22 octombrie 2021

"Știu că vom învăța să nu-i mai așteptăm"?! (p-ăia de care vorbeam cam toţi, "atuncea") Ba da, dar cu glonţ pe ţeavă şi după ce vom curăţa larvele pe care şi le-au plasat printre noi.

Mihai Mălaimare:

Cei de vârsta mea sunt ultima generație cu biblioteci citite, cu biblioteci în case, cu biblioteci râvnite în gând. Avem între 65 și 80 de ani. Cu alte cuvinte, acum 20 de ani eram încă în putere și la Putere. Și atunci, de unde prostia asta imbecilă care conduce România acum? Cine a adus-o la putere, cine a votat-o, cine și-a pus încrederea în ea, cine a mandatat-o să distrugă tot, să vândă tot, să ardă tot, să facă praf și pulbere una dintre cele mai frumoase și mai bogate țări? Noi? Unii dintre noi? Nu pot să cred. În bibliotecile de care știu, despre care vorbesc nu există cărți care să îndemne la așa ceva, lecturile noastre nu au fost în această direcție, educația noastră de acasă și din școală nu putea să ne ducă aici! S-a întâmplat ceva, ceva monstruos, ceva ce nu are legătură cu fibra noastră adevărată, s-a petrecut ceva dincolo de noi, dincolo de credința și valorile noastre.
URA! Ura mizerabilă a celor pe care în naivitatea lor, foarte mulți dintre români i-au așteptat și-i mai așteaptă încă, ura și disprețul sinistru, de nimic justificat, dar un dispreț de văcar, de slugoi ajuns stăpân, de criminal gata să împuște pe oricine nu este de acord cu el! Ura ăstora și a flecușteților Europei ajunși și ei în fruntea bucatelor după ce mai ieri, într-un elan și o veselie turbată tăiau de-a valma capetele celor care până atunci le fuseseră stăpâni, ura lor și a celor care, la adăpostul interminabilelor stepe și ale icoanelor pictate măiestru de Rubliov, ne-au considerat întotdeauna demni de a le fi șerbi, ura unora care nu știu decât să urască și nu au făcut decât să urască în tot mileniul cu care se mândresc a fi primii mereu și oriunde, nu doar aici! Ura aceasta universală împotriva unui popor care, la adăpostul bibliotecilor cu care se bucura să-și umple pereții caselor și ale sufletelor l-a făcut să le aprecieze tuturor acestor hiene umane mai întâi cultura, arta și apoi să se mire doar de scrâșnetul de dinți cu care a fost din totdeauna întâmpinată mâna noastră întinsă, ura aceasta a sfârșit prin a fi, iată, extrem de eficientă: au făcut inutile bibliotecile noastre și munca dascălilor noștri și dragostea părinților noștri și emoția cu care fiecare suflet de român întâmpina primăvara. Inutile din moment ce putem să avem în fruntea țării astfel de specimene care, în toată viața lor nu par a fi citit mai mult de o carte de benzi desenate, și aia la closet!
O vom putea, oare, lua de la capăt?
Ne vom mai ridica, oare, vreodată din această duhoare de prostie și neomenie?
Va mai fi România vreodată țara celor care citesc și înțeleg ce citesc?
Se va mai numi această țară ROMÂNIA?
Ne vom mai numi, oare, vreodată, ROMÂNI?
Deocamdată suntem în adormire, nu ne-am revenit din uluiala de a ne vedea furați pe față de cei cărora le făceam semne de prietenie și-i primeam cu flori când veneau în vizită, și-i lăudam și-i admiram când le vizitam țările!
Știu că ne vom trezi!
Știu că vom învăța să nu-i mai așteptăm, să nu le mai întindem mâna, să nu-i mai lăudăm, să nu-i mai primim!
Deocamdată sunt semne că ne-am săturat de porcăria cu care ne-au gratulat, de nesimțirea cu care, invitându-ne la ospețele lor ne priveau nevestele și ceasurile și bicicletele și aurul și sarea și petrolul și pădurile și...
Știu că ne vom trezi și mă rog Bunului Dumnezeu să ne facă să ne amintim că suntem o generație care a acumulat biblioteci pe care le-a și citit și că am născut o generație pe care am crescut-o în aceste biblioteci și, mai ales, în spiritul lor.
Altminteri ar trebui să cred că după ce ne vom trezi, vom da dracului bibliotecile și vom învăța și noi să urâm și asta ar fi groaznic pentru că voi, dragii noștri "prieteni tradiționali" ne-ați urât pentru averea noastră, dar noi vă vom urî pentru că după ce ați furat-o, nu mai avem nimic de pierdut!
Luați aminte la asta!

14 comentarii :

Vlad Tepes spunea...

Este obligatoriu sa invatam si noi sa urim si chiar sa o facem, ca singura reatie de aparare .
Iar ura noastra trebuie sa fie inzecita si neobosita !!!
Pe zi ce trece se vede tot mai clar ca sintem un popor slab, nematurizat si o tara esuata , pe cale de disparitie; noi nu sintem polonezi, asa ca disparuta va ramine ceea ce se numeste azi Romania !
Maestre, vremea noastra e la finalul asfintitului si nu va mai reveni.
Spirala istoriei ne arunca intr-o alta epoca !!!
Asa ca, scapa cine poate, dar numai prin ura !!!

Riddick spunea...

E care pe care, clar.

Gabriel spunea...

Aberează, îi amestecă și pe ruși să fie de bon ton. Acum 50-60 de ani poate era valabil, în ziua de azi ei se zbat să nu ajungă iar în situația noastră. Nu ne-a făcut nimeni nimic fără colaborarea noastră, nu a intrat nimeni cu tancurile. Există mase largi care se opun suveranității naționale, lipsiți de orice urmă de demnitate. Ce le oferă lor România li se cuvine, dar Occidentul face cadouri, pentru alea trebuie să fii recunoscător. Sunt șpăguiți de vestici de la mic la mare, unii cu burse, alții cu fonduri europene, alții cu făină și ulei.
Trebuie să te uiți atent ca să sesizezi simptomele subtile ale hoției și josniciei umane, în niște comportamente aparent lipsite de importanță, cu niște hoți mărunți nu faci o nație, o fac alții și o țin să le fie de folos în diverse conjuncturi. Și azi o țin să le fie de folos împotriva ungurilor, rușilor, sârbilor.
România e un cancer regional, a tras în jos toată zona. Istoria putea fi alta dacă permitea tranzitul forțelor rusești spre Serbia de exemplu în loc să se pună la dispoziția NATO și ăsta-i doar un exemplu.
Dacă te uiți câți merg fără bilet cu autobuzul, câți merg cu nașul, câți fură mâncare de la bufet suedez sau all inclusive (deși poți mânca oricât, dar tot nu le ajunge că nu poți lua cu tine), câți ori nu-și fac treaba ori și-o fac doar pe șpagă. Majoritatea sunt hoți, oameni fără urmă de demnitate. Uneori au țâfnă, dar niciodată demnitate, adică respect de sine. Cine face chestiile de mai sus, atât de mărunte, în sinea lui, deep down, știe că e un hoț mărunt.

Riddick spunea...

Îmi este jenă totală cu o mare parte dintre "români". Dac-ar dispărea leprele astea - în orice mod - n-aş regreta o clipă.

Anonim spunea...

Bre, (p)ar(p)changele, bre! Iar ițiși capu’ți de năpârcă dintre bălării, ca să dai cu mucii’n fasole? Observ c’apari periodic, cu tema despre proștii de români. Îmi plac tare ăștia care cred că’i știu pe români, până ce, întinzând prea tare coarda, o sug big time, ca mai apoi să se mire de unde, bre, de unde? Da’, na, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.

E mișto, n’așa, ca interfața CCCP-ului către (c)occident (că deh, reichii dinspre est nu mai au coloană de pe când au avut nevoie de un boier moldovean, român, carevasăzică, care să le repereze onoarea terfelită de către un arahat burjui de comunist incipient, pre numele lui Lasalle, pen’ că nu se găsise niciun bărbat cu ouă tari prin Beciu cela, la momentu’ rășpectiv) să radă tot prin țărișoara asta, ca mai apoi să ne dea lecții de bună purtare, demo(ca)crație și eco(co)logism?

O nimeriși bine, totuși, p’aia cu canceru’, pen’ că, n’așa, gura păcătosului adevăr grăiește. Stai să vezi, însă România de după extirparea tumorii. Mai vorovim apoi... 

Doame ajută!

P.S. Iartă-mă, totuși! Când o fi cazu’, oi întoarce și ăllalt obraz.

Fui io, Muad'dib

Riddick spunea...

"Mustul care fierbe" (Goga). Vine ea, Ziua Răfuielii...

Gabriel spunea...

Bre Muad'dib, de curiozitate: dacă iei autobuzul, plătești belet? Dacă te duci la hotel la bufet suedez, strecori în paporniță? Că parcă prea ești așa ... mândru.
Ori ești din înalta societate și n-ai fost martor, habar n-ai, nu interacționezi cu masele, ori ești una din persoanele în cauză (statistic foarte probabil, că-s majoritari) și atunci, doar nu ți-o fi rușine.

Anonim spunea...

Da, bre, Gabriele, sunt mândru că mi’s român. Mi-e și rușine, când e cazul, dar de mine, dacă mai sar calul, ca orice om normal, de altfel. Pe de altă parte, mor încet când văd aspectele pe care ai dreptate să le semnalezi, dar există explicații și pentru astea, doar că am cam obosit să le mai tot expun. Am auzit pe undeva că Ceuașescu, în tab-ul ce’l ducea prin Târgoviște, l-ar fi bătut ușor pe picior pe militarul ce’l însoțea spunându’i că e adânc sădit comunismul în noi. Abia acum înțeleg ce a vrut să zică, ce a zis, de fapt, pentru că el știa. D’aia sunt atât de enervant, câteodată, pentru că mă revolt, pentru că m’am săturat să tot aud că românu-i prost, leneș, curvar, bețiv și pus pe gâlceavă, așa cum spunea Herodot despre daci (vezi, nimic nou sub soare, de peste două mii de ani!)... Bine, eu știu că nu-i chiar așa. Și mai știu că, periodic, mulți se conving de asta, tulind’o care’ncotro, cât văd cu ochii, cu cozile printre picioare. Orice meteahnă se poate corecta, dacă există voință (vezi cum a făcut Burebista statul dac centralizat!). Dar când tu nu mai ai anticorpi, ca să revin la limbajul actual, atunci orice infecție proliferează, și consecințele se văd la puroiul din fruncea statului... dă drepți... Pentru o peroaadă, ăștia mai rezistă, da și când s’o rupe coarda... Da’ mie nu de puroiul din frunte mi-e, ci de metastazele care nu se văd... încă.
A fi român, după mine, e o stare, un dat de la Dumnezeu. Vreau să cred că mai am ceva din fibra aia de țăran de la munte a bunicilor, care s’au stins încet la oraș, pentru că așa erau vremurile. Din atâtea adevăruri relative vehiculate despre noi, am ales să le cred pe cele gândite și scrise de români, până la urmă, de oameni ai locului, de oameni care au fost lichidați prin pușcării sinistre de părinții și bunicii ăstora care încearcă să ne reeduce și azi, la fel ca blestemații lor genitori.
Altfel, nu sunt mai catolic decât papa, nici prea mult dus la Biserică, dar am revenit la un fel de liniște interioară, pe care mulți dintre noi nu o mai au. Paradoxal, liniștea asta e potențată de un fel de frământare ce nu mă lasă indiferent atunci când cineva se ia sistematic de români. Pe de o parte, mă amuză cum sondezi terenul cu papornița, pe de alta mă bucur că ai răspuns, pentru că ironia e semn de inteligență, totuși...
Gânduri bune!

Tot io, Muad'dib

Riddick spunea...

Nu vreau să intru în "polemica cititorilor", dar sunt de acord cu "concluziile muad'dibice" desprinse din istoriile personale (care şi ale mele coincid parţial - o rudă apropiată de-a bunicilor a avut probleme serioase în anii '47-'5*, iar apoi şi descendenţii săi, chiar dacă "doar parţial").

Gabriel spunea...

Are legătură hoția cu comunismul cum am eu cu Dalai Lama. Și apropo de Herodot - NU a scris despre daci că erau hoți, e un mit.
Când s-o rupe coarda n-o să se schimbe nimic în bine, n-are cu ce și cu cine.
Orice om care a furat mâncare de la bufet cu papornița va face același lucru la scara corespunzătoare dacă pune mâna pe putere. Diferența fața de elite ține doar de oportunități, nu de structură sufletească.
Nația noastră (nu etnia, națiunea!) a fost construită pentru a servi interesele puterilor regionale - habsburgii ne-au utilizat contra ungurilor, rușii contra nemților, habsburgilor și turcilor, nemții contra rușilor și tot așa. Ultimii, americanii ne utilizează pentru mici șicane la adresa Rusiei și Ungariei, recompensându-ne cu contracte grase pe care trebuie să le plătim.
Unde n-a existat nicio forță imperială care să le găsească românilor o utilizare, ei nu au putut forma o națiune.
Exemplul cel mai clar sunt românii de Balcani - aromâni, istroromâni, meglenoromâni. Nici Moscopole, nici Mețovo nu au putut deveni capitale ale unor state românești.
Chiar și acolo au fost două tentative italiene de a coagula un principat aromân al Pindului, eșuate căci nici patronul extern - Italia - nici aromânii înșiși nu au avut anvergura necesară.

Riddick spunea...

"a fost construită "

Cică Unirea de la 1859 n-a făcut-o "doar masoneria", ci şi unele puteri europene care vroiau blocarea Rusiei înspre Balcani. Tocmai se încheiase mai înainte cu câţiva ani Războiul Crimeei (1856-57, în 1857 apar Divanele Ad-hoc - în care tema principală era "doriţi unire?" - la care participau şi cei fără drept de vot direct: ţăranii). Parcă la zece ţărani, era un reprezentant care vota (nu în Divane, ci mai târziu, în colegiile electorale). Vot cenzitar, după avere / taxele catre stat - "mahalagiii" (orăşenii săraci) votau la Colegiul al Treilea, tot cu normă de reprezentare redusă (mai puţini parlamentari aleşi, raportat la numărul "electorilor cu drept de vot").

Riddick spunea...

Corpul electoral pentru Adunarea Deputaţilor

Pentru Adunarea Deputaţilor, corpul electoral este împărţit în patru colegii pentru fiecare judeţ. Din colegiul I făceau parte cei care aveau un venit de la 300 de galbeni în sus, din colegiul II cei care aveau un venit de la 100 la 300 de galbeni inclusiv, iar din colegiul III făceau parte cei care plăteau către stat o dare anuală de 80 de lei, precum şi comercianţii sau industriaşii care plăteau un impozit de 80 de lei. Erau scutiţi de acest cens toate profesiunile liberale, ofiţerii în rezervă, profesorii şi pensionarii statului.

Toate aceste trei colegii alegeau direct. Primele două colegii alegeau câte un deputat pentru fiecare cele 33 de districte (adică 66 deputaţi), iar cel de-al treilea un număr de 58 de deputaţi ai oraşelor, reprezentanţi proporţional în funcţie de ponderea lor demografică. În Bucureşti de alegeau 6 deputaţi. Toate oraşele unui district formau un singur colegiu cu oraşul de reşedinţă.

Din colegiul IV făceau parte toţi aceia care nu se încadrau în nici o categorie de mai sus şi care plăteau o dare mai mică de 80 de lei. Din acest colegiu făceau parte şi preoţii. Membrii acestui colegiu votau indirect astfel: 50 de alegători înscrişi desemnau un delegat, iar delegaţii desemnaţi se întruneau în reşedinţa judeţului unde alegeau un deputat de district.

