30 septembrie 2010

Rompetrol, la scadenţă. Intră în funcţiune OUG 118/2003, statul român fraierit din nou. Sau nu ?



La zece ani de la privatizarea Petromidiei, statul, prin Ministerul Finanţelor, va redeveni acţionar în companie, în contul unor datorii în valoare de 570 milioane euro, din care nu şi-a recuperat nici a zecea parte până acum. Datorii pe care cumpărătorului de atunci al Petromidiei, Dinu Patriciu, guvernarea PSD i le-a amânat la plată în urmă cu şapte ani, prin OUG 118/2003, transformându-le în obligaţiuni.

 "Prin efectul legii, statul român devine acţionar al Rompetrol Rafinare, iar acţionarii existenţi trebuie să accepte această realitate", au precizat reprezentanţii firmei. Aceştia au adăugat că totuşi lucrurile nu se opresc aici: "Negocierile cu statul sunt iniţiate şi vor continua. Şi noi, şi statul român trebuie să respectăm legea şi o vom face".

Deocamdată, reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu au spus ce strategie au în cazul Rompetrol, în ciuda explicaţiilor pe care le-am cerut. Şi ieri, după şedinţa de guvern, ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, a evitat subiectul, răspunzând că "nu s-a luat o decizie. Am indisponibilizat deja fondurile, iar când vom lua vreo măsură vă vom anunţa".

Surse oficiale ne-au declarat că statul va contesta probabil în instanţă măsura. Conform procedurilor, Finanţele pot solicita instanţei suspendarea executării hotărârii AGA. Ca să anuleze însă hotărârea, vor trebui să aştepte chiar un an şi jumătate doar până la decizia primei instanţe, fiind cu totul nepredictibil când se va da o sentinţă definitivă, ne-a explicat un avocat de la o importantă casă de avocatură.


Evenimentul zilei - După zece ani, statul revine la Rompetrol

 

CRONOLOGIE

Petromidia, istoria unei privatizări "cu cântec"


După încă o încercare anterioară de achiziţie, Dinu Patriciu reuşeşte, în octombrie 2000, să cumpere Petromidia, prin The Rompetrol Group Olanda, în spatele căruia se aflau mai multe offshore-uri. Preţul a fost unul modic: 50 milioane de dolari, în trei rate, pentru o companie care valora atunci 700-800 milioane dolari, după cum ne-a spus Radu Sârbu, şeful Fondului Proprietăţii de Stat (FPS) la acea vreme.

În schimb, Patriciu şi-a asumat datorii de 340 milioane de dolari şi investiţii de 225 milioane dolari, valoarea tranzacţiei ridicându-se astfel la 615 milioane dolari.


Patriciu încercase şi în 1997, printr-un "vehicul" special înfiinţat, Petromidia USA, la care deţinea 5% din acţiuni, să cumpere rafinăria, când fusese scoasă prima dată la vânzare, potrivit informaţiilor din presa vremii. Negocierile cu FPS au căzut însă atunci şi din cauză că Petromidia USA avea un capital social de doar 5.000 dolari.

"Praf în ochii cetăţenilor"


Odată cumpărată rafinăria, Patriciu nu se grăbeşte să achite datoriile, având termen cinci ani în acest sens. Dimpotrivă, obţine în 2003, de la guvernul condus de Adrian Năstase şi sub semnătura ministrului finanţelor de atunci, Mihai Tănăsescu, anularea obligaţiilor bugetare, emiţându-se în schimb, în favoarea statului, obligaţiuni purtătoare de dobândă, scadente la 30 septembrie 2010.

Mai mult, ordonanţa, aprobată în 2005 prin Legea 89, promulgată de Traian Băsescu, poate fi interpretată de Rompetrol, care decide singură cât anume să plătească din această datorie.

Totodată, Patriciu a scăpat de problema datoriilor în 2007, când a vândut 75% din Rompetrol Group, care controlează şi Petromidia, companiei petroliere de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz, doi ani mai târziu cedându-i complet acţiunile. Astfel, omul de afaceri a lăsat problema să se tranşeze între două state.

Finanţele au pus recent sechestru pe o serie de active de la Petromidia, iar preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, a declarat că, dacă Rompetrol nu-şi achită datoriile, va executa silit firma.

"Demonstraţia de forţă o văd ca pe o măsură populistă, de a arunca praf în ochii cetăţenilor, pentru a arăta că statul îşi apără interesul. În 2001 aveau gaj pe acţiuni pentru plata datoriilor şi a investiţiilor. Dramatic este ce s-a întâmplat în 2003", susţine Radu Sârbu.

"În 2001, Rompetrol avea gaj pe acţiuni pentru plata datoriilor şi a investiţiilor. Dramatic este ce s-a întâmplat în 2003."

RADU SÂRBU, fost preşedinte FPS

 

7 comentarii :

Riddick spunea...

ADICĂ, ÎN CLAR: STATUL ROMÂN, DE LA 100%, AJUNGE ACŢIONAR MINORITAR ŞI PRIMEŞTE SUB 10% DIN DATORIE CASH.

murfi spunea...

eu stiam ca variantele erau: ori platesc tot, ori statul devine actionar majoritar

au incercat jmecheria sa plateasca o parte, cit sa ramina statul minoritar, la vreo 40% si ceva

stiam ca statul a refuzat jmecheria si considera ca au ales prima varianta; de aia au si pus sechestru

Riddick spunea...

Nu mai ştiu chiar exact clauzele, dar nu cred că merge şi cu acţiuni şi cu bani.

Au încercat o majorare de capital prin vară, contestată şi ea în justiţie (nu cunosc care mai este stadiul, vroiau să fie "mai majoritari").

Anonim spunea...

pana la urma e clar ca banii aia nu ii au. statul roman sa ia actiunile(parca 40%) .odata ce ai procentul asta controlezi zi de zi majoritarul sa nu sifoneze.in 4-5 ani cu tendinta de crestere a petrolului e posibil sa vindem binisor participatia.

Riddick spunea...

Este o variantă, decât nimic.

murfi spunea...

nu e o varianta sa fie statul minoritar

oricum, acu am citit mai atent articolul evz: ialomitianu spune "am indisponibilizat deja fondurile"; adica le dau meleoanele (alea 50) inapoi sa se spele pe cap cu ele si iau pachetul majoritar

oricum, va fi proces urit

Riddick spunea...

Aha. Bănuiam, dar nu eram sigur.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: