09 octombrie 2010

Nicolae Manolescu: Ce nu (vrea să) știe Herta Müller (II)



Și cum poţi să susţii lipsa generală de atitudine critică a scriitorilor români, fără să nesocotești adevărul că au apărut, mai ales în anii ’60-’80, romane foarte critice la adresa sistemului, unele nefăcând nici măcar apel la calea ocolită a parabolei sau la limbajul esopic, ca și volume de poezie care erau expresia cea mai crudă a suferinţelor morale, a decepţiei sau a protestului abia mascat liric? 

Să nu fi citit Herta Müller nimic din toate acestea?  Să nu fi văzut ea spectacole cu piese contemporane sau clasice, românești sau străine, în care politicul reprezenta miezul ideatic  și care lăsa să se întrevadă, ca într-o radiografie, natura perversă a dictaturii comuniste? Și încă: de unde, la un om atât de inteligent, prejudecata destul de răspândită la cei neinformaţi că scriitorii români disidenţi au fost lăsaţi singuri de către colegii lor? Era destul să fi răsfoit cartea despre dosarul de Securitate publicată la Polirom de Dorin Tudoran (de care nu-și amintește când se referă la disidenţii români, ca nu cumva să fie silită să recunoască faptul că scriitorii aceia lași pe care îi ţintuiește la stâlpul infamiei au dat cel mai mare număr de opozanţi faţă de regim dintre toate categoriile de intelectuali) ca să observe ce măsuri draconice adopta Securitatea ca să-l izoleze pe autor de grupul lui de susţinători așa zicând publici.

Mi s-a părut greu de explicat și accentul aproape exclusiv pus de Herta Müller pe caracterul explicit politic al operei literare, ca și cum ea ar fi prin natură document sau mărturie, și nu o ficţiune netendenţioasă, rostindu-și adevărul propriu, fără să facă propagandă adevărului oficial sau popular. Dacă n-ar fi confundat romanul cu pamfletul politic, ar fi trebuit să admită că nu poţi să-i ceri celui dintâi decât să fie literar valabil și că o carte bună este o carte bună, nici mai mult, dar nici mai puţin decât atât. Fără nicio teză, de orice fel ar fi ea. Și fără nicio ţintă. O astfel de operă este totdeauna  preferabilă uneia care combate sau proslăvește vehement dictatura. Simpla ei apariţie în deșertul unei literaturi de tipul celei realist-socialiste poate fi interpretată ca un act de curaj și de igienă morală și socială și ca o formă de opoziţie cât se poate de eficientă. Literatura română din epoca de aur n-a dus lipsă de astfel de cărţi, cu toată cenzura. Herta Müller aduce o ofensă absolut nemeritată colegilor ei de breaslă români, care n-au avut șansa de a emigra, fiind, unii, puţini, aruncaţi peste graniţă, într-o limbă care nu era limba lor maternă. „Nu suntem și noi fără patrie?", a întrebat Gabriel Liiceanu, într-o încercare disperată de a nuanţa lucrurile. Fără nici cea mai mică ezitare, Herta Müller  a replicat: „Nu". În aplauzele unei săli, fericită parcă să audă din gura laureatei Nobel că aceia dintre scriitorii care nu s-au exilat, de voie sau de nevoie, n-au făcut-o fiindcă n-au fost destul de „sensibili". „Uneori au rămas și dintre cei sensibili", a mai încercat o dată Gabriel Liiceanu să-și determine interlocutoarea la o brumă de înţelegere, dacă nu de duioșie, pentru aceia dintre colegii ei pe care neșansa de a fi majoritari i-a privat de șansa de a emigra.

N-am găsit în mine puterea de a o aplauda pe Herta Müller după dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneu. Doamne, și cu ce plăcere o ascultasem, cu doar câteva minute înainte, citind pagini din cel mai recent roman al ei! Ce prozatoare extraordinară, subtilă, precisă, mi-am spus la sfârșit, mâhnit până în adâncul sufletului, poate să coabiteze, iată, cu un om incapabil de cea mai măruntă nuanţă sau fineţe în judecarea confraţilor, bucuros să-i beștelească spre deliciul galeriei, care n-are, ea, nevoie de eroi, ci de lași, singurii în stare să-i reconforteze, prin comparaţie, moralul. Dacă nu cumva, cum sunt înclinat să cred, omul cu pricina nu era decât un rol bine pus la punct, menit să captiveze publicul.

http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/Ce_nu_-vrea_sa-_stie_Herta_Muller_-II_7_350434955.html
 
Ce nu (vrea să) ştie Herta Müller (I)
 

17 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Sper sa inceapa sa se trezesca elitele...

Unknown spunea...

Buna ziua, va intereseaza un schimb de link-uri cu http://www.jocuripentrucopii12.com ?
Va adaug link-ul pe http://blogjocuri.wordpress.com, http://kidinho.wordpress.com si http://catalinix.blogspot.com iar dvs adaugati http://www.jocuripentrucopii12.com - jocuri pentru copii.

Astept confirmarea dvs la adresa de mail catalin.cata18@gmail.com ,
O zi buna!

Riddick spunea...

@Crystal Clear : Ar fi trebuit deja să se trezească, dar ale noastre elite sunt mogulodependente, când nu sunt bugetodependente.

@catalin: Succes la afacere, nu sunt interesat.

Crystal Clear spunea...

Nici nu-si dau seama elitete cat de mult rau pot sa faca celor care s-au obisnuit sa-i ia drept exemple !

Eu am fost socata in ultimii doi ani si a trebuit sa-mi schimb scara valorilor.
Am mai remarcat ceva.
Se tot lauda multi ca ei au fost bursieri .Eu i-as intreba cate cursuri si-au platit cu banii lor?
Pentru ca in acest fel inveti ceea ce vrei tu si crezi ca-ti foloseste, pe cand cu o bursa inveti ce vrea cel care ti-o plateste.Iar apoi te foloseste....

@ Catalin
Mi se pare interesant.Voi salva linkul tau si voi studia.
Chiar cautam asa ceva pentru educatia celor mici.
Mersi

Riddick spunea...

nu faci capitalism cu larve care au crescut din cadavrul socialismului.

Riddick spunea...

De gargară ieftină sunt sătul.

Crystal Clear spunea...

Exact.Asta este esenta !

Chiar ma gandeam azi mergand printr-un mall absolut IMENS: Ceausescu si-a realizat visul sa ne aduca pe toti intr-un fel de "circuri ale foamei".
Se aduna atata populatie intr-un singur loc ca sa manince si sa cumpere cele necesare la sfarsit de saptamana incat ce piata de desfacere poate fi mai buna decat asa ceva, pe stil de socialism-stiintific ? Avem doar iluzia de diversitate.
Avem de-a face de fapt cu corporatism socialist
Micul capitalist care munceste si creaza plusvaloare nu poate vinde in astfel de locuri.
90% din marfurile vandute aici sunt fabricate in China comunista unde muncitorii traiesc in fabrica.
Produsele chinezesti sunt ieftine, pentru ca muncitorii traiesc intr-un fel de lagare de munca.

Riddick spunea...

Politica sinucigaşă a Occidentului.

În anii '20-'30 comuniştii erau invitaţi prin saloanele mondene, era chic, eteeee...

Crystal Clear spunea...

Excelenta caracterizare-asta este buba :
"Politica sinucigaşă a Occidentului"

BARICADA spunea...

Între Manolescu şi Herta, adevărul rămâne undeva pe la mijloc. Unul ştie prea multe ca să fie sincer până la capăt, iar celălalt (cealaltă) cunoaşte prea puţine pentru a atribui precizie judecăţilor ei de valoare...

Riddick spunea...

Fiecare vorbeşte nu atât în nume personal, cât al unei tabere.

BARICADA spunea...

În facultate, fugeam de la cursurile mele de Teoria Generală a Dreptului şi mă aşezam în fundul sălii, la seminariile pe care Manolescu le ţinea cu grupa soră-mii, la Litere. Îl ascultam minute în şir, vrăjit, parcă, de monumentalul personaj de la catedră. Târziu, câţiva ani după, revenit în branşa jurnalistică, am avut ocazia să-l cunosc şi altfel pe cel care, între două şedinţe de critică justificat adusă oportunistului Sadoveanu, îl mai altoia un pic din rever şi pe "colaboraţionistul" Călinescu...
Altfel, articolul din Adevărul e ok, însă impresia pe care mi-o lasă "profesorul" pe alocuri este că încearcă să-şi justifice într-un fel laşitatea de a nu-şi forţa un altfel de destin "dincolo"... Şi nu mă refer deloc la Herta Müller. Gândiţi-vă doar la exemplul lui Goma...

Riddick spunea...

Manolescu era atacat pe timpul lui Ceauşescu în revista "Săptămâna" a lui Eugen Barbu.

Nu a fost membru de partid şi (aproape)implicit nu a putut promova peste nivelul de lector universitar.

Nu a fost disident, ci rezistent (termenul s-a vehiculat prima dată la Europa Liberă, illo tempore).

S-a mulţumit cu condiţia asta.

Goma, ca să întreţină familia în Franţa, făcea si lucrări de zugrăveală (poate de aici obsesia lui cu "văruitul peste cărămizi", adica tabuizarea trecutului şi a colaboraţionismului).

Crystal Clear spunea...

Pana la urma fiecare are o dizidenta sau o rezistenta personalizata si ar dori s-o generalizeze .
Unul s-a adaptat in strainate ca sa supravietuiasca, celalalt s-a adaptat in Romania tot ca sa supravietuiasca
Sunt de fapt manifestari de lupta impotriva aceleiasi dictaturi .

Fiecare a incercat sa-si gaseseasca liberatatea .

Oare au gasit-o?

Riddick spunea...

Herta Muller face propagandă, deci nu se pune problema libertăţii.

Crystal Clear spunea...

Exacta asta am vrut sa spun:
nu si-a gasit libertatea, degeaba tine discursuri despre ea

Riddick spunea...

Geo Adeba, nu mai scrie pe aici dacă nu ai ceva de comentat despre topicul postării.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: