Cealaltă parte a poveştii

În ultimul timp, se vorbeşte din nou despre proiectul Roşia Montană. Subiectul este cunoscut de ani de zile, mai mult sau mai puţin exact, nu însă şi anumite dedesubturi. Postarea de faţă nu este un promo pentru proiect, vreau doar să arat şi o altă faţă a chestiunii, ocultată cu bună ştiinţă de mass-media, activiştii roşii ecologişti şi chiar de Academia Română. Voi reda pasajele semnificative din articolele lui Paul Driessen:

Ţinerea României în săracie/Campaniile anti-minerit vor perpetua şomajul şi degradarea mediului (articolul original aici ) şi "Să îngheţaţi pe întuneric !"/Urări de sezon pentru un oraş minier din România de la Ebenezer Soros şi prietenii (articolul original aici ).

Paul Driessen este un jurnalist specializat în anchete asupra activismului ecologist, are siteul Eco-Imperialism: Green power. Black death.

Ruină locuită la Roşia Montană

Ţinerea României în sărăcie

Campaniile anti-minerit vor perpetua şomajul şi degradarea mediului

[...] Locuinţele şi alte clădiri se năruie, două treimi neavând toalete de interior şi apă curentă şi 70% din muncitori fiind şomeri. Familiile supravieţuiesc de pe urma fructelor de pădure, agriculturii de subzistenţă în solul pietros şi acid, a ajutoarelor, adesea venitul zilnic nedepăşind 2$. Câţiva au maşini. În iernile friguroase încălzirea se face doar cu sobe cu lemne. Malnutriţia şi sănătatea precară sunt probleme constante. Dentistul ţine şi locul de unic doctor din zonă.

Cu toate acestea, spre deosebire de multe foste oraşe miniere, Roşia Montană are o ultimă şansă. Gabriel Resources vrea să redeschidă mina, să scoată aproape 2.000 de tone de aur şi argint pe care metodele învechite din epoci apuse nu le-au putut extrage.

În acest proces, compania canadiană ar cheltui milioane de dolari pentru a şterge moştenirea oribilă de mediu, pentru a reabilita terenuri, păduri şi păşuni, şi ar lăsa apele alpine curate. Toate fără niciun cost pentru guvernul român, care nu îşi poate permite să cureţe mizeria cu efortul propriu.

Gabriel ar crea, de asemenea, locuri de muncă bine plătite, ar revitaliza comunitatea, ar asigura protejarea si restaurarea bisericilor şi clădirilor mai valoroase din Roşia  într-o zonă specială istorică, ar construi un sat cu case moderne, în stilurile tradiţionale româneşti, ar salva tezaurele romane şi alte comori arheologice într-un muzeu - şi ar produce metale preţioase pentru bijuterii, calculatoare si alte minuni. (Compania a cheltuit deja peste 200 milioane dolari SUA; cheltuielile sale de 10milioane $ pe chestiuni arheologice sunt cât 40 de bugete anuale ale Ministerului Culturii pe perioada 1990-2003 ).

De-a lungul unei perioade de 29 de ani, proiectul ar crea locuri de muncă, 1200 în construcţii, peste 600 în minerit şi indirect, 6000 de locuri de munca în sectorul serviciilor. Aceasta ar injecta 2,5 miliarde dolari SUA în economia locală şi a României, şi ar lăsa Roşia Montană, cu o infrastructură modernă: drumuri, electricitate, internet, apă în condiţii de siguranţă, o şcoală nouă şi o clinică, şi zeci de noi afaceri, care vor susţine o economie puternică lung timp după ce mina se va închide. Desigur, alte minereuri ar putea fi descoperite, prelungind economia zonei miniere zeci de ani.

Muzeul, mediul curat, şi noi hoteluri şi restaurante vor atrage turiştii care nu au mai avut înainte un motiv pentru a vizita această regiune rece, poluată şi  inospitalieră.

Nu e de mirare că primarul susţine mina şi a fost reales cu peste 80% din voturi. În cazul în care proiectul avansează, minuni se vor întâmpla. În cazul în care acesta moare, terenurile şi apa vor rămâne poluate, pentru că România nu îşi poate permite să le reabiliteze. Tot mai mulţi tineri vor pleca, persoanele în vârstă vor fi abandonate, iar investitorii se vor gândi de două ori înainte de a veni în România.

Dar niciuna dintre aceste chestiuni nu au importanţă pentru mişcarea internaţională anti-minerit. Aproape în momentul în care planul a fost anunţat, ONG-uri străine au lansat un grup local de opoziţie (Alburnus Major) şi o bine finanţată campanie pentru oprirea proiectului - folosind tehnici pe care le-au perfecţionat în nenumarate campanii prin America de Nord şi de Sud, Africa şi Asia.

Regiunea este idilică, spun ei - perfectă pentru agricultură şi turism. Oamenii iubesc casele lor amărâte şi preferă căruţe trase de cai în loc de automobile. Gabriel ar dezrădăcina familii, ar distruge bisericile din Roşia şi ar distruge peisajul. Oamenii nu ar dori asemenea slujbe temporare, ci mai degrabă ar prefera să culeagă ciuperci şi să sculpteze figurine din lemn.

Acestea şi alte minciuni absurde sunt povestite în filmul documentar "Mine Your Own Business". Rezidenţii cu greu şi-ar putea imagina că îi va crede cineva. Dar site-uri web, opinii de la celebrităţi care împărtăşesc aceleaşi valori şi  grupurile de presiune, precum şi un flux constant de acuzaţii false au generat opoziţie peste tot în Europa. Un recent pseudo-documentar de televiziune PBS (finanţat de către Greenpeace) este mesajul lor în lupta anti-minerit pentru publicul din SUA.

Ultimele scorneli atacă preconizata folosire a cianurii pentru extragerea metalelor preţioase. ONG-urile pretind că metoda este periculoasă şi este folosită doar în ţările nefericite ale Lumii a Treia. Ei au convins legislatorii români să introducă legi privind interzicerea chimicalelor - şi, astfel s-a blocat proiectul minier şi perspectivele de viitor.

De fapt, cianura este produsă de bacterii şi ciuperci, şi s-a găsit în migdale, cafea şi alte alimente. Peste 400 de mine moderne în SUA, UE, Canada, Australia şi multe alte naţiuni o folosesc pentru a extrage aur şi argint. Pentru că se degradează rapid şi natural, şi nu implică acizi sau metale grele, este mai sigură pentru lucrători şi pentru mediu decât metodele alternative. Într-adevăr, aceasta este mult mai puţin toxică decât gazele de evacuare de la automobile sau arsenicul şi alte substanţe chimice care acum contaminează apele din Roşia Montană.

Gabriel Resources - singura companie licenţiată la nivelul UE să opereze la standardele International Cyanide Management Code - are planuri de a o folosi într-un sistem perfecţionat, care va recicla chimicalele în mod repetat, în condiţii de siguranţă, şi va trimite într-o acumulare îngradită ape cu conţinut foarte redus de cianură. Sistemul este conceput în aşa fel încât chiar şi furtunile majore nu vor permite produse chimice periculoase în mediu - o diferenţă uriaşă faţă de sistemul învechit şi riscant care a cauzat revărsarea de la Baia Mare.

ONG-urile radicale, pur şi simplu urăsc mineritul, nu locuiesc la sat, nu au nici o compasiune pentru aceste familii, şi nu se află sub nici o obligaţie legală să fie sincere, transparente sau responsabile pentru consecinţele acţiunilor lor. Iată ce declara într-un e-mail un activist străin:

"De ce ar trebui să prezinte orice ONG proiecte alternative? Acest lucru nu este treaba societăţii civile. Noi nu suntem o organizaţie umanitară, ci un ONG militant de mediu. În cazul în care întreaga comunitate este în favoarea proiectului, pur şi simplu, o punem pe lista duşmanilor noştri".

Ei vor cheltui milioane de dolari pentru a opri dezvoltarea, dar nu vor ajuta cu un cent pe oameni săraci sau mediul. Ei distrug mii de locuri de muncă, dar nu creează altele noi. Când cineva a cerut preşedintelui Alburnus Major, să răspundă de unde provin banii, a răspuns: "Nu este problema Dvs. !"

George Soros şi Fundaţia Soros a sa, din România, par a fi principalul furnizor de bani din spatele acestei campanii. Acest sprijin nu este doar anti-săraci, anti-mediu şi anti-România. Este, de asemenea, ipocrit, pentru că Soros a făcut milioane din operaţiuni miniere, cu utilizarea cianurii - printre care o mină de argint pentru care a fost mutat un sat întreg. Dar oprirea proiectului Gabriel şi a altor proiecte, ale altor societăţi din Vest ,ar putea folosi în mod sigur agendei sale politice şi ar oferi oportunităţi pentru a profita de fluctuaţiile preţurilor metalelor cauzate de restricţiile de minerit, în faţa cererii ridicate de metale preţioase, pentru a satisface nevoile noilor tehnologii şi ale economiilor în curs de dezvoltare.

De asemenea, promovează dorinţa Ungariei de a exercita presiune asupra teritoriilor  ce au fost odată parte din imperiul său, sau cel puţin de a împiedica aceste regiuni de a deveni concurenţi economici. Această dorinţă poate explica de ce guvernul ungar a emis un comunicat de presă de condamnare a proiectului, aproape imediat după ce a prezentat o listă de 122 întrebări cu privire la proiect, dar înainte de a primi un singur răspuns.

21 de ONG-uri româneşti au vizitat Roşia Montană şi s-au întâlnit cu oamenii şi cu compania. Optsprezece dintre ele şi-au schimbat atitudinea, iar acum susţin proiectul. Activiştii radicali refuză să aibă vreun dialog.

Drapată în aur, actriţa Vanessa Redgrave a folosit un festival de film de la Cluj-Napoca spre a proclama opoziţia la mină. Când localnicii din Roşia Montană i-au scris o scrisoare - întrebând-o : "Unde să mergem? Cum vom trăi?"- ea a răspuns printr-o tăcere dură ca piatra.
 

Magnatul înstărit al asigurărilor,din San Francisco, Richard Goldman, a dat britanico-elveţienei  Stephanie Roth 125.000 dolari SUA pentru a conduce opoziţia la proiect. El a dat, de asemenea, aproape un milion de dolari SUA unor grupuri radicale anti-insecticid care ajută să se perpetueze malaria, mizeria şi mortalitatea infantilă în Africa.

Dar ce motive posibile pot avea Academia, Biserica Catolică, mass-media şi familia regală din România pentru a se opune acestui proiect? De ce vor să se asigure că mii de oameni din ţara lor lor vor rămâne fără loc de muncă, vor trăi în case sordide, şi condamnaţi să sufere într-una din zonele cele mai poluate din România? De ce  vor să le dea lui George Soros şi Ungariei drept de veto asupra industriei miniere din România şi a miilor de locuri de muncă şi a subzistenţei familiilor din zonă?

Ar dori prinţesa Margareta, sau oricare dintre ziarişti, lideri ai Bisericii ori elitele societăţii, să traiască măcar o iarnă în "paradisul" pe care doresc să îl "salveze" ? Urăsc mineritul cu atâta pasiune încât să renunţe la beneficiile de pe urma sa : case frumoase, bijuterii, automobile şi călatorii cu avionul - niciunul dintre ele neputând fi posibile fără minerit ? Ar face la fel Redgrave, Roth, Soros, Goldman şi adversarii proiectului ? Ar face la fel legislatorii anti-cianură ?

Mai degrabă decât să se alinieze cu militanţii străini, legislatorii români, jurnaliştii, celebrităţile şi cetăţenii ar trebui să viziteze satul, minele abandonate, cursurile de apă şi  haldele, şi să vorbească cu oamenii din Roşia Montană şi Gabriel Resources. Dacă există o nevoie de legislaţie, este de legi care ar obliga ONG-urile anti-dezvoltare - şi pe cei care le plătesc - să respecte regulile de bază pentru onestitate, transparenţă şi responsabilitate, pe care fiecare organizaţie decentă ar fi fericită să le urmeze.

Cel mai important, ele trebuie să lase oamenii din Roşia Montană să decidă viitorul lor - fără minciuni şi presiune de la activişti străini. În cazul în care viitorul va include acest proiect minier, va da Roşiei şi întregii naţiuni o oportunitate de a reabilita acest dezastru ecologic, pentru a păstra cele mai bune părţi din patrimoniul cultural, şi să devină sănătoase, moderne şi prospere.

Împreună, aceste acţiuni ar contribui la a se asigura că o jumătate de secol de opresiune de către totalitari nu este urmată de opresiune din partea eco-imperialiştilor ce nu dau socoteală nimănui.

31 august 2007

"Să îngheţaţi pe întuneric !"

Urări de sezon pentru un oraş minier din România de la Ebenezer Soros şi prietenii

[...]  Cum iarna 2007 se apropie şi soseşte vacanţa de iarnă, se pare că eforturile agitatorilor au dat rezultate.

Ministrul român al mediului Atilla Korodi, a suspendat evaluarea suplimentară a studiului de mediu al Roşiei Montana. O instanţă locală a anulat certificatul de urbanism pe care Consiliul Judeţean l-a acordat. Şi Parlamentul din România a luat în dezbatere un proiect de lege care să interzică folosirea cianurii la prelucrarea  minereului - în ciuda sistemului modern de buclă închisă - pe care Gabriel l-a dezvoltat, şi a unei decizii a UE care permite în mod explicit cianura ca o alternativă preferată la acizii toxici folosiţi cândva în industria minieră a aurului.

Săteni, analişti juridici şi reprezentanţi ai companiilor insistă că aceste acţiuni nu au o baza de fapt sau de drept. Dar, pentru moment proiectul este în aşteptare. Sute de muncitori au fost concediaţi. Alte mii  realizează că propriile lor perspective privind locurile de muncă se îndepărtează.

La Brigada Soros-Goldman răsună strigăte de bucurie. Tocmai au trimis urările de Sărbători celor mai săraci oameni din Europa: "Să îngheţaţi pe întuneric !".

"Ei râd în faţa noastră, în timp ce noi plângem. Ei sunt fericiţi pentru întristarea noastră ", a spus Marinela Bar cu amărăciune. "Ecologiştii au grijă doar pentru ei înşişi, nu pentru comunitatea locală, adăugă Călin Cioară . "Ei doar îşi bat joc de oameni."

"Nu avem cuvinte pentru a exprima dezamăgirea noastră. Compania a fost singura noastra şansă de dezvoltare. Suntem fără speranţă acum ", a declarat Daniel Păcurar încet, ca un ecou al deznădejdii care a s-a strecurat în vale, în ciuda  determinării companiei Gabriel de a continua căutarea permiselor necesare şi de a merge mai departe.

"Vom petrece vacanţa împreună la centrul comunităţii," a spus Mioriţa Botariu . "Vom cânta colinde şi vom râde împreună, poate pentru ultima oară. Cu acest proiect, am fi putut fi o comunitate unită, fericită. Acum ne vom pierde prietenii noştri, vecinii noştri, rudele noastre, pentru că toată lumea va încerca să trăiască o viaţă mai bună - în altă parte."

[...] Soros, Attila Korodi şi senatorul român Peter Eckstein-Kovacs (co-autor al legii "fără -cianură" ) sunt toţi de etnie maghiară şi, aparent, de aceeaşi loialitate . Un autobuz plin de activişti anti-minerit din Ungaria le-au spus sătenilor în vara anului trecut că ei vad această parte din Transilvania, ca parte a Ungariei.

Această atitudine pare a conta mult în motivaţia opoziţiei lor : dacă nu iese cum vor ei, dacă liderii de la Gabriel obţin toate autorizaţiile iar veniturile încep să curgă înspre Bucureşti şi nu înspre Budapesta (ori Soros), ar dori mai degrabă regiunea distrusă şi sărăcită, decât să continue proiectul.

Oricum ar întoarce-o, opoziţia lor, în mod clar, nu se bazează pe grija faţă de etică, mediu ori oameni.

Alţii dau vina pe ei înşişi, pentru că nu au luptat cu furie împotriva acestor suficient de lipsiţi de scrupule, bine-finanţaţi eco-imperialişti. "Noi nu am luptat destul de puternic pentru a menţine acest proiect aici", a sugerat dr. Andrei Jurcă, medicul dentist al satului ( şi medic-general ). El consideră că este intolerabil pentru Roşia Montană să rămână "la mâna"  unui ministru, care devine "un dictator de mediu". Când guvernul a organizat dezbateri publice la Bucureşti pentru a discuta despre proiect, el a remarcat că sătenilor "nu le-a fost nici măcar permis să ia cuvântul."

[...] România are 300.000 de mineri şomeri. Aceasta îşi poate permite cu greu să închidă această industrie, cu interdicţii bazate pe proasta  informaţie privind tehnologiile moderne de exploatare - sau să spună investitorilor  potenţiali că nu sunt bineveniţi.

Guvernul ţării trebuie să încurajeze investiţiile - şi să înceapă să reprezinte persoanele care, pur şi simplu, doresc locuri de muncă şi o şansă de a aduce familiile lor şi comunităţile lor înapoi în viaţa economică. De asemenea, trebuie să aibe miniştri, deputaţi şi fundaţii activiste non-profit multinaţionale, la aceleaşi standarde de onestitate, decenţă, transparenţă şi responsabilitate pe care le cere societăţilor de profit.

UE, ONU, SUA şi oficialii canadieni, de asemenea, trebuie să insiste pentru standardele etice de bază ale acestor ONG-uri activiste. Şi grupurile civice de apărare a drepturilor, şi cei care predică responsabilitatea socială trebuie să facă acest lucru.

27 decembrie 2007