23 ianuarie 2010

Spre ce se îndreaptă Europa şi Europa Centrală ?



Presedintele Cehiei,
Vaclav Klaus, a ţinut o conferinţă la al 15-lea Forum European al Europei Centrale şi de Est, în Viena, pe 19 ianuarie 2010. Agenda Forumului, AICI. Din România se pare că a participat doar viceguvernatorul BNR, Cristian Popa.
În continuare, textul cuvântării lui Vaclav Klaus (şi care a apărut pe situl sau oficial) :

Spre ce se îndreaptă Europa şi Europa Centrală ?

Vă mulţumesc pentru invitaţia de a veni să vorbesc aici.
Am mai fost invitat în trecut, dar întotdeauna am găsit unele scuze "prezidenţiale". Este bine că sunt în sfârşit aici.

Am participat la multe conferinţe dedicate problemelor economice din Europa Centrală şi de Est în anii 1990. La acel moment Europa Centrală şi de Est a avut o semnificaţie deosebită, a avut o unică sarcină, cu adevărat istorică, şi a fost inspiratoare - atât intelectual pentru economişti şi alţi specialişti în ştiinţele sociale, cât şi din punct de vedere economic pentru potenţialii investitori şi oameni de afaceri. A fost o regiune cu oportunităţi de investiţii relativ uşoare, cu profituri mari si rapide, a privatizărilor pe scară largă. La rândul nostru, ne-am dorit să atragem întreprinderi şi investitori străini şi aceasta ne-a motivat să avem astfel de discursuri la conferinţe.

Această realitate nu mai este valabilă acum. Se poate argumenta că Europa Centrală şi de Est a încetat să mai fie o entitate distinctivă. Schimbarea sa sistemică de la comunism la o societate liberă, a fost finalizată în esenţă, cele mai multe dintre ţările sale au devenit membre ale UE şi NATO, şi democraţia parlamentară şi economia de piaţă sunt ambele acolo.

Ţările
Europei Centrale şi de Est sunt, desigur, la un nivel mai redus de dezvoltare economică decât majoritatea ţărilor din Europa de Vest, dar nu sunt sigur că aceasta le face deosebite, în nici un sens semnificativ. Diferenţa valorii PIB-ul pe cap de locuitor dintre Austria şi Republica Cehă nu este mai mare decât diferenţa dintre Irlanda şi Portugalia sau Grecia. Să nu mai vorbim despre diferenţele dintre nordul şi sudul Italiei sau între Paris şi zonele rurale din Franţa.

Cazuri individuale de privatizare reziduală în unele ţări din regiune ar putea fi o motivaţie pentru unii dintre dumneavoastră să fie activi acolo acum, dar era privatizării la scară largă este încheiată. Cel puţin în ţara mea nu sunt prea multe companii rămase pentru privatizare.

Motivul pentru o interesare în această regiune ar fi putut fi un nivel mai ridicat de libertate economică în unele ţări, dar a fost un argument mai relevant în anii 1990. Spre marele meu regret, nu este valabil acum. Importul pe scară largă a legislaţiei UE face ca regiunea să fie mai puţin liberă decât era cu 10 de ani în urmă
.

Cu Europa de Vest există similarităţi mai mult decât diferenţe. Ţările din Europa Centrală şi de Est au devenit deja  ţări "europene normale", ceea ce este o binecuvântare îndoielnică. Eu sunt mai degrabă nemulţumit de actuala "normalitate europeană".

Speram că vom evita unele anomalii şi defecte europene cunoscute, pentru că trecutul nostru, experienţa noastră cu comunismul, au fost - sau ar fi putut fi - un avertisment suficient. Am crezut că vom spune nu : "soziale Marktwirtschaft" (economiei sociale de piaţă)
germane şi austriece, etatismului francez de stânga (datând din vremurile lui Colbert), labourismului britanic, care este una dintre variantele discrete ale "căii a treia", supra-paternalismului generos scandinav, Cohn-Benditismului ecologic agresiv, europenismului bruxellez. Am crezut că vom urma drumul spre democraţia parlamentară şi economia de piaţă clasice.

Dar nu s-a întâmplat aşa.
Noi nu am evitat aceste caracteristici europene. De aceea, suntem ocupaţi cu rezolvarea problemelor, şi regretabil, de multe ori nu rezolvăm problemele standard europene:

- Gradul  de redistribuire a veniturilor nesustenabil economic, ceea ce duce la taxe mari şi la o putere enormă a statului şi a reprezentanţilor săi;

- Neproductivitatea  statului paternalist (the welfare state), care nu motivează oamenii la locul de muncă;

- Existenţa şi creşterea periculoasă a deficitelor nesustenabile ale finanţelor publice;

- Îmbătrânirea populaţiei, combinată cu rigiditatea si inadaptabilitatea sistemelor de pensii;


- Incapacitatea de a găsi un sistem viabil de finanţare pentru serviciile medicale din ce în ce mai multe şi mai scumpe, în care cheltuielile sunt plătite de către terţ, nu de către pacient;

- Imposibilitatea de a finanţa educaţia raţional, cauzată de prelungirea artificială şi în cea mai mare parte inutilă a duratei de studii, pe baza unor concepte greşite despre ce înseamnă să fii bine educat. Rezultatul este scăderea calităţii educaţiei;

-
Imigraţia în masă greu de gestionat şi incontrolabilă, care este o consecinţă logică a conceptelor la modă şi politic-corecte: a multiculturalismului, a drepturilor omului şi a sistemului  social european generos;

- Slăbirea, dacă nu dispariţia, identificării a persoanelor din Europa, cu entitatea cheie, indispensabilă, naturală şi autentică social, numită stat-naţiune (sau stat construit în jurul unei naţiuni majoritare).


Fiecare din aceste tendinţe este o ameninţare iminentă pentru noi toţi. Si mă deranjează.

Am ajuns acum la actuala criză financiară şi economică. Ea a venit ca o surpriză pentru majoritatea economiştilor, pentru toţi politicienii, precum şi pentru public. Aproape nimeni nu a aşteptat-o. Oamenii îşi întemeiau credinţa pe atotputernicia băncilor centrale şi guvernelor de a controla macroeconomia şi pe fezabilitatea, raţionalitatea şi productivitatea din reglementarile microeconomice, în special în sectoarele financiar şi bancar. Ca un credincios adevărat în şcoala austriacă de economie, trebuie să spun că aceştia au fost aduşi pe "Drumul către servitute", atât de convingător descris de marele gânditor austriac Friedrich von Hayek.


Această convingere s-a dovedit a fi greşită. Economiştii au început să înţeleagă încet cauzele crizei actuale, care s-a întâmplat ca o consecinţă a unei combinaţii de eşecuri. A căuta un motiv simplu este o strategie greşită. Pe partea macroeconomică, devine tot mai acceptată ideea că originea crizei a fost legată de acumularea fără precedent a dezechilibrelor în economia mondială, cu perioada neobişnuit de lungă de rate reale scăzute ale dobânzilor şi a masei monetare excesive şi jocurilor politice de stimulare a creditului ipotecar. Pe partea microeconomică, a devenit clar că reglementările parţiale existente şi foarte imperfecte nu au ajutat. Dimpotrivă, ele au denaturat comportamentul raţional al băncilor şi al altor instituţii financiare şi le-au motivat să caute modalităţi de a scăpa de ele, prin intermediul diverselor "inovaţii financiare".

Este necesar să avertizez împotriva încercărilor de a blama din nou problemele de pe piaţă ca problemele pieţii. Criza actuală nu a fost rezultatul unui eşec de piaţă sau al vreunei deficienţe inerente ale capitalismului. A fost un eşec al guvernelor, care a rezultat din ambiţiile lipsite de modestie si sensibilitate de a interveni într-un astfel de sistem complex cum sunt societatea şi economia. Ludwig von Mises şi Friedrich von Hayek ar trebui să fie recitiţi din nou şi din nou. Criza nu a fost cu siguranţă, cauzată de lipsa "cererii solvabile" a lui Keynes, adică de lipsa de consum sau de investiţii din partea agenţilor economici privaţi, şi, prin urmare nu poate fi rezolvată de către guvernele gata să completeze deficienţa cererii solvabile în funcţie de reţetele lui Keynes. Acţiunile guvernelor şi intervenţiile au provocat, prelungit şi înrăutăţit în mod dramatic criza.

Aceasta se va încheia mai devreme sau mai târziu. Daunele pe termen lung, cu toate acestea, vor rămâne. Adversarii pieţei, au reuşit să creeze o neîncredere de anvergură în sistem, dar de această dată, nu numai în capitalismul de piaţă liberă, în sistemul de laissez-faire, în capitalismul lui Adam Smith, Friedrich von Hayek si Milton Friedman, aşa cum a fost cazul 70-80 de ani în urmă, dar şi în capitalismul foarte reglementat al epocii actuale. Şi acest lucru este îngrijorător.

Ca o economie de dimensiuni reduse şi foarte deschisă,  Republica Cehă nu a putut să se izoleze de încetinirea ritmului de creştere vizibilă a economiei mondiale şi în special de recesiunea în ţările
principalilor parteneri de afaceri ai noştri. PIB-ul nostru a căzut cu circa 4% în anul 2009.

Am fost norocoşi că sistemul financiar şi bancar nu au fost supraexpuse prin credite neperformante înainte de criză, aceasta a ajutat şi ajută. Am avut, de asemenea, un mare avantaj în moneda noastră. Cursul de schimb al coroanei cehe fluctuează, el nu este o constantă fixă pentru totdeauna. Economii mici, deschise, care au acceptat euro ca monedă naţională, sau sunt bine fixate la Euro, prin diferite aranjamente rigide monetare, au fost afectate mai mult de actuala criza mondială. Asta a fost aproape un experiment de laborator.

Recesiunea de azi a dovedit a fi, de asemenea, adevărat, manualul care spune că există o corelare foarte mare între scăderea  PIB şi a veniturilor la bugetul de stat. Vorbind despre Republica Cehă, eu nu am multă teamă privind problemele reale ale economiei sale, ale sferei sale de afaceri. Economia cu siguranţă va reveni - relativ repede -  la dinamicile sale naturale. Dar mă tem de modul, precum şi de etapele noastre de abordare a problemelor finanţelor publice. Sper ca alegerile parlamentare din luna mai vor face posibilă formarea unui guvern în stare să facă aceasta, sau cel puţin capabil să înţeleagă domeniul problemelor şi consecinţele potenţiale.

Un alt subiect pe care aş dori să îl atingă aici, astăzi, este doctrina schimbărilor climatice şi rolul pe care îl are în modelarea societăţilor noastre. Merită să fie numit o doctrină, pentru că legătura sa cu ştiinţa este foarte slabă.

După ce am studiat această problemă de ani de zile, după ce am publicat o carte cu titlul "Blue Planet în Green Shackles" - Planeta Albastră în cătuşe verzi - (cu subtitlul "Ce este pe cale de dispariţie: Clima sau Libertatea?"), care a fost deja tradusă în 14 limbi, pot să spun că nu văd nicio problemă cu clima acum, sau în viitorul apropiat. Disputa actuală nu este despre temperatură şi / sau  CO2, ci despre o nouă viziune utopică a lumii. Acesta este un conflict ideologic între cei care doresc să ne schimbe (mai degrabă decât clima) şi cei care cred în libertate, pieţe, ingeniozitatea umană, şi progres tehnic. Este o dispută despre noi, despre oameni, despre societatea umană, despre valorile noastre, despre obiceiurile noastre, despre modul nostru de viaţă. Fluctuaţiile de temperatură sunt doar un instrument, nu un obiect real de interes pentru cei care joacă acest joc.


Dovezile disponibile ne spun destul de convingător că:

a) Încălzirea la care asistăm nu este la nivel global. Aceasta se materializează în regiunile reci, dar nu şi în regiunile tropicale, în cele uscate, nu în zonele umede, în iarnă, nu şi în vară, şi în timpul nopţi, nu în timpul zilei.

b) Încălzirea nu este mare. Creşterea temperaturii medii globale în întreg secolul trecut a fost de numai 0.74 ° C. În afară de aceasta, climatul s-a oprit din încălzire cu mai mult de un deceniu în urmă, cu totul. Temperatura acum este similară cu temperatura din anul 1940, indiferent de o creştere uriaşă a emisiilor de CO2.

c) Încălzirea nu este unică şi fără precedent. Temperatura din perioada medievală Warm şi în multe alte momente ale istoriei a fost mai mare decât este acum.


d) Încălzirea uşoară la care suntem martori nu este covârşitor creată de om sau de emisiile de CO2. Există mulţi alţi factori care influenţează temperatura şi clima şi întregul complex al climei este încă plin de incertitudini majore.

A bloca creşterea economică, făcându-o mai costisitoare - şi aceasta este substanţa alarmismului ecologiei şi al încălzirii globale - este o strategie greşită şi inacceptabilă. Noi ar trebui să rezistăm cu toată forţa. Istoria ne spune că o mai mare bogăţie şi evoluţiile nestingherite ale tehnologiilor măresc enorm capacitatea noastră de a face faţă la tot felul de probleme, inclusiv fluctuaţiile climatice potenţiale. Noi ar trebui să credem în adaptarea omului, în progresul tehnic, în raţionalitatea  oamenilor liberi. Nu este necesar de a lua decizii pentru generaţiile viitoare. Libertatea individuală acum şi în viitor, nu înţelepciunea guvernelor, este cheia.


Permiteţi-mi să închei prin câteva remarci cu privire la Uniunea Europeană. Pe de o parte, am venit aici ca "preşedinte al Republicii Cehe". Pe de altă parte, prin semnarea Tratatului de la Lisabona, Republica Cehă a încetat să mai fie un stat independent. Eu sunt doar preşedintele unuia din elementele constitutive ale unui stat european recent format. Aceasta nu a fost întotdeauna aşa.

Iniţial, în 1950, ideea de bază a integrării europene a fost de a coopera prietenos, în loc de a face războaie, pentru a liberaliza, pentru a deschide, pentru a elimina toate tipurile de bariere la graniţele de ţări, pentru a permite libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, şi, de asemenea, a oamenilor şi a idelori în jurul continentului european. A fost un concept pozitiv pentru cei mai mulţi dintre europeni şi ar trebui să aibă o şansă să continue şi să fie promovat de către noi toţi cei care avem concepţii liberale (în terminologia europeană), care nu este etatiste sau naţionaliste.


Spre marele meu regret, aceasta nu este cazul acum. Situaţia a început să se schimbe în anii 1980 şi şocul decisiv a venit cu Tratatul de la Maastricht, în decembrie 1991. Din acest moment, integrarea s-a transformat în unificare, liberalizarea în centralizarea luării deciziilor, în armonizarea normelor şi a legislaţiei, în consolidarea instituţiilor europene, în detrimentul instituţiilor din statele membre, în post-democraţie. Libertatea, democraţia şi responsabilitatea democratică, să nu vorbim despre eficienţa economică, spiritul antreprenorial şi al competitivităţii s-au slăbit. Deficitul democratic continuă să se dezvolte.

Litigiul european vechi de aproape zece ani cu privire la Constituţia Europeană (în prezent, denumit Tratatul de la Lisabona), s-a încheiat în noiembrie anul trecut, când am semnat-o. Aceasta a fost disputa dintre cei care au vrut să meargă mai departe cu aceast proces care pune în pericol libertatea şi prosperitatea şi cei care au vrut să intrerupă aceasta tendinţă. Acesta este modul în care noi, care am petrecut cea mai mare din viaţa noastră într-un regim foarte autoritară şi opresiv, comunist, simţim şi de ce vom încerca să avertizăm împotriva sa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Václav Klaus, al 15-lea Forum European
al Europei Centrale şi de Est , Viena, Hotel Hilton, 19 ianuarie 2010

http://www.klaus.cz/klaus2/asp/clanek.asp?id=BTVz8NR0gpoG

18 comentarii :

Despina spunea...

Ce super a vorbit tipul !!! Exceptional. Sa vedem ce urmeaza . Azi la RFI am auzit comentarii ca este un haos legislativ la UE de nedescris.Ca UE are si Presedinte si sef al Comisiei Europene,ca se suprapun legislatiile Ca Ashton este in continuare contestata, ca de ce nu s-a dus in Haiti,etc. Ca Van Rompuy e tehnocrat care vrea sa-i impace pe toti,dar n-are personalitate. Cam varza.Cat va dura oare asta?

Riddick spunea...

Vin cu un link imediat, unde un parlamentar (danez, parcă) arată că Tratatul de la Lisabona are mii de pagini ininteligibile, fiind votat "ca primarul".

Despina spunea...

Exact ,asta spunea ca Tratatul de la Lisabona este neclar...

Riddick spunea...

Aici, analiza think-tankului The Bruges group asupra Tratatului de la Lisabona:

http://www.brugesgroup.com/LisbonTreatyAnalysis.pdf

Riddick spunea...

Europarlamentart danez critică Lisbon Treaty (mai multe părţi, linkuri în lateral - Youtube):

Jens-Peter Bonde against the Lisbon Treaty

http://www.youtube.com/watch?v=twINQm8ZC2A

Acelaşi europarlamentar : în noul text apar în plus 8500 de cuvinte !"

MEP Exposes The EU Lisbon Treaty!!!

http://www.youtube.com/watch?v=8Kr0Foq3CQE&feature=related

Motanul_Incaltat spunea...

Pentru ca o structura ca, spre ex, UE sa fie si viabila, mie mi se pare ca trebuie ca toate tarile membre sa fie aduse la un "numitor comun", ca sa zic asa. Adica mi se pare ca nu se poate asa: unul sa traga hais si altul cea. Problema este daca poti sa-i multumesti pe toti. Reguli, reglementari comune e logic sa existe. O alta problema ar fi, si aici sunt intr-un oarecare dezacord cu Dl. Klaus, ca exista si o inegalitate evidenta in ceea ce priveste dezvoltarea economica dintre tarile din Vestul Europei si cele din Est. PIB-ul Romaniei, de ex, este mult mai mic in comparatie cu al Cehiei, nu mai vorbesc de Germania sau Franta. Lucru care, desigur, face ca problemele sa fie si mai complexe si, cred ca putem sa spunem, greoaie.

Riddick spunea...

Ce mă pune pe gânduri este că dacă la început se prezenta "proiectul european" ca o asociere liberă de state, acum se forţează nota spre crearea statului Europa, să o zicem pe şleau.
Au mai încercat asta Napoleon Bonaparte si Adolf Hitler, cu rezultatele cunoscute.

O spune şi Klaus: "Din acest moment, integrarea s-a transformat în unificare, liberalizarea în centralizarea luării deciziilor, în armonizarea normelor şi a legislaţiei, în consolidarea instituţiilor europene, în detrimentul instituţiilor din statele membre, în post-democraţie".

Motanul_Incaltat spunea...

Eu am citit undeva ca s-ar lucra la un proiect privind "Statele Unite ale Europei". Cum ar veni, deci, de la Uniunea Europeana la Statele Unite ale Europei, probabil un fel de Statele Unite ale Americii in versiune Europeana. Dl. Klaus cam are el dreptate... Si eu cred ca e o prea mare rigiditate in abordarea acestor probleme la nivel UE. Este necesara flexibilitatea, lejeritatea.

Anonim spunea...

Excelenta idee traducerea!
Foarte binevenita!!!
DPAligica

DPAligica spunea...

Excelenta idee traducerea!
Foarte binevenita!!!
DPAligica

Riddick spunea...

@DP Aligică : chapeau, maitre ! :)

Despina spunea...

@DP Aligica :soyez le bienvenu :)

E bun Riddick !
Avem ce invata si de aici

Riddick spunea...

Ce să mai zic... :)

Despina spunea...

Tine-o tot asa!
Se vede ca-ti place ceea ce faci

Riddick spunea...

Eh... duty calls !
Unul din trei soldaţi de-ai lui Washington nu aveau încalţări, când au trecut un râu îngheţat în ziua de Crăciun 1776, pentru o bătalie importantă - au purtat saci de iută în loc de cizme :

http://www.youtube.com/watch?v=qtjfMjjce2Y&feature=player_embedded

Despina spunea...

M-am uitat la link

Exceptional!
Superb !

costin spunea...

oaaau. am dat si eu peste articolul asta acum citeva zile si vroiam sa il traduc,dar am uitat complet de el.
Foarte tare ca ai facut-o!
o intrebare. putem prelua traducerea pentru patrupedbun?..bineinteles, cu un link mare spre tine. :D

Daca nu e ok pt tine, nu e buba.

p.s. am vazut si eu partea din discursul lui gingrich din linkul de deasupra. ti se face pielea de gain.

p.p.s. locuiesti in Romania?

Riddick spunea...

Cu multă plăcere, Costin, poţi prelua.
Am folosit Google Translate, şi apoi am "periat" textul. :)

Da, locuiesc în România.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mihai Giurgea, 2012: "Oamenii au început să-şi dea seama că societatea trebuie condusă nu de popor, ci de un sector privat puternic. Minciunile penibile ale bătrânilor politruci nu mai țin – decât poate la popoare inferioare, cerșetoare, socialiste. Ca grecii sau, poate, românii. Dar aceste popoare vor fi șterse din istorie. Cadavrul lor deja a început să miroasă."

Mihai Giurgea, 2014: "Îmi convine şi că România a devenit colonie germană: că sub conducere românească, m-au furat cu toții 20 de ani!"

Mihai Giurgea, 2014:
"România NU MAI E sub controlul politicienilor români. România nu mai e nici măcar sub controlul poporului român (lucru care pe mine, personal, mă bucură foarte tare!). România e condusă în clipa asta dintr-un oraş numit Washington. Nu din oraşul Bucureşti."

 

Postări populare: