05 octombrie 2013

Dâncu: "Fără regiuni, România rămâne o ficţiune"



Convenţia de la Montevideo (din 1933) defineşte patru criterii de bază considerate şi azi ca fiind valabile în cadrul dreptului internaţional public, pentru definirea şi recunoaşterea internaţională a statului: (a) populaţie permanentă; (b) teritoriu bine definit; (c) guvern; (d) capacitatea de a intra în relaţii diplomatice cu alte state.

Prin implementarea Serviciului de Acţiune Externă al UE ("ambasadorii" UE şi "MAE" al UE) s-ar îndeplini - pentru UE - punctul (d), punctul (c) fiind deja rezolvat prin "lovitura de stat continentală" numită Tratatul de la Lisabona.

Vasile Dâncu (PSD) ne luminează: şi regiunile ar avea o parte din atributele unui stat naţional (identitate, o formă incipientă de guvern, şi viaţă economică proprie):
"Nici nu este nevoie să avem nişte regiuni care să aibă în acest moment nu ştiu ce consilii regionale puternice, să facem alegeri de preşedinţi, ne interesează în primul rând mecanismele de descentralizare care să creeze un spaţiu de planificare [="guvern incipient"] şi de modernizare a administraţiei în aceste zone. Un judeţ singur nu are forţă, nu poate să planifice singur decât într-un context mult mai larg, vorbim de infrastructură, vorbim de complementarităţi care se nasc între judeţe. Vorbim despre modul în care ne integrăm în Europa, nu ne integrăm cu judeţe mici, trebuie să ne integrăm cu regiuni mai mari care să aibă forţă, să aibă identitate, să le putem construi o viaţă economică proprie. România poate fi întărită şi se poate întări numai dacă vom avea regiuni puternice. Altfel rămâne o ficţiune şi rămânem la nivelul acesta de subdezvoltare în care suntem în acest moment, pe ultimele locuri în Europa."


Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Liga Pro Europa, 2005:
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politico-administrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc. Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008. Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezentanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral). Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.
 

 

Postări populare: