Integrarea în Niciunde şi în Nicăieri!

Certitudinea:

Din momentul în care, după 1991, Germania reunificată şi distrugătoare a Cehoslovaciei şi Iugoslaviei (în baza Principiului Kohl - "Tot ce este mic este minunat!") a devenit motorul "Statelor Unite ale Europei", lojile masonice ale SUA şi NATO s-au împotrivit sfârtecării, pe de o parte, și prăbuşirii, pe de altă parte, a construcţiei europene.

O "Europă Unită" de expresie germană va fi întotdeauna respinsă şi de SUA, şi de Rusia, şi de Sudul latin și civilizat al continentului! Ceea ce nu înseamnă, însă, că agenţii celor interesaţi nu au continuat şi nu continuă să lucreze, punând deja bazele altei "noi" geopolitici sau "Noi Ordini Mondiale", post-Europa, prin intermediul unor asociaţii "culturale" ale minorităţilor reale sau inventate din România şi cu largul concurs al ticăloşiei, lăcomiei şi incompentenţei autointitulatei "elite" politice şi intelectuale româneşti, ajunsă la decizie ca interfaţă a "ocupantului".

Din anul 2002, când s-au desfăşurat "congrese" ( 8 octombrie) la Bucureşti (al "valahilor") şi Chişinău (al "moldovenilor"), iar gogomanii care "s-au săturat de România" au ridicat la Bruxelles problema prezervării "limbii ardeleneşti", ofensiva se poartă nu numai împotriva statului român centralizat, unitar şi independent (ajuns, deja, o amintire) ci, în primul rând, împotriva poporului român, care este structural agresat, şi a numelor de ROMÂN şi ROMÂNIA!

Ne confruntăm cu diversiunile, de proastă calitate, "rromă" sau chiar "cumană" şi cu "implementarea" non-indentităţii dintre români şi… români! Cu trâmbiţarea existenţei unui "popor moldovenesc" până la Carpaţii Orientali, a unui "popor ardelean" sau "ardeleano-bănăţean" şi a unui "popor valah", care i-ar grupa pe românii sudici, îndemnaţi de la Freiburg, din Germania, să se declare "minoritate etnică" nu în Grecia, FYROM, Albania, Bulgaria, Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Serbia, Muntenegru, Croaţia şi Slovenia, sau de ce nu, în SUA, ci... ÎN ROMÂNIA!

Sub lozincile "reformei", "privatizării", "democraţiei" şi "integrării", capacităţile productive, specialiştii, cercetarea, justiţia, poliţia, serviciile speciale etc. ne-au fost distruse; o birocraţie stufoasă şi o legislaţie "de partide", contraproductivă, blochează, cu sprijinul unei politici financiar-bancare antiromâneşti, iniţiativele private, stimulând corupţia; solul şi subsolul ne-au fost înstrăinate; legislaţia "contabililor" sănătăţii ne destinează genocidului; învăţământul depersonalizat, cultura încăpută pe mâna veleitarilor şi antiromânilor, media - instrument în mâinile ocupantului, ne-au şters tradiţiile, mândria de a fi români, voința de supravieţuire ca naţiune, alienând tinerele generaţii, care, din lipsă de perspective, se orientează, ca mână de lucru ieftină, în afară, sau devin exclusiv consumeriste, în interior.

Primitiva întrebare: "Ce ai făcut în ultimii 5 ani?" a făcut loc vânătorii instituţionalizate de vrăjitoare, în numele unei propagande de tip stalinist, care face din "alb"-"negru" şi invers, din trădători - eroi, din apărători ai patriei - criminali de război, din imbecili - "genii neînţelese" şi VIP-uri, din lichele şi vivandiere - modele de conduită, vizând nu "re" ci decreştinarea românului, distrugerea moralei şi coeziunii sociale, a sentimentului apartenenţei la un popor de străveche cultură, un stat şi o naţiune.

Cu "neica-nimeni", de pe stradă, ajunşi miniştri, borfaşi - oameni politici şi vechi politruci pe post de instructori de "europenism" sau kominternişti - şefi de comisii de epurare ("lustrare"), pe punctul de a fi destrămat ca fiinţă etnică, pentru a fi furat ca-n codru, poporul român traveresează astăzi cea mai neagră, de până acum, perioadă din istoria sa îndelungată, noul "ocupant" fiind - ca şi "teroriştii"- invizibil, dar omniprezent.

Iar ceea ce a mai rămas din TERRA NOSTRA, agresată de proiecte de legi segregaţioniste şi pretenţii de "restitutio" care anihilează, sub lozinca anticomunismului, reformele lui Ferdinand Întregitorul (1914-1927), Carol I (1866-1881, principe; 1881-1914 rege) şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1861, domnitor al Principatelor Unite; 1861-1866 principe al României), vizând reînvierea himerelor hungariste şi romano-germane medievale, pare a se destrăma în chiar pragul mult trâmbiţatei "integrări" în Niciunde şi în Nicăieri!