Aha, o mai văd şi alţii

Că Tudose-Drojdie este pus "pe profilul misiunii". Totuşi, nu-mi dau seama pe cine contează p-aci oligarhiile (cea locală şi cea globalistă) c-ar mişca vreun deget pentru ele "în caz de ceva" (R U NUTS?! O s-aveţi la o adică surprize mari, băetzi...). Lumea nu mai pune botu' la propaganda tembelă cu "ameninţarea (rusească)", ba chiar ar saluta o anumită circumstanţă în care s-ar găsi cineva - chiar mai nedus pe la biserică, mai din topor - care să le ia ăstora gâţii moţu' aşa mai scurt, nebirocratic.

Inpolitics:

PREMIERUL DE RĂZBOI

Stupefianta desemnare a lui Mihai Tudose la cîrma guvernului continuă să facă valuri, în condițiile în care ministrul de pînă acum al Economiei nu prea are competențe vizibile în niciun domeniu, fie ele teoretice ori demonstrate practic. Și totuși, dacă ar fi să-l etichetăm într-un fel pe Tudose, am putea să-i spunem un om al războiului, cu sau fără bătăile în lemn de rigoare. Ceea ce, dacă ținem cont și de conjunctura externă, ar putea explica ciudata lui ascensiune. În plus, lucruri misterioase se întîmplă și pe plan intern, după cum vom arăta mai jos.

Să o luăm metodic.

Despre Mihai Tudose, un politician mai degrabă discret, nu se știu prea multe lucruri în afara (ne) realizărilor ca parlamentar de Brăila, din 2000 încoace, ori ca ministru al Economiei, de două ori.
O enigmă o reprezintă și CV-ul lui: nu se știe ce a învîrtit între terminarea liceului, în 1985, și începerea facultății, în 1991.
”Săpînd” pe la foști colegi din PSD Brăila, cu mare dificultate am aflat o singură informație: aceea că noul premier și-a amînat patru ani armata, după liceu, astfel că revoluția l-a prins în straie militare. Posibil să fi fost chestiuni medicale, posibil să fi fost chestiuni sportive (a practicat șahul), nu e limpede. [Ar fi interesant de ştiut dacă a ajuns membru PCR - de obicei informatorii nu ajungeau, însă "specialii" şcoliţi pe la anumite centre de instruire şcoli (discrete) de Partid, cam erau "membrache". Şi ce-a făcut în perioada "revoluţiei" şi imediat după. De obicei racolările se făceau încă din liceu, clasele 10-11.]

Cert e că studiile urmate în ritm tot mai accelerat după un start întîrziat l-au consacrat ca specialist în servicii secrete sau, și mai corect spus, în arta războiului.

A trecut prin Universitatea Națională de Apărare “Carol I” – Departamentul de management militar, prin Academia Națională de Informații “Mihai Viteazul”, a luat un doctorat în domeniul Ştiinţe Militare şi Informaţii, s-a specializat în “Analiza şi rezolvarea conflictelor armate” la Georgetown University, SUA ori la Centrul European Marshall pentru Studii de Securitate Naţională – Garmisch, Germania etc.

Singura sa inițiativă legislativă personală, ca parlamentar, a fost, în 2008, propunerea de modificare a regimului armelor și munițiilor. Tudose dorea ca ciobanii și văcarii, spre exemplu, să capete dreptul de a purta arme cu glonț, ca să se apere eficient de infractori, nu ca fraierul ăla din Miorița. Propunerea i-a fost respinsă, așa că bacii au rămas la nivel de bîte.

În 2012, i-a apărut o carte cu titlu fioros: ”Război, cunoaștere, adevăr”. Scrisă de civilul Tudose în colaborare cu doi generali de mare calibru, Constantin Degeratu și Ghe.Văduva.

Denumirile capitolelor sunt în măsură să dea frisoane:

Gânduri despre războiul modern. Modernitatea războiului, Regenerarea războiului modern, Pre-definiţie pentru un război încă neidentificat şi neredefinit, Războiul şi conflictul armat. Detronarea războiului, Războaiele din noua generaţie, O posibilă tipologie a noilor războaie, Noile generaţii – a patra şi a cincea – ale războiului, Câteva posibile principii ale noului război, Războiul antirăzboi, Există oare o filosofie a războiului, Filosofia valorilor şi conflictualitatea lumii. Axiologia războiului, Criza, conflictul, războiul şi efectul de reţea, Cunoaşterea spaţiului cyberstrategic al războiului și tot așa.

De remarcat că, în carte, Tudose, membru al grupului parlamentar de prietenie cu Germania, din 2012, trădează o mare admirație pentru țara lui Merkel:

”Germania este efectiv motorul economic al Uniunii Europene şi, într-un fel, chiar dacă nu deţine arma nucleară, cea mai puternică ţară din Europa” sau ”Germania şi Japonia – au reuşit nu doar să se reabiliteze în urma înfrângerii dezastruoase suferite, ci şi să iasă rapid din efectele dezastrului şi să dea o nouă lecţie lumii de rezistenţă, organizare, de cultură a progresului şi gestionare a conflictualităţii” scria premierul de azi.

Una peste alta, Tudose pare foarte instruit în materie de conflicte militare.

Cu ce l-ar ajuta asta în noua activitate din fruntea guvernului?

Ne e și frică să ne punem întrebarea, mai ales după misteriosul eveniment petrecut ieri.

Mai precis, după nominalizarea sa la șefia guvernului, brusc, ministerul Apărării își aduce aminte că peste vară vor urma evenimente de maximă importanță, fix în vacanța parlamentului.
Drept pentru care, aseară, MApN înaintează Camerei Deputaților, în regim de urgență, solicitarea de a include în Legea de abilitare a guvernului să emită ordonanțe pe durata verii, un capitol special dedicat Apărării, care lipsea din proiectul inițial al legii.

Proiect care tocmai fusese adoptat ieri, la Senat.

În noua formă, ratificată azi de Camera Deputaților, guvernul Tudose va putea emite ordonanțe peste vară care să modifice acorduri ale țării noastre de cooperare militară, să amendeze legislația privind participarea militarilor români la misiuni și operațiuni în afara granițelor noastre, dar și desfășurarea unor operațiuni ale unor forțe armate străine pe teritoriul României, ca și tranzitul acestora pe același teritoriu. De asemenea, se dorește trimiterea de ofițeri români la specializare în instituții militare externe precum și modificarea OUG 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice, ordonanță care reglementează, între altele, în sens limitativ, deplasările delegațiilor oficiale românești peste hotare.

De aici se nasc întrebări serioase:

Ce anume s-a întîmplat în ultimele zile de a fost nevoie să se ceară extinderea competențelor guvernului în domeniul militar exact în ultima clipă dinaintea adoptării legii de abilitare? La ce mișcări de trupe străine și operațiuni militare românești peste hotare se așteaptă România peste vară, în condițiile în care despre exercițiile NATO programate în săptămînile care vin se știa de luni și luni de zile? Ce fel de noi acorduri de cooperare militară ar putea semna România peste vară și de ce? De ce ar fi nevoie trimiterea de ofițeri la specializare externă prin ordonanță, ce anume presează respectiva instruire? De ce se vrea modificarea OUG 26, cumva s-ar putea să fie nevoie ca delegații masive ale MapN să plece peste hotare în regim de urgență?

Dacă mai luăm în calcul ce scriam ieri, anume contractul semnat pe 14 iunie între o firmă românească și una germană pentru producerea de transportoare blindate ori anunțul lui Iohannis de vineri, după consiliul de la Bruxelles, privind necesitatea relansării urgente a industriei de apărare, desemnarea unui ”om al războiului” în fruntea guvernului parcă nu mai e chiar așa de neînțeles. (Bogdan Tiberiu Iacob)