28 martie 2015

Voturile din 2012 au fost anti-austeritate; dar a uitat asta şi PSD, şi Boboru'


Iar trebuie să-i dau dreptate lui Costi Rogozanu. La bucată, pe partea cu austeritatea ("Poporul e cu doi-trei ani înaintea justiţiei"):
Să lăsăm discuţiile mărunte despre justiţie, DNA, lupte de culise, SRI. Şi să încercăm să vedem, simplu, din avion cum ar putea fi interpretate treburile. O propunere de sinteză subiectivă a ultimilor ani:

Alternanţa la putere e dată peste cap de decalajul în alegeri – prezidenţiale cu parlamentare -, una din multele tîmpenii legislative electorale susţinute de toată firea “progresistă” a ţării (ONG, intelectuali de dreapta că de stînga nu prea erau, politicieni la modă etc). Decalajul creat de cîţiva ani între puterea parlamentară şi puterile preşedintelui duce la efect de seră numit de unii anticorupţie.

2012 era anul în care era firesc ca Traian Băsescu să zboare din post. O mişcare populară clar orientată anti-austeritate a fost sucită în timpul anului 2012 în ceva ambiguu gen susţinerea statului de drept. De fapt a fost o demonstraţie de forţă din partea unor instituţii precum Comisia Europeană prin care s-a spus clar că nu mişcă nimeni politic în front din blocul austerităţii. Şi a fost o demonstraţie de forţă a elitei locale, cum că orice mişcare civică nu poate fi decît corect orientată spre dreapta, contestarea Troicii nu dădea bine în rapoarte.

În felul acesta am avut doi ani de păsuire pentru un bloc politic corupt. Toată aripa Băsescu-Udrea-Bica etc. este acum renegată de apărătorii “statului de drept” de atunci. Un vot popular la referendum sau la alegeri parlamentare a exprimat clar tendinţa încă de atunci. Pentru unii însă aceia au fost răul necesar de luptă împotriva marelui inamic: nu PSD-ul, ci poporul care nu ştie ce votează, ce vrea etc. [...]

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: