14 octombrie 2021

"Oprindu-mă din caruselul nebun al deșertăciunilor cu care m-a momit viața și cărora am încercat să le țin piept cum am putut, am descoperit că nu mai am o țară"

Mihai Mălaimare, pe Facebook:

De fapt nu mi-am iubit țara!
Mi-am trăit tinerețea fără să mă gândesc la Ea, sigur, ar fi fost, poate aiurea, tinerețea este o sevă care urcă fără posibilitatea de a îndigui anumite stări, acțiuni, gânduri, dar este clar, țara cred că nici nu exista sub formă de concept, cel mult știam că locuiesc aici, că am prieteni, că familia mă înconjoară, că verile sunt calde și au nopți scurte și duioase, iar iernile sunt pline de omăt care lucește cât este noaptea de lungă sub lumina stelelor. Dar țara, la Ea nu m-am gândit că poate se teme, că poate este însetată, că poate are buzele crăpate de secetă, că poate are nevoie de gândul meu. Nu m-am gândit!
Adolescența a venit cu alte chemări, iubirea m-a potopit, mi-a năucit mințile, uneori mi-a fulgerat inima și aproape întotdeauna am adormit înainte să mă gândesc la Ea! O singură dată m-am oprit pe stradă, în dreptul unui difuzor și am aflat că Ea, țara mea, este în primejdie de moarte și atunci sufletul meu a răbufnit, a înțeles cât de nedrept pentru Ea, pentru țara mea, au trecut o parte din anii mei și i-am jurat că dacă vor veni cumva rușii și la noi, voi lupta și va fi cea mai mare onoare să mor pentru Ea, pentru țara mea! Era în 1968!
Apoi lucrurile nu s-au mai repetat, rușii nu au venit cum îi așteptam noi, dar se pregăteau să vină, au înțeles că pentru a o distruge au nevoie de altceva, nu se pot lupta cu mine la baionetă, pentru că eu, atunci, eram hotărât să o apăr cu orice preț. Și aș fi putut să o apăr la nesfârșit, atât de mare era dragostea mea pentru Ea! Au pus la punct un sistem formidabil și-au dat mâna cu toate năpârcile care au urât-o și o urăsc de moarte, au construit în jurul ei un cerc de foc și au încredințat sarcina alimentării lui celor mai josnice scursuri care au trăit, trăiesc și, din nefericire, vor trăi mereu printre noi. Au alimentat focul în timp ce eu, fulgerat de iluzia gloriei, munceam să devin cel mai bun dintre cei mai buni actori ai Ei, în timp ce eu încercam să-mi trăiesc viața ca un om normal, făcând copii și gândindu-mă din vreme la bătrânețe în așa fel încât să nu devin o povară pentru ei, știind că ei au dreptul să trăiască liber, frumos și fără de griji, așa cum de altfel am trăit și eu. Și în timp ce eu făceam toate astea, țara mea era deja potopită de balele scursurilor antiromânești, de posturile de radio care scuipau venin, de propaganda mondială care își arunca voma peste numele sfânt al țării mele, jinduind la pădurile ei, la câmpiile ei, la avuțiile ei nemaiîntâlnite altundeva. Târziu am înțeles că în toată vâltoarea care a fost viața mea, aproape că nu m-am gândit deloc la Ea, îi pășeam pământul, îi cântam cântecele, îi respiram aerul și nu vedeam că ticăloșii aruncă asupra ei un năvod de ură, de bale și de cuțit înfipt pe la spate.
Mi-am trăit maturitatea cu aceeași furie a izbutirii, a victoriei, a aplauzelor. Mi-am trăit vacanțele hoinărind de-a lungul și de-a latul ei, adesea părăsind-o pentru meleaguri străine, niciodată la fel de frumoase ca ale ei, dar la Ea nu m-am gândit, nu am întrebat-o dacă este fericită, dacă ere vreo nevoie, dacă pot să o ajut cu ceva. Și Ea nu era fericită, avea multe nevoi și da, puteam să o ajut!
Am dat mâna cu ticăloșii care i-au tras primul glonț în piept în 89, am strigat alături de ei că vreau libertate (credeam sincer despre mine că sunt mai inteligent, dar se vede că m-am mințit singur) și am fost, fără să știu, dar asta nu este chiar o scuză, am fost spun alături de nemernicii care doreau să o sugrume, să o omoare, să o șteargă de pe fața pământului. Apoi, lucrurile s-au rostogolit, mizeria, rapănul nostru autohton a ieșit la suprafață, a luat hățurile și a dus frumusețea de căruță pe care bunicul a îngrijit-o toată viața prin cele mai ticăloase hârtoape făcând să-i sară obezile și să i se rupă, așchie de așchie, lemnul lucios al alcătuirii. Și eu nu am văzut, nu am înțeles, ba, mai mult, am urlat adesea alături de cei care răcneau la comandă jos ăia, sus ceilalți! Am trăit libertatea ticăloasă pe care mi-au vândut-o jucând o horă care semăna mai mult a ceardaș, cântând cântece care semănau mai mult a kalinka, bând poșirci jegoase sub nume lucitor de whisky, îmbrăcându-mă cu peticelile lor scârboase și uitându-mi opincile în dulap.
Astăzi am îmbătrânit, m-am uitat în jur, copiii sunt bine, muncesc nărăvaș ca și mine, asta mă bucură, nu mor de foame și nu mă tem că voi ajunge într-un azil nefericit și sincer, nu mă tem de moarte. Dar, oprindu-mă din caruselul nebun al deșertăciunilor cu care m-a momit viața și cărora am încercat să le țin piept cum am putut, am descoperit că nu mai am o țară, că mi-au furat-o și au dus-o undeva unde au dus și flota ei și pădurile ei și avuțiile ei și mândria ei. Țara mea a dispărut, a plecat de la mine pentru că eu, în toată această viață nu m-am gândit decât o singură dată la Ea, atunci când exista posibilitatea ca ticăloșii s-o atace și să o sugrume. Atunci m-am răzvrătit și ei au simțit și nu au îndrăznit. De 30 de ani neoamenii i-au sărit la beregată și eu nu am văzut, am trecut pe lângă trupul ei căzut la pământ, pe lângă gemetele ei. Nu am văzut și nu am auzit nimic pentru că mi-am trăit viața cât am putut eu mai bine. Dar ce este viața mea dacă eu nu mai am o țară? Cum am putut să cred că am trăit-o bine, de viața mea vorbesc, și în spiritul învățăturilor părinților mei și ale părinților lor dacă i-am lăsat pe nemernici să o omoare și să o arunce în fundul pământului să nu i se mai pomenească vreodată numele sfânt?
Eu am, trăit, este adevărat, dar cred că nu mi-am iubit țara!
Iar Iadul pentru mine, adevăratul, chinuitorul Iad în care am să-mi zac veșnicia este DORUL neostoit față de țara mea care. săraca, nu mă va putea ierta vreodată! Și nici nu ar trebui să o facă!

7 comentarii :

Riddick spunea...

Altă postare de-a lui, anterioară:

Ia să vedem ce avem noi în politica de Dâmbovița anilor 70 (când mișunau șobolanii mai mari decât motanul meu și când pluteau rahații de toate felurile ca la paradă)!
Iohannis (ia te uită, îl scriu cu literă mare, îmi vine să și râd și chiar cu doi de n, asta chiar mă pune pe gânduri) îl numește pe Cioloș (după ce are o lungă așteptare lângă telefonul din Franța care nu mai suna pentru că Macron uitase pur și simplu cui dracului avea de dat un telefon într-o problemă importantă), dar cineva i-a adus aminte, cred că nevastă-sa care, așa stafidită cum este, știe ce are de făcut pentru că-și lasă bilețele peste tot. Așadar Macron i-a dat verde lui Iohannis să rupă gura târgului și să dovedească chipurile că are o gândire politică super, iar omul nostru, a spus-o verde, cam cum rezolva el o problemă de fizică în peroadele de dinainte de peroada asta, a spus-o cursiv, adică, ce mai, da, Cioloș mi se spune în cască, Cioloș să fie, a mai fost, zic unii, da, bă, a mai fost o peroadă dar Macron mi-a închis că-l suna croitorul și rămâne așa, nu o mai dăm cotită. Așadar, Cioloș!
Buuun! [...]

Riddick spunea...

continuarea:


Ce fac ceilalți zglobii?
Hunor glumește că de ce n-ar fi el și chiar m-am gândit o clipă că o alianță germano - ungară ar rezolva Trianonul dintr-o trăsătură de condei, dar Iohannis zâmbea, telefonul dracului nu suna și toată lumea spunea tâmpenii: Hunor să fie el premier, Ciolacu că vă belim, adică vrea anticipate (cine naiba crede el că-l mai votează după ce a trădat întreg electoratul pesedist și a bătut mâna cu ridicătorul de statui din bronz pictate, văd în culori vii din când în când?), AUR sub forma unor bichonei latră de mama focului, Câțu nu spune nimic, dar asta nu mă miră, omul este atât de năuc de felul său că nici nu știe că nu mai este premier și că în curând or să-l debarce și de la cârma pnl - ului(scuze, nu pot scrie cu litere mari numele unui partid al lui băsescu). Orban este în rahat, Iohannis a cam zis că-l leagă (ce să-i fac, a pierdut startul de a se rupe de ăia, dovedind că flerul politic este o chestie cu care te naști sau nu și ce urmează este ceva ce știm cu toții, se vor repezi la ciolan, cine credeți, chiar ăia de-l susțineau pe el, pentru că, vor zice, măi, ia să dovedim noi tătucului că noi suntem adevăratul pnl (scuze încă o dată) și poate așa primim voie să-l belim cum trebuie pe dobitocul ăla care zice că este soluția de viitor, și-l vor beli, căci voie vor primi.
Ce se speră?
Că pnl - ul (sorry) se reface până în 2024, că +USR se duce dracului, că psd-ul rămâne un fel de "fost-ai lele", opozant prietenos din principiu, cu 5-10 procente ca să-și amintească faptul că a fost tâmpit atâta vreme și cu atât de mulți oameni inteligenți în conducerea sa (mă refer, evident, la perioada Năstase, nu la asta), că România va demonstra în continuare că are un popor care crede doar că se trage din pelasgi și geto-daci, când de fapt este format din putorile triburilor migratoare cărora le-a fost lene să meargă mai departe și au rămas aici și cred că nici nu vor pleca vreodată mai ales că au învățat cum să-și pună singuri masca). În rest, ce să mai zic, Vacanța Mare și celelalte grupuri comico - satirice sunt însăilări de amatori, nu ai cum să zâmbești așa cum o faci când îi auzi pe tot felul de amețiți de comentatori politici explicându-ne cât de bine sau cât de rău este când de fapt golanii ăștia nici să se spele pe picioare nu au învățat, darămite să mai și lămurească găinăriile la care se dedau cu o dezinvoltură de clasă pregătitoare pentru grădiniță!
Urmează meciul cu echipa aia din Asia, scuze pentru lapsus, Varujane, a, Armenia, parcă, să vezi bucurie!
PS
Am văzut. Ne bucurăm ca pe vremea când Gică Hagi bătea Argentina! Alte vremuri, alți oameni. Moravurile rămân cum zis-a Caragiale!
PPS
Băi, câțule, așa un selfie de prost grămadă nu-ți faci? Eu zic că n-ar fi rău, cine știe, te întreabă dracului careva de șmecheriile făcute și nu mai ai timp!

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=3104754026513739&id=100009375168032

6uild 6ack 6etter spunea...

Doua chestii interesante. Nu la tema, dar in spiritul blogului:
1. Facebook face liste negre. Te-am cautat pe lista, Riddick... :) Nu esti. :(

Daca as face eu, sau orice alt om de rind, asa ceva, am fi arestati pentru intentii criminale, terorism, "hate speech", insurectie etc.
https://theintercept.com/2021/10/12/facebook-secret-blacklist-dangerous/

Lista in format PDF:
https://dailystormer.su/wp-content/uploads/2021/10/facebook-dangerous-individuals-and-organizations-list-reproduced-snapshot.pdf

2. Cea mai reusita bascalie la adresa psihopatilor gen Barbara Lerner Specter (de mult nu am vazut ceva care sa plezneasca atit de bine):
AntiRacist Hitler, Produced by WhiteRabbitradio. (Foarte ciudat cum rezista pe youtube din 2013!)
https://youtu.be/mzNdMr1Rm9Q

Daca dispare de pe youtube, se poate gasi si aici:
https://www.brighteon.com/5859177935001
https://www.bitchute.com/video/yDba3j62c0wY/

Riddick spunea...

Am avut conturi Facebook, de patru ori eliminate - de două ori fără niciun avertisment ("bang!"), celelalte două cerându-mi pentru deblocare "verificarea identităţii". I-am băgat în mă-sa şi pa.

Riddick spunea...

Mulţam pentru linkuri şi sugestii.

Gabriel spunea...

Bun comentariu, cu putorile triburilor migratoare. Mălaimare și alții ca el greșesc în credința lor ca românii ar fi niște victime inocente. Nici vorbă!
Ei au colaborat și colaborează cu entuziasm, ba chiar iau inițiativa în mizeriile pe care și le fac unii altora.
Problema nu sunt nici rușii nici americanii. Problema e că mizeria și rapănul sunt majoritare, nu doar la suprafață cum crede Mălaimare.

Riddick spunea...

... şi procentul de nemernici dispuşi să-si vândă compatrioţii pentru nişte avantaje, unii nici măcar ajungând la ele, doar fiindu-le promise, doar fluturate. "Cei mai ieftini colaboraţionişti".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: