Mi s-a părut greu de explicat și accentul aproape exclusiv pus de Herta Müller pe caracterul explicit politic al operei literare, ca și cum ea ar fi prin natură document sau mărturie, și nu o ficţiune netendenţioasă, rostindu-și adevărul propriu, fără să facă propagandă adevărului oficial sau popular. Dacă n-ar fi confundat romanul cu pamfletul politic, ar fi trebuit să admită că nu poţi să-i ceri celui dintâi decât să fie literar valabil și că o carte bună este o carte bună, nici mai mult, dar nici mai puţin decât atât. Fără nicio teză, de orice fel ar fi ea. Și fără nicio ţintă. O astfel de operă este totdeauna preferabilă uneia care combate sau proslăvește vehement dictatura. Simpla ei apariţie în deșertul unei literaturi de tipul celei realist-socialiste poate fi interpretată ca un act de curaj și de igienă morală și socială și ca o formă de opoziţie cât se poate de eficientă. Literatura română din epoca de aur n-a dus lipsă de astfel de cărţi, cu toată cenzura. Herta Müller aduce o ofensă absolut nemeritată colegilor ei de breaslă români, care n-au avut șansa de a emigra, fiind, unii, puţini, aruncaţi peste graniţă, într-o limbă care nu era limba lor maternă. „Nu suntem și noi fără patrie?", a întrebat Gabriel Liiceanu, într-o încercare disperată de a nuanţa lucrurile. Fără nici cea mai mică ezitare, Herta Müller a replicat: „Nu". În aplauzele unei săli, fericită parcă să audă din gura laureatei Nobel că aceia dintre scriitorii care nu s-au exilat, de voie sau de nevoie, n-au făcut-o fiindcă n-au fost destul de „sensibili". „Uneori au rămas și dintre cei sensibili", a mai încercat o dată Gabriel Liiceanu să-și determine interlocutoarea la o brumă de înţelegere, dacă nu de duioșie, pentru aceia dintre colegii ei pe care neșansa de a fi majoritari i-a privat de șansa de a emigra.
N-am găsit în mine puterea de a o aplauda pe Herta Müller după dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneu. Doamne, și cu ce plăcere o ascultasem, cu doar câteva minute înainte, citind pagini din cel mai recent roman al ei! Ce prozatoare extraordinară, subtilă, precisă, mi-am spus la sfârșit, mâhnit până în adâncul sufletului, poate să coabiteze, iată, cu un om incapabil de cea mai măruntă nuanţă sau fineţe în judecarea confraţilor, bucuros să-i beștelească spre deliciul galeriei, care n-are, ea, nevoie de eroi, ci de lași, singurii în stare să-i reconforteze, prin comparaţie, moralul. Dacă nu cumva, cum sunt înclinat să cred, omul cu pricina nu era decât un rol bine pus la punct, menit să captiveze publicul.
http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/Ce_nu_-vrea_sa-_stie_Herta_Muller_-II_7_350434955.html
17 comentarii :
Sper sa inceapa sa se trezesca elitele...
Buna ziua, va intereseaza un schimb de link-uri cu http://www.jocuripentrucopii12.com ?
Va adaug link-ul pe http://blogjocuri.wordpress.com, http://kidinho.wordpress.com si http://catalinix.blogspot.com iar dvs adaugati http://www.jocuripentrucopii12.com - jocuri pentru copii.
Astept confirmarea dvs la adresa de mail catalin.cata18@gmail.com ,
O zi buna!
@Crystal Clear : Ar fi trebuit deja să se trezească, dar ale noastre elite sunt mogulodependente, când nu sunt bugetodependente.
@catalin: Succes la afacere, nu sunt interesat.
Nici nu-si dau seama elitete cat de mult rau pot sa faca celor care s-au obisnuit sa-i ia drept exemple !
Eu am fost socata in ultimii doi ani si a trebuit sa-mi schimb scara valorilor.
Am mai remarcat ceva.
Se tot lauda multi ca ei au fost bursieri .Eu i-as intreba cate cursuri si-au platit cu banii lor?
Pentru ca in acest fel inveti ceea ce vrei tu si crezi ca-ti foloseste, pe cand cu o bursa inveti ce vrea cel care ti-o plateste.Iar apoi te foloseste....
@ Catalin
Mi se pare interesant.Voi salva linkul tau si voi studia.
Chiar cautam asa ceva pentru educatia celor mici.
Mersi
nu faci capitalism cu larve care au crescut din cadavrul socialismului.
De gargară ieftină sunt sătul.
Exact.Asta este esenta !
Chiar ma gandeam azi mergand printr-un mall absolut IMENS: Ceausescu si-a realizat visul sa ne aduca pe toti intr-un fel de "circuri ale foamei".
Se aduna atata populatie intr-un singur loc ca sa manince si sa cumpere cele necesare la sfarsit de saptamana incat ce piata de desfacere poate fi mai buna decat asa ceva, pe stil de socialism-stiintific ? Avem doar iluzia de diversitate.
Avem de-a face de fapt cu corporatism socialist
Micul capitalist care munceste si creaza plusvaloare nu poate vinde in astfel de locuri.
90% din marfurile vandute aici sunt fabricate in China comunista unde muncitorii traiesc in fabrica.
Produsele chinezesti sunt ieftine, pentru ca muncitorii traiesc intr-un fel de lagare de munca.
Politica sinucigaşă a Occidentului.
În anii '20-'30 comuniştii erau invitaţi prin saloanele mondene, era chic, eteeee...
Excelenta caracterizare-asta este buba :
"Politica sinucigaşă a Occidentului"
Între Manolescu şi Herta, adevărul rămâne undeva pe la mijloc. Unul ştie prea multe ca să fie sincer până la capăt, iar celălalt (cealaltă) cunoaşte prea puţine pentru a atribui precizie judecăţilor ei de valoare...
Fiecare vorbeşte nu atât în nume personal, cât al unei tabere.
În facultate, fugeam de la cursurile mele de Teoria Generală a Dreptului şi mă aşezam în fundul sălii, la seminariile pe care Manolescu le ţinea cu grupa soră-mii, la Litere. Îl ascultam minute în şir, vrăjit, parcă, de monumentalul personaj de la catedră. Târziu, câţiva ani după, revenit în branşa jurnalistică, am avut ocazia să-l cunosc şi altfel pe cel care, între două şedinţe de critică justificat adusă oportunistului Sadoveanu, îl mai altoia un pic din rever şi pe "colaboraţionistul" Călinescu...
Altfel, articolul din Adevărul e ok, însă impresia pe care mi-o lasă "profesorul" pe alocuri este că încearcă să-şi justifice într-un fel laşitatea de a nu-şi forţa un altfel de destin "dincolo"... Şi nu mă refer deloc la Herta Müller. Gândiţi-vă doar la exemplul lui Goma...
Manolescu era atacat pe timpul lui Ceauşescu în revista "Săptămâna" a lui Eugen Barbu.
Nu a fost membru de partid şi (aproape)implicit nu a putut promova peste nivelul de lector universitar.
Nu a fost disident, ci rezistent (termenul s-a vehiculat prima dată la Europa Liberă, illo tempore).
S-a mulţumit cu condiţia asta.
Goma, ca să întreţină familia în Franţa, făcea si lucrări de zugrăveală (poate de aici obsesia lui cu "văruitul peste cărămizi", adica tabuizarea trecutului şi a colaboraţionismului).
Pana la urma fiecare are o dizidenta sau o rezistenta personalizata si ar dori s-o generalizeze .
Unul s-a adaptat in strainate ca sa supravietuiasca, celalalt s-a adaptat in Romania tot ca sa supravietuiasca
Sunt de fapt manifestari de lupta impotriva aceleiasi dictaturi .
Fiecare a incercat sa-si gaseseasca liberatatea .
Oare au gasit-o?
Herta Muller face propagandă, deci nu se pune problema libertăţii.
Exacta asta am vrut sa spun:
nu si-a gasit libertatea, degeaba tine discursuri despre ea
Geo Adeba, nu mai scrie pe aici dacă nu ai ceva de comentat despre topicul postării.
Trimiteți un comentariu