Everac: Dilema cea mare

Care regim nu şi-a avut tromba lui de ploşniţe sinecuriste, sau prea costisitoarea sa fanfaronadă? Unde nu s-a instalat criminala idioţie de a vinde ieftin la străini capacitatea, şi de a le cumpăra apoi scump produsul? De a alunga de pe piaţă exemplarul autohton pentru specula de import? Cine a fost damblagiul care a articulat creşterea PIB-ului în special pe consum?

Articol de acum câţiva ani (2010), îl repostez cu diacritice:

   S-a ivit de-o vreme o dilemă îndelung dezbătută, însămânţând vrajbă şi manifestări populare, lupte politice în Parlament, soluţii inacceptabile de-o parte sau de alta: dacă actuala criză acută din economia românească trebuie remediată prin scăderea salariilor şi pensiilor (teza de dreapta) ori prin mărirea TVA şi transformarea cotei unice în impozit progresiv (teza de stânga).
   Dar nu aceasta, după mine, e dilema cea mare în materie politică. Ea, de altminteri, a şi fost rezolvată.
   Dilema cea mare e că şi stânga, şi dreapta, ca şi tot ce a mijit în nenorocita noastră viaţă politică, au operat în aşa fel încât să ajungem la această inexorabilă răscruce. Căci nu fac nicio diferenţă între partidele existente, fie şi în stare larvară, ori triumfător-guvernante, sau bătându-se în piept cu cărămida opoziţiei, în a dezarma aceasta ţară de capacităţile ei de producţie, morfolite şi înstrăinate, scoase la mezat cu bacşişuri josnice, sau hăcuite şi prăduite pur şi simplu din prostie sau intenţii criminale. 
   Cine dacă nu socialiştii, prin spurcata gură a d-lui Roman, au enunţat că avem o masă de "fiare vechi" în locul industriei şi s-au grăbit s-o lichideze, cât mai oneros pentru noi, prin Muşeteştii ei?
   Cine dacă nu tătucul Iliescu a desfiinţat formaţiile agricole rentabile şi a lăsat să se închidă combinatele care ne hrăneau şi să se vândă cele ce ne ţineau în rândul lumii, pe mai nimic, în profitul spurcaţilor săi de colaboratori? 
   Cine dacă nu oamenii partidelor au pus mâna să îndese în sacul cu pensionari 6 milioane de cetăţeni ai României, pe lângă alţi asistaţi, pe care nu mai prididesc, din tâmpenia aceloraşi, destui muncitori în ţară să-i susţină cu aportul lor salarial?
   Cine, dacă nu toată această ordură, a votat Constituţia din 2003 dând oricui dreptul să cumpere teritoriu din trupul ţării, livrând-o fără nicio milă, pe şperţuri, veneticilor?
   Cum s-a îngăduit şi se îngăduie pachete de acţiuni majoritare societăţilor din afară, fie ele şi de stat (străin) şi externalizarea totală a beneficiilor, atât la străini, cât şi la păduchioşii noştri deveniţi bogaţi peste noapte fără mult temei?
   Cum de se susţin, din snaga ţării, a noastră, toate gripele şi tusele societăţilor şi băncilor străine ajunse la ananghie, prin devalorizarea omului de rând şi înfeudarea lui în credite?
   Care regim a pus capat maşinaţiunilor cu diplome de complezenţă plătite, prin care hoarde de "gulere albe", prost educate şi instruite, se uită cu jind la posturi inexistente şi se văd constrânse să treacă frontiera expedientelor frauduloase şi înjositoare? 
   Care regim a pus capăt devastărilor pădurilor şi hemoragiei mâinii de lucru utile? Care guvern, în frunte cu cel liberal, n-a dat de-a azvârlita cu banii ţării pe futilităţi şi abţibilduri, sugrumând în acelaşi timp cercetarea?
   Care oare a eradicat ciorchinii de "băieţi deştepţi" clientelari, agăţători de orice produs de larg consum? 
   Care regim nu şi-a avut tromba lui de ploşniţe sinecuriste, sau prea costisitoarea sa fanfaronadă? Unde nu s-a instalat criminala idioţie de a vinde ieftin la străini capacitatea, şi de a le cumpăra apoi scump produsul? De a alunga de pe piaţă exemplarul autohton pentru specula de import? Cine a fost damblagiul care a articulat creşterea PIB-ului în special pe consum?
   Toţi s-au fudulit, toţi au agonisit utilaje de lux pentru delectări sibarite la vârf, toţi au călătorit la mama dracului pe bani de la buget, toţi au comis falsuri şi nedreptăţi, toţi au privilegiat şi sfidat legile, şi păgubit statul, şi dereglat ordinea prin hotărâri, şi împins vârtos la mizeria de astăzi, la dilema de astăzi.
   Să-i dăm un şut (dacă putem) acestui guvern netrebnic; dar în favoarea cui, netrebnici opozanţi?