Numărul total al deputaţilor era de 157.
Corpul electoral al Senatului

Petru Senat, corpul electoral era împărţit în două colegii pentru fiecare judeţ. Din colegiul I făceau parte toţi proprietarii de fonduri rurale cu venituri funciare de cel puţin 300 de galbeni. Colegiul II, al oraşelor reşedinţă, se compunea din toţi proprietarii de imobile urbane cu un venit sub 300 de galbeni. Colegiile votau separat, fiecare alegând câte un reprezentant.

De asemenea, Universităţile din Bucureşti şi Iaşi trimiteau fiecare câte un senator ales dintre profesori.

Senatul era compus din 68 de senatori aleşi, cărora li se puteau adăuga membri de drept ai senatului: moştenitorul Tronului de la vârsta de 18 ani, cu vot deliberativ de la 25 de ani, mitropoliţii şi episcopii eparhioţi (Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Mitropolitul Primat al României, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Episcopul Romanului, Episcopul Râmnicului, Episcopul Buzăului, Episcopul Huşiului, Episcopul Argeşului, Episcopul Dunării de Jod).
Condiţiile pentru a fi alegător

Pentru a avea calitatea de alegător un cetăţean trebuia să cumuleze mai multe condiţii:

- a fi român din naştere sau a fi dobândit împământenirea
- a avea vârsta de 21 de ani împliniţi
- a reuni condiţiile cerute pentru a figura în colegiile indicate mai sus

Censul se dovedea doar prin chitanţele sau avertismentele din partea împlinitorilor de dări pe anul încheiat şi pe anul curent. Nu puteau fi alegători servitorii, cerşetorii, cei cu interdicţie judecătorească, cei supuşi vreunei protecţii străine, cei în stare de faliment declarat. De asemenea erau nedemni de această calitate cei lipsiţi de exerciţiul drepturilor civile şi politice, cei condamanţi pentru crimă, furt, înşelăciune, abuz, atentat la bunele moravuri sau corupţie.

https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Legea_electoral%C4%83_din_1866

Gabriel spunea...

Povestea e mai veche, din Imperiul Habsburgic chiar. Deșteptarea conștiinței naționale românești le-a fost extrem de utilă habsburgilor în 1848-1849.
Pe urmă au bătut palma cu ungurii și românii nu s-au ales cu nimic, dar asta-i soarta slugilor, uneori sunt utile dar niciodată respectate.

Anonim spunea...

Mda. Eu nu am scris că dacii ar fi fost hoți, conform lui Herodot, ceea ce mă face să cred că ori nu citești atent ce spune lumea pe aici, ori răstălmăcești, în cel mai pur mod securistoid posibil. Herodot scria lucrurile astea despre unii dintre traci (grecii le spuneau unora dintre traci geți, nu daci). Memoria mai îmi joacă și mie feste, uneori, pentru asta, mea culpa.
Altfel, să folosești concepte moderne pentru a înțelege adevăruri vechi este, eufemistic vorbind, contraproductiv. Hahalera de băsmescu râdea de americani că au informații gârlă dar nu știu cum să le interpreteze. La fel și tu, pentru că nu ai organul necesar perceperii nuanțelor de Adevăr, care e unul singur. Ruptura din societatea românească vine din inadcvarea altoirii structurilor statale occidentale pe un fond neaoș, care se încearcă a fi distrus (cu accent pe încearcă).
Revenind la ce spuneam în comentariul anterior, și câinele e inteligent, dar nu e înțelept. Faptul că latri adevărurile tale, fără a avea nicio îndoială cu privire la valabilitatea lor e dovadă de altceva.
Concluzia vine de la Mark Twain: „Nu te lupta cu proștii, pentru că te aduc la nivelul lor și te bat cu experiența!” (citat din memorie)
Muad’dib


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: