De ce să dureze atât, şi mai ales de ce în ordinea asta?

Odată întors unsurosul Tudorel Toader de la Bruxel, unde "fusese pentru aprobări" pe legile justiţiei, vin întrebările "Ce are Bruxelu' de-a face cu procesul legislativ din România?" şi "Cum de-au putut polonezii legifera pe acelaşi subiect fără 'consultanţă' de la Bruxel?". Apoi, aflând că mai durează până vedem şi noi textele îndelung pritocite, vin în mod firesc alte două: "De ce întâi acolo şi nu la parlament, odată cu publicarea?", şi "De ce abia pe 23 august publicarea, cumva ca să fie timp pentru punerea în acord a textelor cu 'directivele' primite?"

Nu mai încerc să scriu pe subiect, a făcut-o Liviu Pleşoianu (încă-PSD) mult mai bine:


CINCI întrebări pentru liderii coaliției …

CINCI întrebări pentru liderii coaliției PSD-ALDE

Mai întâi, două citate din noul ministru al Justiției, domnul Tudorel Toader 2:

Referitor la legile justiției, domnul Tudorel Toader zice așa: „Am avut o întâlnire cu Timmermans. Am vorbit pe îndelete. Am vorbit despre posibile modificări la legea grațierii, care a trecut de Senat, am vorbit despre modificarea codurilor în acord cu deciziile CCR, am vorbit despre abuzul în serviciu. Am plecat de acolo cu o acceptare a soluțiilor pe care le-am avansat.”

Referitor la noile descinderi ale Noii Securități la Palatul Victoria, același Tudorel Toader spune în felul următor: „Fiecare răspunde pentru ceea ce face, indiferent de statutul şi demnitatea pe care o are, indiferent pe ce parte se află în raportul acesta juridic de tragere la răspundere penală”.

…Acum, CINCI întrebări pentru liderii coaliției PSD-ALDE:

Primul posibil efect al CETA pentru România

Efect negativ, desigur. Ar putea fi plata "despăgubirilor" de 4 miliarde de dolari către Gabriel Resources, sau anularea interdicţiei de a exploata aurul de la Roşia Montană. Subliniez că miza reală nu este "cu sau fără folosirea cianurii", ci tocmai aurul extras, din care României i-ar rămâne foarte puţin. "Noutatea" în CETA ţine mai mult de jurisdicţie decât de dereglementare, binele big business-ului fiind o prioritate evidentă.

În faza iniţială a negocierilor CETA, Comisia Europeană susţinea: "Nicio companie canadiană nu este în acest moment în măsură să invoce Acordul economic și comercial cu Canada (CETA) pentru a contesta o decizie referitoare la o investiție canadiană, nici pentru a formula cereri de despăgubire, deoarece acest acord nu este în vigoare. Acorduri de liber schimb, precum CETA, nu schimbă dreptul statelor membre ale UE de a-și urmări obiectivele de politici publice legitime, inclusiv stabilirea unor standarde pentru protejarea mediului. CETA menține faptul că UE și Canada își vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranța alimentară, protecția mediului, morala publică, promovarea și protejarea diversității culturale. Aceast lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice."

Dar iată ivite, odată acordul CETA votat şi aprobat, controverse privind noile căi de atac la dispoziţia lui Gabriel Resources (firmă înregistrată în Canada):

N-am auzit ca Hollande să fi fost contrazis de vreun "coleg european"

... Nici măcar de Viktor Orbán sau Miloš Zeman.

Hollande a lătrat în Malta:

Nu va exista niciun viitor pentru relațiile Europei cu SUA, în cazul în care acest viitor nu este definit ca fiind unul comun. Liderii europeni care s-au apropiat de Trump trebuie să înțeleagă că nu există niciun viitor cu Trump, în cazul în care acest viitor nu este o poziție comună a Uniunii. Ceea ce contează este solidaritatea la nivelul UE.

Audienţa lui Hollande în rândul francezilor este atât de mică încât nici n-a mai îndrăznit să încerce să obţină un nou mandat prezidenţial. În establişment se vede treaba că este exact invers.

Replica lui Trump a venit indirect, prin ambasadorul desemnat la UE:

S-a terminat cu poveștile pentru copii și corectitudinea politică din partea elitelor UE precum Angela Merkel, Jean-Claude Juncker și Guy Verhofstadt. Fie că le convine sau nu celor din UE, Trump va încheia acorduri bilaterale doar cu statele europene, în detrimentul UE ca bloc comunitar.

Este cât se poate de clar că PnL&Iohannis au adoptat linia CE-PPE, de confruntare cu Administraţia Trump. Dar deocamdată nu se manifestă. Mass-media lor tatonează o viitoare linie editorială anti-Trump prin articole-test. Deh, greu să-i explici bizonului că acum e vorba despre a wrong Licurici.

PSD şi ALDE sunt la mijloc, între linia antiamericană a "centralelor" PES şi ALDE(.eu) şi apropierea conjuncturală de Administraţia Trump iniţiată de Dragnea şi Grindeanu. Mass-media lor laudă scrâşnit Administraţia Trump, după ce l-a susţinut pe Obama şi a făcut campanie pro-Hillary Clinton.

Un nou front (în afară de clasicul stânga versus dreapta) devine tot mai evident şi în România.

"Dacian Cioloş - principalul actor străin de origine română chemat să interpreteze rolul unui prim-ministru român chiar în România"

O grijă specială a marcat în plus prestaţia lui Dacian Cioloş: aceea ca nu cumva să facă ceva care să fie interpretat ca reprezentând vreun avantaj pentru România, deşi aceasta era cea mai săracă şi mai năpăstuită din UE. Ca bilanţ din această combinaţie a rămas faptul concret că România a ieşit şi mai năpăstuită din mandatul de comisar [european] al lui Dacian Cioloş: cele mai mici subvenţii agricole din UE au fost de la început şi au rămas şi astăzi pentru agricultorii români! Principiul a fost că ineficienţilor agricultori nou veniţi în UE să nu li se acorde decât o pătrime din cuantumul acordat agricultorilor cu vechi ştate în UE (ca de pildă francezi sau germani) şi diferenţierea să se micşoreze treptat. Nu a fost recuperată nici după 10 ani de la intrarea României în UE. 

Ilie Şerbănescu despre Ciocloş, la Cotidianul:

O fi pogorât Christos pe pământ şi noi, cei de rând, nu ne dăm seama?!

Pe măsura apropierii parlamentarelor se înteţesc presiunile politice şi manipulările mediatice în direcţia unei continuări post-scrutin a prezenţei în fruntea guvernului a dlui Cioloş, etichetat deocamdată tehnocrat şi nu se ştie cum botezat după alegeri. Pentru fraieri, dl Cioloş se ţine tare în faţa invitaţiilor de tot felul şi se pare chiar că nu va intra în vreun partid. De fapt, în ruptul capului nu vrea să se supună (sau mai bine zis să se expună) votului popular, spre a nu ridiculiza cumva, prin ceea ce ar obţine, propaganda care i se face. Aparent, dorinţa de a-l avea pe mai departe premier aparţine preşedintelui Iohannis, care, pe de o parte, pentru a acomoda cât de cât situaţia cu Constituţia, spune că un premier nu trebuie să fie membru de partid, ci doar să aibă în spate susţinerea unor partide din parlament, iar, pe de altă parte, i-a şi găsit dlui Cioloş două partide care să-i acorde susţinerea. Problema este că nu se ştie dacă voturile acestor partide vor fi suficiente pentru a forma o majoritate în viitorul parlament, dacă acest lucru mai are vreo importanţă în România.

Pentru a învolbura tensiunea, dl Cioloş, deşi în mod aproape clar nu va participa la alegeri, este pus să lanseze în spaţiul public un fel de platformă de guvernare. Și, cu toate că platforma nu depăşeşte, conceptual şi programatic, nivelul unei compuneri de şcoală primară, este nu numai însuşită de partidele susţinătoare, dar propaganda de suport o asemuieşte cu un fel de ”program prezidenţial”, sugerând că dl Cioloş ar fi capabil de mai mult, probabil în ideea diversionistă ca adversarii domniei sale să fie mulţumiţi când îl vor vedea pe mai departe tot la Palatul Victoria, şi nu la Palatul Cotroceni!

Juncker, beat

E mai veche, din 2015, dar aici se vede clar c-a "gustat ceva". Juncker are o veche notorietate de băutor.

Cireada de europarlamentari RO a votat unanim noua Comisie Europeană

Solidaritate pepe-socialistă: PnL a votat implicit şi pentru comisarul european socialist Corina Creţu, iar PSD pentru preşedintele PPEist al Comisiei, Juncker. N-au votat (absenţă la vot, nu abţinere): Creţu, Ivan, Macovei, Sârbu şi Ungureanu.

Şedinţa "parlamentului european" cu tema alegerii noii Comisii - link. Comisia, aprobată cu 423 de voturi "pentru", 209 "împotrivă" şi 67 de abţineri.

Comisia - se vede şi la vot - este un aranjament PPE-PES(S&D)-ALDE. 

Stânga eurocomunistă (GUE-NGL) şi ecologistă (Greens/EFA) a votat tactic "împotrivă", ştiindu-se că există deja o majoritate asumată (la votul pe rezoluţii, stânga merge cu eurocartelul). Falsa opoziţie.

Grupul "conservator" ECR este ciuruit de europeişti (11 !), care acum s-au dat pe faţă, votând "pentru". Am pus ghilimele la cuvântul conservator, fiindcă directiva de vot a grupului ECR la votarea comisiei Juncker a fost... abţinerea. Opoziţia-balet.

La eurosceptici (EFDD), doar o singură defecţiune, cea de-a doua este dată eronat de VoteWatch Europe la un europarlamentar care a părăsit grupul EFDD (neactualizarea siteului). Opoziţia reală, la fel şi grupul independenţilor (NI), care a votat aproape unanim "împotrivă" (46 din 47, şi o abţinere).

Lista de vot - aici. Pentru România, click pe All Member States, apoi pe Romania. Votul pe grupuri - aici. Votul pe state membre UE - aici.

Grupul Spinelli reia aşa-zisa "Constituţie Europeană"

Grupul Spinelli reia demersurile pentru un nou tratat UE şi pentru "Constituţia UE".

Principalele propuneri:

• UE este definită ca o federație de state membre; [1]
• Țările UE sunt obligate să respecte "valorile UE"; [2]
• Comisia Europeană devine guvernul UE, în timp ce Consiliul, din care fac parte [guvernele din] țările membre, devine o a doua cameră a Parlamentului. [3] Comisia este responsabilă [răspunde] în faţa ambelor camere (Parlamentul European și Consiliul); [4]
• Consiliul și Parlamentul obțin dreptul de inițiativă legislativă limitată;
• Președinția prin rotație este abolită. [5] Numărul de comisari este redus, Președintele Comisiei decide nominalizările comisarilor; [6]
• Unii europarlamentari sunt aleși în circumscripții electorale pan-europene, pe baza unor liste transnaționale; [7]
• Zona euro primeşte un buget separat; [8]
• O nouă categorie este creată, cea de "stat membru asociat"; [9]
• Puterile BCE sunt îmbunătățite. Mutualizarea datoriei devine posibilă, pe baza de disciplină bugetară strictă; [10]
• Nu mai este necesară unanimitatea pentru schimbarea tratatului. [11]

"Traducerea":

[1]  Deosebit de grav: UE devine, explicit, un stat (federal) !

Mascarada Comisiei Europene şi măscăricii ei de mâna a doua

BURSA:

     Noul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, deţinătorul portofoliului "când situaţia devine serioasă trebuie să minţi", şi-a prezentat comisarii în faţa Parlamentului European.
     Ce a urmat poate fi descris drept o mascaradă, dar cuvântul nu este suficient de puternic pentru a caracteriza ceea ce se întâmplă acum pe coridoarele din Bruxelles. Presa europeană a scris deja despre apelurile pentru remanierea Comisiei, iar o întâlnire de urgenţă a lui Juncker cu liderii grupurilor parlamentare ar trebui să conducă la "salvarea Comisiei de la o catastrofă".
     După modul în care Juncker şi-a ales comisarii, deocamdată nu se ştie exact ce se află în spatele termenului "catastrofă". Este posibil ca utilizarea lui să descrie, de fapt, situaţia în care Parlamentul European aprobă lista lui Jean-Claude Juncker, după una sau două schimbări în componenţa sa?
     Philippe Lamberts, co-preşedinte al grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană din PE, a scris recent în Financial Times, că "pachetul de jokeri al lui Juncker cere o remaniere", deoarece "procesul de selecţie pare să fi fost un exerciţiu de satiră politică". În opinia lui Lamberts, "toţi candidaţii au primit portofolii de politici pentru care sunt cel mai puţin pregătiţi".

Europa, minciuna şi datoriile

Curierul Naţional:

"Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la început a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr-ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este şi tatăl minciunii." (Evanghelia după Ioan, 8:44)

Începând din această săptămână cunoaştem noua componenţă a Comisiei Europene. Încotro pornesc nu ştim. La drept vorbind, probabil nici membrii Guvernului (pan)european nu ştiu. Dacă ne asigură că ştiu calea, mai degrabă ori se mint singuri, ori ne mint doar pe noi. Cea mai probabilă, o combinaţie între cele două. De unde atâta suspiciune? De ce nu am da credit Comisiei la început de drum? Răspunsul scurt: pentru că în Europa problemele sunt serioase. Or, este noul şef al Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, cel care cu numai câţiva ani în urmă spunea că "atunci când lucrurile devin serioase, trebuie să minţi".

Credibilitatea Executivului de la Bruxelles face cam tot atât cât o promisiune de minciună, rostită de bunăvoie şi nesilit de nimeni de domnul Juncker. Episodul din primăvara anului 2011 când, în calitate de şef al Eurogrupului miniştrilor de Finanţe, noul comisar a negat o întâlnire a miniştrilor de Finanţe din zona euro înainte de un nou episod al crizei din Grecia. Explicaţia pe moment: minciuna este necesară.

Întreţinerea confuziei

În critica opţiunii lui Ponta pentru Corina Creţu - şi nu pentru Dacian Cioloş -, Anca Boagiu (PDL/PnL, vicepreşedinte PPE) amestecă aşa-zisul interes "european / al Uniunii Europene" cu interesul României.

”Deci Victor Viorel Ponta spune așa: nu cer Dezvoltare, cer orice îmi dați, dacă îmi dați pentru Corina Crețu. Asta spune, negru pe alb. Asta este minciuna! Este dovada asumată de Ponta prin semnătură. Ponta nu face altceva decât să vândă interesele României, fără să-i pese, după care iese public și aruncă cu mizerie, cu noroi și cu minciuni după principiul Eu când vreau să mint, mint.”

”Ponta a cedat interesul României. A dat la o parte un comisar care a reprezentat interesele Uniunii Europene cu cinste, pe Dacian Cioloș, și vine acum cu minciuni dând vina pe restul lumii.”

Cel mai probabil, n-a fost decât "un joc în trei" (Ponta-Băsescu-Juncker). În favoarea candidatului Ponta, spre a-l prezenta ca fiind "lucrat de Băsescu":
   -  dacă la Comisia Europeană are cea mai mare influenţă Ponta, de ce nu obţine "portofoliul promis" (Politica Regională), ci un portofoliu minor ?
   -  dacă - dimpotrivă - Băsescu are influenţa cea mai mare, de ce n-a fost preferat "omul lui" (Cioloş) ? 

Ilie Şerbănescu, în 2009 ("Minunea Cioloş"):

S-ar putea insa ca dl Ciolos nici sa nu ajunga a se ocupa de Romania pe cat va fi de strivit de presiunile venind, pe de o parte, de la contribuentii neti la politica agricola comunitara spre a o reforma (inainte de toti, Germania si Marea Britanie), iar, pe de alta parte, de la beneficiarii neti, precum Franta, care, neputand sa refuze reforma, incearca s-o tergiverseze sau taraganeze. 

(de curând a spus-o mai clar la televizor: Cioloş, fiind şi cetăţean francez, a reprezentat interesele Franţei de pe o poziţie care fusese alocată României !)

Măşti, public, sergenţi de noapte

Naţional:

   Este spre dimineata si nu stim inca rezultatul fermentatiilor provocate de alegerea unui subcomisar, subfirurg si frizer, romanas de-al nost’, pre la Curtile Evropii.

  Va fi tot jupuitul cela de nu a efectuat nici macar o plangere, o turnatorie sau vreo dare la semn ? Stim ca nu ne baga nimeni nici in san, nici in seama, ca nu contam, ca pana si bulgaroctonii emit pretansii. De fapt o doamna de pe acolo, ca si la Unesco. De fapt, complexul nostru plin de exageratiuni cand vine vorba despre vecini, nu ma nebuni, onorabile ! De fapt, si de drept, nici ca ne intereseaza, caci actiunea a fost deja efectuata in culisele pline de brazi, mioare si ape repezi ce dau in vad. Ca mai intotdeauna in Istorie, spargem seminte si ne uitam cu grija cum zboara perdelele la usa din tinda, numaram cate picioare are vaporul si cu ce se hraneste el noaptea. Apoi, dupa un asemenea exercitiu indelungat de gandire, privim prin gaura cheii la ulita si vrem sa vedem daca a inceput a se raspandi seara. Gesturile astea, departe de a fi pitice, sunt mai degraba pithice. Caci, vorba unui prieten, niciodata nu avea vreo importanta daca Dinamo sau Steaua ar fi luat cutare cupa, important era ca ele sa bata Rapidul !

Giumbix - eurokommissar ? Ponta - pus de-ai lui la insectar !

Cică România n-ar mai primi Agricultura, ci Munca, iar acum - ultimul zvon - Justiţia. Unde "ar fi convenit" Băsescu şi Ponta să fie numit Horia Georgescu ("Giumbix") de la ANI. Nu prea cred că se va ajunge aici, mai degrabă se va merge pe varianta eurokommissar-femeie, cum cere Juncker, mai ales că Cioloş are probleme penale (cercetat penal în dosarul Voiculescu-ICA), şi se va folosi ca pretext pentru retragerea nominalizării sale ori "asigurarea echilibrului de gen în comisia Europeană", ori "obţinerea altui domeniu decât Agricultura".

Dacă Dacian Cioloș nu obține Agricultura, președintele ANI este susținut să devină comisar european pe Justiție

Surse politice susțin că președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta au convenit să-l sprijine pe pre ședintele Agenției Naționale de Integritate (ANI), Horia Georgescu, să devină comisar european pe Justiție, dacă România nu obține portofoliul Agriculturii, deținut în prezent de Cioloș.

ANI este una dintre puținele instituții lăudate constant în rapoartele pe Justiție ale Comisiei Europene.

„ANI a căpătat mai multă autoritate în calitate de instituție”, scrie în raportul din ianuarie 2014, care mai constată faptul că 80% din concluziile ANI în dosarele privind conflictele de interese au fost confirmate de instanțe.

La ce au angajat ăştia România, susţinându-l pe Juncker

Pasajele critice din programul preşedintelui-candidat al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, "Un nou început pentru Europa: Agenda mea pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbări democratice. Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană". Zece domenii pe care le consideră prioritare. În mod sigur Juncker va deveni noul preşedinte al Comisiei Europene, după Barroso, având şi susţinerea partidelor parlamentare din România şi a grupurilor lor politice din "parlamentul european" (PPE, S&D, ALDE). Accentuările cu galben îmi aparţin.

Preambulul - "consolidarea democraţiei prin metoda comunitară". Adică, prin deciziile "parlamentului european" şi ale Comisiei Europene, cu prioritate faţă de cele ale parlamentelor şi ale guvernelor naţionale (care au legitimitate reală; cealaltă abordare are numele de "metoda interguvernamentală").

Odată cu începerea noului ciclu legislativ în urma alegerilor pentru Parlamentul  European din mai 2014, a venit timpul pentru o nouă abordare.       

În calitate de candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, consider că sarcina mea esențială este aceea de a reclădi punțile în Europa de după criză. De a recâștiga încrederea cetățenilor europeni. De a axa politicile noastre pe abordarea provocărilor-cheie cărora economiile și societățile noastre vor trebui să le facă față. Și de a consolida legitimitatea democratică pe baza metodei comunitare.

Domeniul Nr.1, Un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții. Plasat strategic, la început, spre a induce impresia generală de demers pozitiv. Invocarea respectării Pactului de stabilitate şi de creştere înseamnă de fapt continuarea austerităţii şi menţinerea limitei maxime de deficit. Adică, interzicerea "dezvoltării pe datorie" pentru statele mai sărace din UE, exact cum au făcut Franţa şi Germania (şi alţii) până prin 2008, cu încălcarea "criteriilor de la Maastricht". Eurosocialiştii, care latră că "nu (mai) susţin austeritatea", îl susţin pe... susţinătorul acesteia.

România a susţinut un candidat antiamerican la preşedinţia Comisiei Europene

Asta reiese din articolul de la Vocea Rusiei, deşi eu n-aş asocia "Washingtonul" cu Administraţia Obama (care lucrează contra SUA). Subordonarea Bucureştiului faţă de Berlin este însă cât se poate de clară, la toate nivelurile: Băsescu (care a minţit cu Axa Washington-Londra-Bucureşti), Ponta-PSD (care continuă politica de austeritate de inspiraţie Berlin, deşi au susţinut că vor renunţa la ea), şi noul PnL care va absorbi PDL şi care s-a dus la jucărica Berlinului, PPE.

Epoca lui Jean-Claude Juncker — un coşmar american

Noul preşedinte al Comisiei Europene are toate şansele să schimbe destul de radical raporturile de forță între filoamericani şi filoeuropeni în interiorul forurilor decizionale ale Uniunii Europene.

Juncker, o întruchipare a ”Europei Vechi” cu toate bunele și relele ei, deschide o epocă de coşmar nu doar pentru David Cameron, ci şi pentru decidenţii de la Washington.

Constatând existența unui conflict deosebit de serios pe linia Londra – Berlin, presa bucureșteană a preferat să ignore faptul că alegerile unui nou președinte pentru Comisia Europeană au fost marcate de fapt de un conflict serios pe linia Washington – Berlin, în care premierul britanic a jucat doar rolul de mandatar al lui Barack Obama. Germania a câștigat bătălia și acum va avea posibilitatea să influențeze și mai mult politica europeană, dând la o parte pe fanii ”Marelui Licurici”. De fapt, prima victimă deja a devenit publică: Radek Sikorski, care trebuia să continue linia politică a doamnei Ashton, a fost scos din jocul politicii europene printr-o manevră lipsită de eleganță, dar nelipsită de o eficiență tipic germană.

Sofismele Eurodemocraţiei

Cristian Preda se străduieşte să "demonstreze" (Juncker și mecanismele democratice) că desemnarea şi votarea preşedintelui Comisiei Europene ar urma proceduri şi standarde democratice.

Falsul intervine în mai multe etape:

"Juncker a candidat, Germania şi încă cineva (= guvernul instalat de Troikă la Atena) au luat notă şi l-au susţinut" - în loc să recunoască faptul că Juncker este - de la început - propunerea Berlinului: 

Voi menționa că Juncker și-a depus, mai întâi și mai întâi, candidatura în cadrul congresului de la Dublin al Partidului Popular European, având susținerea a două partide – așa cere regulamentul PPE -, și anume CDU (Germania) și Noua Democrație (Grecia).

"A existat o campanie internă a PPE, în care Juncker a candidat şi s-a impus" - real, doar FIDESZ (şi aliatul său KDNP) mai reprezintă interesul naţional, ca partide din PPE. Restul acţionează conform dispoziţiilor sosite via Die Zentrale; un timp, au mimat opoziţia faţă de Juncker şi PPE-iştii suedezi şi olandezi, dar numai până la vot:

"Cine este Jean-Claude Juncker ?"

Mistrețul cu colții maro (click to zoom)

PDL nu le poate explica românilor de ce a acceptat realegerea lui Isărescu, dar se pregăteşte de reclamaţii la Bruxel

Bună-rea, politica este a parlamentului şi a guvernului care au rezultat din vot. Nu cred în bănci centrale care să fie simultan şi "independente", şi utile acelui stat. Şi mai ales nu cred într-un fel de guvern paralel reprezentat de BnR, care cu tupeu şi-a cerut noi norme constituţionale, printre care şi "independenţa totală" de orice instituţie a statului român ("În exercitarea prerogativelor sale, BNR nu poate solicita sau primi instrucţiuni de la nicio autoritate sau instituţie a statului").

Ni s-a "servit" candidatura unică şi realegerea guvernatorului BnR ca fiind "ceva de la sine înţeles", niciun partid neavând obiecţii (doar 9 voturi împotrivă din 386, la vot secret !).

PDL se bagă într-un mare rahat apucându-se de reclamaţii la Bruxel privind "politizarea" BnR. De-abia că dă (iar !) apă la moară stângii eurosocialiste, care se va prezenta ca "apărând interesul naţional".

Iar dacă într-adevăr noua componenţă a consiliului de administraţie al BnR "va avea drept rezultat îndepărtarea României de obiectivul său de a adera la moneda euro în anul 2019", atunci ar fi singurul (dar importantul) punct pozitiv pentru România dat de existenţa guvernului Ponta-PSD. Dacă aveam un guvern ca-n Ungaria sau o situaţie constituţională ca-n Polonia, era şi mai bine - scăpam pe termen lung (poate chiar definitiv) de acest implant nefast numit "moneda comună europeană".

Comunicat PDL:

Andreea Paul: 'Politizarea fără precedent a BNR pune în mare pericol economia României. Îmi este teamă că Victor Ponta vrea să își acopere incompetența prin emitere de monedă ceea ce ar fi o catastrofă pentru țară'

PDL analizează posibilitatea de a sesiza autoritățile europene privind intervenția politică fără precedent a Guvernului Ponta în politicile monetare naționale prin trimiterea a doi dintre membrii săi direct în Consiliul de Adminstrație al BNR, a anunțat prim-vicepreședintele PDL Andreea Paul.

Banca Naţională trebuie să fie NAŢIONALĂ, nu "independentă"

În condiţiile apariţiei în presa noastră a speculaţiilor privind pierderea majorităţii de către actuala coaliţie guvernamentală, nu este posibilă o acţiune de politică monetară care să pună beţe în roate unui guvern al opoziţiei, de exemplu prin "scăparea" de sub control a cursului de schimb sau creşterea dobânzilor? Oare în ce "direcţie" va funcţiona "independenţa" BNR? 

Am observat reacţia rapidă a unor scribi eurobăsişti ("Pe urmele lui Viktor Orban: Ponta a ocupat Banca Națională"), care sunt îngrijoraţi că "omogenizarea politică" guvern-BnR ar duce la o posibilă tergiversare - de către noua echipă de la BnR, majoritară PSD - a trecerii la euro (costisitoare din punct de vedere electoral), ori că "nu va fi de acord" Comisia Europeană sau BCE. Aberaţia băncii centrale "independente" s-a demonstrat cel mai bine în Ungaria, unde echipa moştenită de la socialişti (şi pe care Orban a înlăturat-o cu greu, fiind "atenţionat" de UE) sabota politica guvernului, ba chiar şi făcea spionaj pentru FMI, fiind deschisă o anchetă. 

BURSA :

INTERESUL NAŢIONAL ESTE SUBMINAT DE POLITIZAREA NERUŞINATĂ A BĂNCII NAŢIONALE
Pudel sau chihuahua redivivus

Popularii trec, coloniile rămân !

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Două dezvăluiri de senzaţie au avut loc în preajma alegerilor pentru PE care au pus proiectoarele pe adevărata faţă a birocraţiei de la Bruxelles, înţesată de brokeri care acţionează la comanda capitalului din centrul colonial al UE pe seama periferiilor sărace şi mereu mai opresate.

Prima dezvăluire, făcută de un fost consilier (până în februarie) al preşedintelui CE descrie cum în 2010 Barroso, la indicaţia Germaniei şi Franţei, a ameninţat Irlanda cu distrugerea dacă nu acceptă “ajutorul” ticluit de CE, prin care era împrumutată cu 64 miliarde euro ca să se “salveze”, mai concret pentru a evita falimentul băncilor din Irlanda pe seama contribuabililor irlandezi. De fapt, spune fostul consilier al lui Barroso, pentru ca băncile germane, cele mai implicate în băncile irlandeze, să nu înregistreze pierderi! Si nici cele franceze, căci pentru ele au intervenit presiunile preşedintelui BCE, francezul Trichet! Sună cunoscut, nu?! Trimiterea este săgeată la România! Aceeaşi CE, împreună cu FMI (care s-a adăugat în acest caz pentru că ţara nu era în zona euro) au impus României să contracteze un credit în valoare de jumătate din buget pentru a se “salva”, de fapt pentru a proteja de pierderi băncile străine din România, bineînţeles tot pe seama contribuabililor autohtoni (salariaţi, pensionari şi plătitori de TVA).

Comisia Europeană pregăteşte confiscarea tuturor economiilor populaţiei

În condiţiile în care depozitele bancare sunt deja "marcate" pentru utilizare în procesul de salvare a băncilor, care sunt sursele spre care şi-a îndreptat atenţia Comisia Europeană? Fondurile de pensii ale cetăţenilor. "Comisia va cere opinia instituţiei de reglementare a pieţei asigurărilor pentru elaborarea unei noi legi", se mai arată în articolul Reuters, al cărei scop este "mobilizarea economiilor din fondurile de pensii pentru finanţările pe termen lung".

BURSA:

A RĂMAS FURTUL INSTITUŢIONALIZAT SINGURA CALE DE IEŞIRE DIN CRIZĂ A EUROPEI?
Comisia Europeană pregăteşte confiscarea tuturor economiilor populaţiei

      Credeaţi că vom scăpa doar cu bail-in-ul bancar, stimaţi cititori? Ei bine, nu! Pe fondul lipsei de reacţie a cetăţenilor faţă de măsurile arbitrare adoptate de autorităţile europene şi a lipsei rezultatelor în lupta anticriză, acestea au considerat că sunt necesare noi măsuri.
     Agenţia de ştiri Reuters a obţinut un document de lucru al Comisiei Europene, în care se arată că "economiile celor 500 de milioane de cetăţeni pot fi utilizate pentru finanţarea investiţiilor pe termen lung". Totul este justificat, bineînţeles, prin necesitatea stimulării creşterii economice, dar şi prin "acoperirea deficitului de finanţare din partea băncilor". Nicăieri în articolul Reuters nu se aminteşte de un posibil caracter voluntar al măsurilor.
     "Criza economică şi financiară a afectat capacitatea sectorului financiar de a canaliza fondurile către economia reală, în special către investiţiile pe termen lung", se arată în documentul CE.