Dez-ocuparea: 70 de ani de la ultimatumul URSS (26 iunie 1940)

26 iunie 2010

70 de ani de la ultimatumul URSS (26 iunie 1940)

13 comentarii :

Despina spunea...: Extraordinara postarea !
Felicitari !

Desi nu vreau sa dramatizez,ieri seara m-am plimbat vreo ora cu masina gandindu-ma la acest refugiu cu lacrimi in ochi
In 1940 parintii mei erau studenti la Cernauti si Bucuresti.
Facultatea mamei s-a refugiat de la Cernauti la Iasi( am copii de la arhivele de la Iasi)
Dupa care s-a reintors( 1941-iunie) si apoi a urmat al doilea refugiu.
Definitiv ,in martie 1944.

Bunicii din partea tatalui au plecat definitiv in martie 1944 cu carutele.Aveau aur ascuns in buturugi de lemn.A fost teroare pentru ca puteau sa-i prinda soldatii rusi.
Bunicul a fos omorat in 1953 de comunisti, dar bunica efectiv a trait din acest aur pana in 1986...

Asta este viata adevarata...; 6/26/2010
Riddick spunea...: Bunicul meu din partea tatălui a fost concentrat în toamna lui 1939, venea cam o dată pe lună acasă, apoi un an de pauză şi războiul.; 6/26/2010
Despina spunea...: Lumea a uitat tot ce-a fost.
Eu am insa in minte,foarte vii amintirile povestite de parinti pentru ca am trait consecintele refugiului.
Dezradacinare, impreastierea familiei.
Asta este problema : consecintele refugiului; 6/26/2010
Riddick spunea...: Am fotografii cu bunică-miu din campanie - Sevastopol, Kerci (Crimeea).

Şi 2-3 decoraţii (a primit şi germane, dar le-a aruncat, după 1948).; 6/26/2010
Despina spunea...: Da , lucrurile materiale: decoratii, hartii sunt amintiri care impresioneaza foarte mult si trebuie pastrate.
Eu am gasit o multime de acte originale in arhiva facultilor absolvite de parinti mei in Bucuresti si Iasi

Este incredibil ce senzatie am avut cand am cercetat arhivele din 1940-1945 : parca traiam istoria vietii lor "live"
Am gasit certificate de refugiat, certificat cu averea lasata in Ismail de bunici,acte pentru case
O existenta intreaga abandonata intr-o Basarabie foarte bogata si prospera pana la acea vreme.
Acum este o ruina.
Rusii pur si simplu au parjolit totul acolo; 6/26/2010
Despina spunea...: Trebuie sa ies putin.
Revin peste cateva ore; 6/26/2010
Despina spunea...: De pe NR
"Several months before the end of the war, General Patton had recognized the fearful danger to the West posed by the Soviet Union, and he had disagreed bitterly with the orders which he had been given to hold back his army and wait for the Red Army to occupy vast stretches of German, Czech, Rumanian, Hungarian, and Yugoslav territory, which the Americans could have easily taken instead"

http://riddickro.wordpress.com/2010/06/26/2430/#respond; 6/26/2010
Riddick spunea...: Da... Aş vrea să revăd filmul "Patton".

Patton intrase cu tancurile în oraşul ceh Pilsen/Plzen, şi urma să se îndrepte către Praga, dar acolo era zona rezervată sovieticilor în urma Conferinţei de la Teheran (1943)- Patton nu era "în temă"- şi primeşte ordin prin radio să iasă din Cehoslovacia, de la un adjunct de-al lui Eisenhower. Atunci începe să înjure în direct, dar totuşi respectă ordinul.; 6/26/2010
Despina spunea...: N-am stiut ca este si un film

Extraordinar tipul !

Parca pe-atunci erau eroi adevarati pe care ii respectai numai cand te uitai la ei.
Acum ii numeri pe degete pe cei pe care-i poti respecta; 6/26/2010
Riddick spunea...: Patton Trailer

http://www.youtube.com/watch?v=LI4_58YmzBA

Patton Speech

http://www.youtube.com/watch?v=LI4_58YmzBA

"Now I want you to remember that no bastard ever won a war by dying for his country. He won it by making the other poor dumb bastard die for his country".; 6/26/2010
Despina spunea...: Patton s-a nascut sa sa fie general. Intepenesti numai cand il auzi vorbind.
Dar avea si un catel..

Linkul pentru Patton speach e asta

http://www.youtube.com/watch?v=v71W_FFW_J0

(cele 2 de sus sunt identice-din greseala); 6/26/2010
Riddick spunea...: ...pitbull. :); 6/26/2010
Despina spunea...: :))))

Eu credem ca pitbulii sunt negrii; 6/26/2010

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."