29 octombrie 2013

Ilie Şerbănescu: Cum Roşia Montană aduce la suprafaţă cianura postdecembrismului biruitor


Repetând că nu ştim ce resorturi de culise au determinat sucelile liderilor USL în privinţa proiectului Roşia Montană şi că s-ar putea ca totul să fi fost un simplu joc de glezne pentru aburirea celor mulţi creduli şi neinformaţi, cert este doar faptul că subiectul în jurul căruia s-a ales să se facă aburirea nu este deloc nimerit din punctul domniilor lor de vedere. Aparent este un subiect controversat în care, cu o ghidonare potrivită, se considera a se putea obţine până la urmă ceea ce se dorea s-au ceea ce fusese comandat din afară! Se inoculase cam în conştiinţa generală o abordare care opunea ecologicul economicului. Şi, ca atare, calculul era probabil că, dacă se reuşea a se dovedi că ecologic problemele sunt rezolvabile, atunci proiectului i se putea da drumul pentru a se colecta, vezi Doamne!, „avantajele” din punct de vedere economic: locuri de muncă, încasări la buget, presupuse reabilitări de mediu şi salvări de patrimoniu cultural. Pe când, de fapt, proiectul suferea, înainte de toate, tocmai din punct de vedere economic, căci nu aducea mai nimic ţării şi oamenilor ei care puneau tot la bătaie, resursele minerale lăsate lor şi nu altcuiva de către Dumnezeu, condiţii în care mediul din zonă, deja deteriorat, nu avea de ce să fie distrus încă şi mai mult. Abureala viza probabil să bată mai departe spre gazele de şist.

În realitate, argumentele atât pro cât şi contra proiectului au găsit ambele teren în aceeaşi arie largă de distrugere de tip colonial a României. Inclusiv pentru demonstraţii publice, indiferent dacă aceste demonstraţii au fost manipulate sau nu. Cei pro au putut demonstra pentru locuri de muncă (vai, atât de multe desfiinţate şi atât de puţine nou înfiinţate în perioada colonială, zisă capitalistă, a României!). Cei contra au putut protesta imediat împotriva cianurilor, dar, vai!, câtă cianură economică se află în spatele celor chimice! Este doar începutul! Roşia Montană este doar cutia Pandorrei sau aţâţatul focului! În timp ce, în mod naiv, luptă pentru câteva sute de locuri de muncă în minerit, primii pot conştientiza treptat treptat că ar trebui să demonstreze împotriva desfiinţării a sute de mii de locuri de muncă în minerit şi a peste patru milioane pe ansamblu în perioada postdecembristă. Iar pentru ultimii, cianurile pot deveni simbolul sau emblema protestului împotriva cedării, fără măcar un gând la preţul economic sau ecologic, a controlului asupra resurselor naţionale. În această privinţă, gazele de şist ar putea ajunge un adevărat detonator al exploziei sociale cu tentă naţională.

Pentru tentaţiile unora dintre politicienii români – de a obţine confort politic de partid sau personal pe bază de demonstraţii de fidelitate europeană sau transatlantică, indiferent de costurile economice şi naţionale – asemenea proteste nu sunt de bun augur, mai ales în perspectiva expirării anul viitor a prevederilor celui mai important (ca formă, conţinut şi obiect) dintre contractele de tip colonial privind cedarea către străini a controlului asupra resurselor minerale din România, cel cu OMV. 

http://jurnalul.ro/editorial/cum-rosia-montana-aduce-la-suprafata-cianura-postdecembrismului-biruitor-654324.html

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: