TRU: Coşmar comitologic

Coşmar comitologic

 Nu toate logiile și loghiile își merită soarta. Însă comitologia are șanse mari să rămînă, pe veci, una din temele din care se nasc fie cele mai reușite schițe umoristice, fie cele mai crîncene romane horror.

Comitologia e un cuvînt folosit cu mult orgoliu și poftă de aleșii sau funcționarii Instituțiilor Europene. Nu e clar de ce era nevoie de apariția acestui cuvînt care încearcă să acopere cast munca de comisie (în engleză, committee). Termenul sugerează existența unei științe a procedurilor și tehnicilor de lucru în comisii (din care există, întotdeauna și pe toată suprafața birocrației europene, nenumărate variante și subvariante). Cîtă vreme comitologia rămîne un cuvînt aruncat ici colo din lipsă de inspirație situația e sub control: sîntem, adică în prezența unui tic nevinovat de colecționar sau amploaiat cu mînecuțe care se alintă și vrea să se simtă bine, înconjurat de propriile jucării. Dar nu! Comitologia e mai mult decît atît.


Discuțiile despre munca de comisie în Comisia care se ocupă de munca de comisie sînt un adversar feroce. Comitologia are două ținte: limbajul și gîndirea. Ea încearcă să le deșire pe amîndouă, folosindu-se de chiar elementele de bază ale limbajului și gîndirii: cuvintele și raționamentele. Cine asistă la o demonstrație de comitologie are o singură șansă: să pună capăt percepției, după primele 5-10 minute. Asta fac majoritatea parlamentarilor atrași în asemenea ambuscade.

În caz contrar, comitologia începe să-și facă efectul și macină pînă la nonsens toate formele articulate ale limbii și ultimele repere de siguranță ale gîndirii. În cursul unei ședințe de comitologie, asistența poate constata uluită că nu mai înțelege de ce e acolo și despre ce vorbește cel ce vorbește. Lămpile din sală se depărtează, pupitrele se micesc sau lărgesc, cuvintele trec din ecou în ecou și se deformează în mintea amețită care începe să doarmă în vreme ce își închipuie că gîndește. Un bun comitologist poate demonta pînă la ultimul nerv mecanismele care leagă mintea de zona sensului clar. După 20-30 de minute, o dală trecută printr-o cură de comitologie, victima fumegă fără fum. Incendiul mocnit înaintează spre centrul intern al fiecărui parlamentar și răvășește acolo ultimele amintiri ale lumii coerente. În a doua jumătate de oră, comitologul vorbitor are, practic, în față o sală răpusă și poate spune orice sau poate impune orice.

Din fericire, comitologia nu urmărește niciodată să obțină efecte politice. Victoria asupra gîndirii și limbii e suficientă și se soldează, de regulă, cu nimic. Mai clar, oratorul comitolog nu are nimic de spus la sfîrșit, pentru că finalul a avut deja loc. Rațiunea comitologiei e să se învîrtă în cerc și să continue așa, fără să-și dorească nimic, în afara unui coșmar calm și fără șir.

http://www.europalibera.org/content/blog/2167024.html

Neocoms: