Postări
Preşedintele Gazprom, Aleksei Miller, a avut discuţii cu premierul Emil Boc şi la Ministerul Economiei, privind o serie de proiecte energetice mixte, România-Rusia.
Negocierile ruso-bulgare privind trecerea South Stream prin Bulgaria sunt în stadiu avansat, totuşi ele nu s-au finalizat.
Guvernul bulgar a respins proiectul oleoductului Burgas-Alexandroupolis (premierul Boiko Borisov:"Vreţi să mergem acum la Burgas
şi să-i întrebăm pe locuitori dacă vor ca un petrolier să intre în port
în fiecare zi în timpul sezonului de plajă? Pentru mine este important
ce cred bulgarii").
În schimb, noi ne prostim de prin 1997 (cine o fi fost atunci premier şi ministru al industriei ?) ca să treacă pe la noi conducta de petrol Constanţa-Trieste. Adică, să riscăm poluarea litoralului românesc ca să transportăm petrol pentru alţii.
Partea rusă doreşte să folosească aceste negocieri cu România (şi) ca factor de presiune asupra Bulgariei, după cum scrie Vladimir Socor în acest articol apărut la Eurasia Daily Monitor:
Gazprom negociază cu România pentru a pune presiune pe Bulgaria pentru
South Stream
Pe 13 octombrie în Bucureşti, CEO Gazprom Aleksei
Miller a purtat discuţii cu prim-ministrul Emil Boc, cu ministrul
Economiei Ion Ariton, şi cu alţi oficiali, despre posibila participare a
României în proiectele Gazprom. Adriean Videanu, ministrul economiei
până în urmă cu şase săptămâni şi (neobişnuit în România) un adept
activ al legăturilor cu Gazprom, a participat pe 13 octombrie la
discuţii în noua sa calitate de prim-vicepreşedinte al Partidului
Liberal Democrat Liberal, de la guvernare.
Oferta Gazprom de a include România în proiectul South Stream a depăşit ordinea de zi a vizitei lui Miller. Pentru a păstra South Stream în joc din punct de vedere politic, Moscova încearcă să înroleze alte părţi interesate, în ciuda lipsei de resurse în spatele acestui proiect, şi sperând împotriva oricărei speranţe să obţină sprijinul UE pentru el. Propunerea adresată României este o mişcare in acest joc.
Gazprom, deasemenea, foloseşte discuţiile cu România drept pârghie împotriva Bulgariei. Guvernul bulgar a suspendat participarea la South Stream atunci când şi-a început mandatul în iulie 2009, invocând dezavantajele proiectului. Moscova a intrat prompt în discuţii cu România despre redirecţionarea South Stream spre această ţară, în loc de Bulgaria. Douăsprezece luni după aceea, Sofia a început să renegocieze termenii întoarcerii sale posibile la proiect ("foaia de parcurs"). Uvertura nouă a Gazprom în România este concepută pentru a spori presiunea asupra Bulgariei, înaintea vizitei programate a lui Miller acolo.
România pare a fi intrat în joc, în scopul de a urmări propriile obiective cu Gazprom, care includ (Mediafax, Bursa, 13, 14 octombrie, Adevărul, Evenimentul Zilei, 14 octombrie):
1) Eliminarea cele două societăţi intermediare agreate de Gazprom şi trecerea la relaţii contractuale directe cu Gazprom, sperând astfel să se reducă preţul gazului rusesc pentru Romania, "cât mai curând posibil";
2) Construirea şi finanţarea unui sit de depozitare a gazelor în nord-estul României împreună cu Gazprom;
3) Construirea unor centrale electrice cu Gazprom în România;
4) "Cooperare în domeniul ţiţeiului şi produselor petroliere" cu Gazprom, nespecificată. Acest punct din urmă din comunicatele de presă româneşti ar putea implica un traseu al conductei de petrol din portul românesc de la Marea Neagră, Constanţa, la cele două rafinării de petrol Gazpromneft din Serbia (ruta Constanţa-Pančevo, o versiune redusă a rutei propuse mai demult de România, Constanţa-Trieste).
Miller a dat răspunsuri vagi în Bucureşti, la aceste propuneri. Cel mai probabil, Gazprom vizează o afacere pachet. Acesta ar negocia, probabil, cu privire la aceste propuneri, dacă şi atunci când România ar intra în negocierile de aderare la South Stream. Acest lucru pare mai valoros pentru Gazprom din punct de vedere politic, comparativ cu valoarea celor patru propuneri de afaceri ale Bucureştiului. În plus, România are nevoie de cooperarea Gazprom, mai degrabă decât invers, cu privire la aceste propuneri. Astfel, Gazprom ar putea folosi tactici de condiţionare în viitoarele negocieri cu Bucureştiul.
În timpul discuţiilor care au avut loc începând din iulie 2009, Gazprom a sugerat două forme posibile de participare a României în South Stream. În prima versiune, România ar putea înlocui Bulgaria pur şi simplu, conductele Gazpromului de pe fundul Mării Negre ar veni din Rusia către România şi se vor continua spre Europa Centrală. În altă versiune, conductele de pe fundul mării ar ajunge în Bulgaria, cum s-a prevăzut iniţial, adăugându-se însă o ramificaţie din Bulgaria în România. Partea rusă a făcut permanent aluzia că decizia finală ar depinde în principal pe poziţia de negociere a Bulgariei.
În Bucureşti, Miller a semnat un memorandum de înţelegere (MOU) cu CEO-ul românesc de la Transgaz ca să se efectueze o analiză tehnico-economică pentru a construi o secţiune a South Stream în România, şi să se stabilească un grup comun de experţi în acest scop. Luate separat, comunicatele rus şi român converg cu privire la acest aspect, dar sunt divergente cu privire la continuarea proiectului.
Potrivit Gazprom, grupul de experţi va raporta rezultatele celor două guverne în primul trimestru al anului 2011. În cazul în care rezultatele sunt pozitive, Rusia şi România vor semna un acord interguvernamental ca un cadru politic şi legal pentru construirea unei secţiuni a South Stream în România. Acordul inter-guvernamental ar fi urmat de un acord la nivel de companii între Gazprom şi Transgaz privind punerea în aplicare a proiectului. Potrivit comunicatului de presă al guvernului român, cu toate acestea, partea rusă ar trebui să prezinte mai întâi studiul de fezabilitate pentru întregul proiect South Stream părţii române, după care cele două părţi vor examina raportul grupului de experţi în comun pentru o secţiune românească. Comunicatul Bucureştiului atribute iniţiativa întreagă Gazpromului (Interfax, Agerpres,13 octombrie).
În pregatirea vizitei, Miller a raportat public premierului rus Vladimir Putin că România este interesată să se alăture South Stream. Afirmaţia arăta exagerat în forma în care a apărut (Interfax, RIA Novosti, 8 octombrie). Ea a venit pe fondul rugăminţilor ruseşti la fel de publice către Electricite de France si Wintershall din Germania pentru a accelera intrarea lor în proiectul South Stream. La o vizită la Putin în Rusia, premierul italian Silvio Berlusconi a promis să trateze cu una sau două ţări [nu au fost numite], care sunt reticente de a participa la South Stream, ceea ce înseamnă probabil România şi / sau Bulgaria (Corriere della Sera, 10 octombrie).
În Bucureşti, la conferinţa de presă finală, Miller a folosit metoda lui Putin ("nu clipi") de a răspunde la întrebări cu privire la resursele South Stream. Nu ar fi pur şi simplu "nicio problemă" cu costul proiectului estimat de 30 miliarde dolari, Rusia asigură finanţarea, construcţia ar începe în 2013 şi prima cantitate de gaz ar fi livrată până în 2015 ţărilor participante. Miller nu a identificat nicio sursă de gaze, în Rusia sau în altă parte, care să furnizeze capacitatea promisă a proiectului (pe care el a reiterat-o) de 63 de miliarde de metri cubi pe an (Mediafax, Bursa, 13,14 octombrie, Adevărul, Evenimentul Zilei ,14 octombrie ).
Oferta Gazprom de a include România în proiectul South Stream a depăşit ordinea de zi a vizitei lui Miller. Pentru a păstra South Stream în joc din punct de vedere politic, Moscova încearcă să înroleze alte părţi interesate, în ciuda lipsei de resurse în spatele acestui proiect, şi sperând împotriva oricărei speranţe să obţină sprijinul UE pentru el. Propunerea adresată României este o mişcare in acest joc.
Gazprom, deasemenea, foloseşte discuţiile cu România drept pârghie împotriva Bulgariei. Guvernul bulgar a suspendat participarea la South Stream atunci când şi-a început mandatul în iulie 2009, invocând dezavantajele proiectului. Moscova a intrat prompt în discuţii cu România despre redirecţionarea South Stream spre această ţară, în loc de Bulgaria. Douăsprezece luni după aceea, Sofia a început să renegocieze termenii întoarcerii sale posibile la proiect ("foaia de parcurs"). Uvertura nouă a Gazprom în România este concepută pentru a spori presiunea asupra Bulgariei, înaintea vizitei programate a lui Miller acolo.
România pare a fi intrat în joc, în scopul de a urmări propriile obiective cu Gazprom, care includ (Mediafax, Bursa, 13, 14 octombrie, Adevărul, Evenimentul Zilei, 14 octombrie):
1) Eliminarea cele două societăţi intermediare agreate de Gazprom şi trecerea la relaţii contractuale directe cu Gazprom, sperând astfel să se reducă preţul gazului rusesc pentru Romania, "cât mai curând posibil";
2) Construirea şi finanţarea unui sit de depozitare a gazelor în nord-estul României împreună cu Gazprom;
3) Construirea unor centrale electrice cu Gazprom în România;
4) "Cooperare în domeniul ţiţeiului şi produselor petroliere" cu Gazprom, nespecificată. Acest punct din urmă din comunicatele de presă româneşti ar putea implica un traseu al conductei de petrol din portul românesc de la Marea Neagră, Constanţa, la cele două rafinării de petrol Gazpromneft din Serbia (ruta Constanţa-Pančevo, o versiune redusă a rutei propuse mai demult de România, Constanţa-Trieste).
Miller a dat răspunsuri vagi în Bucureşti, la aceste propuneri. Cel mai probabil, Gazprom vizează o afacere pachet. Acesta ar negocia, probabil, cu privire la aceste propuneri, dacă şi atunci când România ar intra în negocierile de aderare la South Stream. Acest lucru pare mai valoros pentru Gazprom din punct de vedere politic, comparativ cu valoarea celor patru propuneri de afaceri ale Bucureştiului. În plus, România are nevoie de cooperarea Gazprom, mai degrabă decât invers, cu privire la aceste propuneri. Astfel, Gazprom ar putea folosi tactici de condiţionare în viitoarele negocieri cu Bucureştiul.
În timpul discuţiilor care au avut loc începând din iulie 2009, Gazprom a sugerat două forme posibile de participare a României în South Stream. În prima versiune, România ar putea înlocui Bulgaria pur şi simplu, conductele Gazpromului de pe fundul Mării Negre ar veni din Rusia către România şi se vor continua spre Europa Centrală. În altă versiune, conductele de pe fundul mării ar ajunge în Bulgaria, cum s-a prevăzut iniţial, adăugându-se însă o ramificaţie din Bulgaria în România. Partea rusă a făcut permanent aluzia că decizia finală ar depinde în principal pe poziţia de negociere a Bulgariei.
În Bucureşti, Miller a semnat un memorandum de înţelegere (MOU) cu CEO-ul românesc de la Transgaz ca să se efectueze o analiză tehnico-economică pentru a construi o secţiune a South Stream în România, şi să se stabilească un grup comun de experţi în acest scop. Luate separat, comunicatele rus şi român converg cu privire la acest aspect, dar sunt divergente cu privire la continuarea proiectului.
Potrivit Gazprom, grupul de experţi va raporta rezultatele celor două guverne în primul trimestru al anului 2011. În cazul în care rezultatele sunt pozitive, Rusia şi România vor semna un acord interguvernamental ca un cadru politic şi legal pentru construirea unei secţiuni a South Stream în România. Acordul inter-guvernamental ar fi urmat de un acord la nivel de companii între Gazprom şi Transgaz privind punerea în aplicare a proiectului. Potrivit comunicatului de presă al guvernului român, cu toate acestea, partea rusă ar trebui să prezinte mai întâi studiul de fezabilitate pentru întregul proiect South Stream părţii române, după care cele două părţi vor examina raportul grupului de experţi în comun pentru o secţiune românească. Comunicatul Bucureştiului atribute iniţiativa întreagă Gazpromului (Interfax, Agerpres,13 octombrie).
În pregatirea vizitei, Miller a raportat public premierului rus Vladimir Putin că România este interesată să se alăture South Stream. Afirmaţia arăta exagerat în forma în care a apărut (Interfax, RIA Novosti, 8 octombrie). Ea a venit pe fondul rugăminţilor ruseşti la fel de publice către Electricite de France si Wintershall din Germania pentru a accelera intrarea lor în proiectul South Stream. La o vizită la Putin în Rusia, premierul italian Silvio Berlusconi a promis să trateze cu una sau două ţări [nu au fost numite], care sunt reticente de a participa la South Stream, ceea ce înseamnă probabil România şi / sau Bulgaria (Corriere della Sera, 10 octombrie).
În Bucureşti, la conferinţa de presă finală, Miller a folosit metoda lui Putin ("nu clipi") de a răspunde la întrebări cu privire la resursele South Stream. Nu ar fi pur şi simplu "nicio problemă" cu costul proiectului estimat de 30 miliarde dolari, Rusia asigură finanţarea, construcţia ar începe în 2013 şi prima cantitate de gaz ar fi livrată până în 2015 ţărilor participante. Miller nu a identificat nicio sursă de gaze, în Rusia sau în altă parte, care să furnizeze capacitatea promisă a proiectului (pe care el a reiterat-o) de 63 de miliarde de metri cubi pe an (Mediafax, Bursa, 13,14 octombrie, Adevărul, Evenimentul Zilei ,14 octombrie ).
2 comentarii :
In august 1999 eram la mare chiar inainte de eclipsa de soare.
Venisera o multime de straini-era o oportunitate excelenta pentru turismul pe litoralul romanesc.
Nu mi-am crezut ochilor cand am vazut ceea ce s-a intamplat exact cu vreo 2 zile inainte de eclipsa.
S-a deversat petrol de la nu stiu ce vas existent in aproperea plajei
A fost o poluare la asa un nivel incat a stricat tot cheful turistilor....
Ne băgăm ca idioţii să transportăm petrol pentru alţii. Şi încă de la ruşi ori sateliţii lor din Asia, că n-ar avea rost tranzitarea Bosforului cu petrol pentru Vest, trecând din Marea Mediterană (poate daca francezii, italienii, croaţii, slovenii ori grecii vor să platească ceva mai mult la baril fără risc de poluare).
Am să fac niste căutări pe net la Ministerul Medioului, Greenpeace (România) si alte ONG-uri activiste despre conducta Constanţa-Trieste, care este un risc major, fără a fi o necesitate.
De văzut şi ce fac directorii lăsaţi în urmă de Videanu, văd ca propun un surogat la fel de nociv, ca să slugărim rafinăriile ruseşti din Serbia.
Trimiteți un comentariu