Iliescu-Câmpeanu, Geoană-Antonescu

Joaca de-a ideologia

Articol scris de Armand Goşu în revista "22"

Crin Antonescu nu-şi transferă zestrea de voturi candidatului Traian Băsescu, pe motiv că n-ar fi de dreapta.

Astfel a răspuns preşedintele PNL ofertei făcute de la urne. Traian Băsescu a constatat că peste 50% din voturi au fost adunate de candidaţii dreptei, iar „oamenii politici ar trebui să ţină cont de aceasta la formarea viitorului guvern“. Antonescu a respins propunerea de a face un guvern „de dreapta“ cu democrat-liberalii lui Băsescu şi a virat-o la stânga. L-a aşteptat la cotitură liderul PD-L Adriean Videanu, care i-a reproşat lui Antonescu că-i strică somnul de veci marelui Brătianu, care, din lumea celor drepţi, „vede că Iliescu a pus basca pe capul liberalilor“.

D-l Videanu e în eroare. Nici Ion C. Brătianu, liderul „partidului roşilor“, politician de stânga, chiar radical de stânga în tinereţe, şi nici fiul său, Ionel I.C. Brătianu, cel care i-a cooptat pe socialişti în PNL, făcându-i chiar miniştri, nu s-ar fi ruşinat de basca lui Iliescu. Cum nu s-a ruşinat nici Radu Câmpeanu când a intrat în guvern alături de Iliescu, în 1992. Acum, nici Crin Antonescu nu se jenează. El nu o face pentru că aparţine alianţei anti-Băsescu, nu pentru că Traian Băsescu n-ar fi un veritabil om politic de dreapta.

Doar întâmplarea face ca ura faţă de Băsescu să poziţioneze corect PNL, adică la stânga eşichierului politic, alături de social-democraţi, aliaţii lor tradiţionali în Europa. Numai că Mircea Geoană şi PSD n-au nimic în comun cu social-democraţia europeană, fiind un partid specific tranziţiei în fosta zonă dominată de sovietici, care pune alături în rândurile sale fosta nomenclatură comunistă, reţelele fostelor servicii secrete, reprezentanţi ai lumii interlope şi ambiţioşi fără scrupule. E problema PSD dacă va reuşi să se transforme într-un partid politic modern. Până atunci, se poate constata că politicile de centru-stânga sunt promovate prin pachetele de legi de reformă propuse de PD-L. De aici şi succesul PD-L în segmentele care votează tradiţional cu stânga. Fiind de centru-stânga, aliatul natural al PD-L este PNL-ul d-lui Antonescu, cu care se ceartă pe steagul dreptei.

S-ar putea crede că viaţa politică din România e toată o probă de impostură. Nu e aşa. Dezbateri, contestări, repoziţionări se practică peste tot în lume. Nu doar în România. Nici dreapta şi nici stânga europeană nu mai sunt ce au fost. Ideologia contează tot mai puţin. Guverne care se pretind de dreapta fac politici de stânga şi viceversa.

În ultimii 20 de ani, problema scenei politice româneşti este că ea nu e împărţită în dreapta-stânga, reformistă-conservatoare, comunistă-anticomunistă, europeană-antieuropeană etc., ci că ea se ordonează în funcţie de o personalitate. Astfel, în trecut am avut partide pro şi anti-Iliescu, iar acum avem partide pro şi anti-Băsescu. Restul sunt etichete lipite pe sticle umplute cu aer, ce n-au nici o relevanţă.