternativă, că şi-a epuizat resursele de credibilitate şi că, prin urmare, îi este rezervat destinul PNŢ-cd. Dacă este aşa, atunci trebuie să ne întrebăm de ce toate tentativele de construcţii democratice prooccidentale şi reformiste au eşuat în România. Există, desigur, explicaţii conjuncturale adevărate: incompetenţa actorilor, compromisurile, corupţia sau trădările succesive. PDL s-a bazat pe popularitatea lui Traian Băsescu, iar de când aceasta s-a prăbuşit, întreaga construcţie este în pericol. Dar mai există un păcat originar care stă la baza acestor eşecuri, în afară de mitul Meşterului Manole. CDR s-a născut ca alianţă între partide politice şi organizaţii ale societăţii civile şi, în foarte scurtă vreme, interesele şi obiectivele unora şi ale celorlalţi au intrat în coliziune. Alianţa D.A. a fost forjată tot de think tank-uri şi organizaţii civice perfect onorabile. Problema cu aceste organizaţii este că sunt formate din experţi admirabili, care de (cele mai) multe ori ştiu mai bine decât politicienii ce-i de făcut, care pot construi campanii eficiente şi lansa proiecte necesare. Ei vorbesc însă cu responsabilii şi cu puterea, mai puţin cu baza populară. Ce îi lipseşte unei alternative solide în România este un soi de Tea Party, o mişcare politică „grassroots", care să apere principii politice chiar şi primitive şi care să îşi găsească o formă instituţionalizată.

11 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Basescu a fost ieri in forma excelenta, indarjit si puternic.
A spus clar pentru cine vrea sa intelega ca suntem intr-o situatie comparabila cu cea de la razboi si nu a exagerat deloc.
Vai de Polonia de peste cativa ani,pe care unii o dau exemplu acum !
Tea Party in Romania trebuie sa fie pentru inceput miscarea celor care platesc TAXE in mod direct , cu mana lor.Acestia simt exact sentimentul pa care-l are cineva care primeste contravaloarea muncii sale desfasurata intr-o piata concurentiala si din care trebuie sa rupa si da o parte la un STAT care-si bate joc de ei.

Sistemul de taxe actual in Romania il continua pe cel de pe vremea comunismului cand angajatorul platetea taxe.
In felul acest a fost alienata perceptia propriei valori a muncii depuse de angajat.
De aici ar trebui inceput: reasezarea valorii muncii pe baze corecte
Cata lume constientizeaza valoarea muncii sale intr-o piata concurentiala si faptul ca trebuie sa creeze plusvaloare ? Ca de fapt asta inseamna capitalismul adevarat, de la care se pleaca?
Si ca asa ceva trebuie sa faca zi de zi ca sa supravietuiasca ?

Crystal Clear spunea...

Vad ca TRU si abordeaza subiectul Tea Party.
Sa ne amintim cati falsi militanti au intrat in aceasta miscare ca s-o compromita !

Am urmarit putin modul in care a aparut miscarea
A fost extrem de bine organizata de la inceput ,au fost foarte bine verificati membrii etc.
Nu iarmarocul facut de Mme Blogary acum 2-3 luni

http://www.teapartynation.com/
http://en.wikipedia.org/wiki/Tea_Party_movement#Composition_of_the_movement
http://en.wikipedia.org/wiki/Tea_Party_protests

http://en.wikipedia.org/wiki/Tea_Party_Express#Tea_Party_Express
http://en.wikipedia.org/wiki/Tea_Party_Nation
http://en.wikipedia.org/wiki/Tea_Party_Patriots
http://www.thenationalteapartyfederation.com/
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Tea_Party_protests,_2010

Riddick spunea...

Teoretic este corect. practic, ar însemna zeci de mii de procese (cel puţin) cu rău-platnicii şi întqrzirri la colectare. Cel mai bine ar fi ca angajatul sa semneze la angajator la reţinerea sumelor, iar daca refuză, se penalizează angajatorul, urmând ca acesta să recupereze daunele de la angajat (nu sunt sigur că ar fi constituţional un astfel de text).

Tea-partiers au început să fie păcăliţi de libertarieni gen Ron şi Rand Paul (tată si fiu), al doilea tocmai a obţinut mandat şi el.

După ei,"terorismul se explică datorită ocupaţiei din unele state islamice", iar SUA ar trebui "să îsi cheme TOŢI soldaţii acasă". Nu îmi dau seama de ce nu-i dau afară republicanii din partid.

Crystal Clear spunea...

In SUA , Canada este nu numai teoretic dar si practic- cine nu plateste taxe merge direct la inchisoare.
Verificarea se face prin sondaj.
Sentimentul ca ai de platit taxe este foarte bine constientizat de populatie
Lumea plateste taxe disciplinat pentru ca altfel merge la inchisoare.

Dar si daca statul isi bate joc de banii lor,va da socoteala la alegeri.Cum s-a intamplat acum

Crystal Clear spunea...

Pana la urma tot la sistemul juridic ajungem :(

Crystal Clear spunea...

Vad la "Duda zilei " ca a inceput si
"Coffe party"- progresisto-democrat... :)))))

Riddick spunea...

Am votat ca fraierii modificarea Constituţiei din 2003 când s-a inventat CSM ("autocontrolul Justiţiei" şi trecerea la euro doar prin lege - Art. 137/2; în "vechea" Constituţie scria: "leul este moneda naţională, cu diviziunea banul").

Nu am participat la vot atunci.

Riddick spunea...

Aia cu "Coffee-Party" este o glumă, sunt fff puţini.

Crystal Clear spunea...

Am facut un comentariu despre Andrei Plesu si legionarismul.
S-a pierdut oare?

Riddick spunea...

S-a pierdut, din păcate, nu este nici în platforma Blogger.

Am văzut clipul.

Vad ca ISPR face publicitate oricui, numai parlamentarilor PDL nu. Uite aici grupul conservator ECR,cum prezintă fiecare europarlamentar de-al său:

http://www.youtube.com/profile_videos?user=ECREuroParl

Crystal Clear spunea...

N-am salvat comentariul dar ziceam ca se gasesc imediat o multime care sa contreze Tea Pary-urile.
Inclusiv A Plesu care este pur si simplu ridicol cand vorbeste despre legionari.

Am vazut linkul cu europarlamentarii ECR
ISPR este o cacialma


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: