26 septembrie 2010

Cotroceni, adevărata ţintă a protestului



Nu sunt un fan al blogului Kiseleff, dar postarea Oameni şi instituţii pune punctul pe i: manifestaţia poliţiştilor nu a fost una sindicală, ci una politică.

Ţinta - desigur, Traian Băsescu:
Desprinşi dintr-o manifestaţie autorizată pentru a avea loc în faţa Guvernului, aproximativ 4000 de poliţişti s-au îndreptat către Palatul Cotroceni unde, după ce şi-au strigat păsurile şi câteva insulte la adresa preşedintelui, au aruncat caschetele peste gard.
Faptul că purtătorii de uniforme reale au aruncat caschete fără însemne îi scuteşte de răspundere în faţa legii penale militare, dar trădează caracterul premeditat al “manifestării spontane”, pentru că au avut tot timpul la ei pregătite caschetele pentru a le arunca şi nu au făcut-o în faţa Guvernului ci “s-au păstrat” pentru Cotroceni, adevărata ţintă a protestului.
Ca o paranteză, retorica “guvernului Băsescu”, susţinută inclusiv pe facebook, aparţine PSD şi anticipează şi erodează o posibilă candidatură în tandem a viitorului candidat PDL la funcţia de preşedinte cu promisiunea unui Traian Băsescu premier. Astfel, toate acţiunile de protest la adresa Guvernului dar desfăşurate în faţa Palatului Cotroceni sunt susceptibile de a fi coordonate politic de către PSD.

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ceea ce nu mi-a placut deloc este ca in aceeasi seara Blaga a vorbit despre cresterea salariilor din 2011 in loc sa-i dea afara pe toti cei in uniforma care au participat la protest

Riddick spunea...

Nu-i simplă treaba.

Oricum trebuie crescute salariile la anul.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: