17 martie 2010

Ponta, lasă şmecheriile !

De câte ori îl aud pe Ponta vorbind, mi se pare că încearcă să îl imite pe Năstase, adoptând un ton zeflemisitor-superior, dar rezultatul este jalnic.

Acelaşi Ponta (fost procuror), despre Raportul de ţară privind Justiţia şi despre procurori (ştire AGERPRES):


"Am discutat despre Raportul de ţară privind Justiţia, raportul intermediar, apoi raportul din toamnă. Astfel, din punctul de vedere al Constituţiei, procurorii trebuie să fie scoşi de sub autoritatea Ministrului Justiţiei, cu atât mai mult cu cât un preşedinte, cum este preşedintele Traian Băsescu nu va mai avea un nou mandat. Ideea de a avea control ministrul Justiţiei pe numirile de procurori şi, până la urmă, pe activitatea lor, chiar trebuie îndepărtată în acest moment, înainte de a veni un nou preşedinte".

Păi nu voi (PSD) aţi modificat Constituţia în 2003, când aţi inventat CSM, o structură care cică este Puterea Judecatorească, dar pentru care nu există pârghii minimale de control din partea cetăţeanului (cum ar fi, de exemplu, votul - la parlament şi preşedinte, indirect la guvern).

Şi, mă rog, cine să aibe autoritate asupra procurorilor, CSM-ul ?! În procesul penal, procurorul reprezintă statul. Doar n-o să creadă cineva că o structură  închisă, gen CSM, fără control cetăţenesc, poate reprezenta statul !

Procurorii "de pe vremea" lui Ponta erau controlaţi politic. Doar să ne reamintim despre sinuciderea procurorului Cristian Panait, care nu a vrut sa îndeplinească ilegalităţi impuse de şefii ierarhici.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: