Prima zi este considerată oficial 10 iulie 1940, când încep atacuri mai puternice ale Luftwaffe împotriva convoaielor de nave din Canalul Mânecii, iar ultima (deşi luptele au continuat) este 17 septembrie 1940, când Hitler ordonă suspendarea pe durată nedeterminată a planului de invadare a Marii Britanii.
După Războiul ciudat, invadarea Franţei şi evacuarea Forţei Expediţionare Britanice la Dunkerque, Marea Britanie se aştepta la o debarcare a germanilor.
în iunie 1940, Germania lansase Bătălia Atlanticului, adică folosirea submarinelor pentru distrugerea navelor care ar fi putut aproviziona Marea Britanie. Pentru succesul invaziei, era vitală neutralizarea aviaţiei britanice (R.A.F. - Royal Air Force).
Termenul de "Bătălia Angliei" ("The Battle of Britain") a fost folosit de către premierul Winston Churchill într-un discurs în Camera Comunelor a Parlamentului britanic, pe 18 iunie 1940: "The Battle of France is over. The Battle of Britain is about to begin. Upon this battle depends the survival of Christian civilization… The whole fury and might of the enemy must very soon be turned on us. Hitler knows that he will have to break us in this island or lose the war… Let us therefore brace ourselves to our duty, and so bear ourselves that, if the British Empire and its Commonwealth lasts for a thousand years, men will still say, 'This was their finest hour'.
În alt discurs, pe 4 iunie 1940, în care expunea Parlamentului situaţia în urma evacuării de la Dunkerque/Dunkirk, Churchill face o paralelă cu perioada în care Napoleon Bonaparte întenţiona invadarea Marii Britanii ("... i s-a spus de către cineva: "În Anglia buruienile sunt amare"): "We are told that Herr Hitler has a plan for invading the British Isles. This has often been thought of before. When Napoleon lay at Boulogne for a year with his flat-bottomed boats and his Grand Army, he was told by someone: "There are bitter weeds in England." There are certainly a great many more of them since the British Expeditionary Force returned".
" I have, myself, full confidence that if all do their duty, if nothing is neglected, and if the best arrangements are made, as they are being made, we shall prove ourselves once more able to defend our Island home, to ride out the storm of war, and to outlive the menace of tyranny, if necessary for years, if necessary alone. At any rate, that is what we are going to try to do. That is the resolve of His Majesty's Government-every man of them. That is the will of Parliament and the nation. The British Empire and the French Republic, linked together in their cause and in their need, will defend to the death their native soil, aiding each other like good comrades to the utmost of their strength. Even though large tracts of Europe and many old and famous States have fallen or may fall into the grip of the Gestapo and all the odious apparatus of Nazi rule, we shall not flag or fail. We shall go on to the end, we shall fight in France, we shall fight on the seas and oceans, we shall fight with growing confidence and growing strength in the air, we shall defend our Island, whatever the cost may be, we shall fight on the beaches, we shall fight on the landing grounds, we shall fight in the fields and in the streets, we shall fight in the hills; we shall never surrender, and even if, which I do not for a moment believe, this Island or a large part of it were subjugated and starving, then our Empire beyond the seas, armed and guarded by the British Fleet, would carry on the struggle, until, in God's good time, the New World, with all its power and might, steps forth to the rescue and the liberation of the old ".
Luptele aeriene demonstrează superioritatea avionului britanic Spitfire faţă de avionul german Messerschmitt Bf 109E (cel puţin la altitudini de sub 3-4000 m; Me109 având motor cu injecţie şi turbocompresor, depăşea Spitfire - care avea motor cu carburator - la altitudini mari); deasemenea, alţi factori, precum radarul, apărarea antiaeriană, timpul redus de zbor al avioanelor germane deasupra Marii Britanii (din cauza limitei de combustibil) şi pierderea irecuperabilă de piloţi germani, care dacă săreau cu paraşuta nu mai puteau reintra apoi în luptă (spre deosebire de cei britanici) duc la începutul lunii septembrie 1940 la o schimbare de obiectiv a Germaniei (Zielwechsel).
Germanii schimbă prioritatea campaniei - de la anihilarea prin lupte aeriene şi bombardamente a aviaţiei de vânatoare britanice, la concentrarea pe bombardamente masive asupra Londrei şi a altor oraşe importante (Hitler, la un miting, după primul bombardament britanic asupra Berlinului: "Dacă ei trimit peste o sută de bombardiere ca să ne bombardeze oraşele... atunci vom trimite o mie de avioane ca să le bombardeze pe ale lor! Şi dacă ei cred că pot distruge oraşele noastre... atunci noi le vom şterge pe ale lor de pe faţa pământului !".
Bazele RAF scapă de bombardamentele sistematice de până atunci, care vor deveni mai rare, ceea ce va conta în evoluţia războiului.
Pe 17 septembrie 1940 Hitler anulează Operaţiunea Leul de mare (Seelöwe), care prevedea planul de invazie al Marii Britanii.
Pregătirile pentru războiul cu URSS trec pe prima poziţie în priorităţile germanilor, iar războiul cu Marea Britanie intră în faza de uzură reciprocă.
The Battle of Britain History Site
Battle of Britain Historical Society
LUFTWAFFE FIGHTER GUN CAMERA FOOTAGE
3 comentarii :
Super postare !
E si razboiul un proces care dureaza ani la rand.Depinde de conducatori cum isi mobilizeaza poporul si armata si in primul rand de motivatia de a lupta
Când ma gândesc că la Ministerul Apărării l-am avut pe Atanasiu-Bijboacă ...
Numai cand te uiti la ce fata are Atanasiu simti ca tradeaza.Are ceva de macelar grobian care nu gandeste
Trimiteți un comentariu