09 iunie 2010

Raportul lui Antoni Macierewicz privind lichidarea serviciului militar de informaţii polonez



Este vorba despre serviciul militar de informaţii polonez, WSI, care a fost desfiinţat (lichidat) în anul 2006, iniţiativă a preşedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, măsură aprobată de parlament cu o majoritate zdrobitoare (375-48 voturi).

Premierul Jaroslav Kaczynski l-a însărcinat pe adjunctul ministrului Apărării, Antoni Macierewicz, cu lichidarea serviciului militar de informaţii WSI (Wojskowe Służby Informacyjne), care a trecut printr-o serie de scandaluri (trafic de petrol şi de arme, folosind incinte ale obiectivelor militare, trafic de influenţă şi implicarea în reţele de crimă organizată).

Au reieşit în urma anchetei:

- tolerarea de cârtiţe din partea unor foste state membre ale Tratatului de la Varşovia;
- cazuri de corupţie;
- implicarea ilegală în comenzi militare guvernamentale şi comerţ ilegal cu armament;
- transmitere de secrete;
- obstrucţionarea justiţiei;
- muşamalizarea unor infracţiuni;
- înscenări asupra unor oameni de afaceri si ziarişti, în scop de şantaj;
- fabricarea de dovezi false pentru a fi acuzate persoane nevinovate;

Unii ziarişti au semnalat cazuri de terorism, care ar putea fi asociate cu WSI.

Două asemenea cazuri (din 1991) se leagă de o anchetă importantă a Camerei Supreme de Control (Curtea de Conturi a Poloniei) - au murit în împrejurări ciudate coordonatorul anchetei şi şeful Camerei (accident de maşină).

Din cele circa 2500 de cadre, au fost păstrate în noua structură doar circa 600.

http://www.scribd.com/doc/32383589/Antoni-Macierewicz-Report-on-liquidation-of-the-Polish-Military-Information-Services

Doi şi-un sfert în versiune poloneză ( Dreapta.net )

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: