Dacă PSD este totuşi un partid real şi nu o adunătură de căcăcioşi care se fac că nu pricep ce (li) se întâmplă, va reacţiona

PSD nu va mai putea, într-un viitor foarte apropiat, să evite scindarea, în cel mai bun caz, dacă nu chiar prăbușirea, fără să lămurească resorturile și scopurile pentru care Liviu Dragnea a fost așezat în fruntea sa.

(Eu m-am ginit ce-i cu Dragnea încă de la învestirea guvernului Ciocloş, când a ameninţat puţinii parlamentari PSD care - contrar liniei partidului - au votat împotriva învestirii. Mai încoa', tergiversează la infinit atacul decisiv - suspendare-demitere - care l-ar scoate din circuit pe Iohannis, adică pe cel care afirmase după alegeri că "vrea să declanşeze un război total cu PSD". S-or găsi unii de la PSD şi ALDE care "să înceapă treaba de capu' lor" la parlament în direcţia respectivă, ca să vedem: va veni Dragnea să zică "Nu, bă, nu-l suspendaţi"? Ar fi trebuit demult să trezească suspiciuni, fiind provenit din PD-ul lui Băsescu, cel mai probabil fiind "trimis cu treabă" la PSD. După "expirarea" infiltratului Ponta, a fost activat infiltratul Dragnea, şi nici cu "alternativa" Rovana Plumb n-ar fi fost altfel.)

Evenimentul zilei (Mirel Curea):

Liviu Dragnea, un sinucigaș dotat cu vestă explozivă plantat din timp în fruntea PSD? | ANTI-OPINIE

Despre proiectul de Lege de graţiere a unor pedepse, adoptat marţi seara în Guvern, precum și despre Ordonanța de Urgență cu modificări aduse Codului Penal este complicat ca oarecine, fie dintr-o parte a baricadei, fie din cealaltă, să facă preziceri, să le anticipeze destinul.

Cei din ambele tabere, însă - mă refer la politicienii cu ceva experiență, rodați în lupte politice - sunt cvasi-unanimi în două privințe.

Prima, demersul Guvernului Grindeanu a fost unul aflat sub semnul dubiosului absolut, deși ar fi existat la îndemână toate mijloacele legale, la vedere, de promovare. A doua privință, în care acești politicieni, cei mai mulți dintre ei parlamentari, sunt de acord, este și ea foarte limpede. Dacă intențiile Guvernului Grindeanu ar fi luat calea legiferării parlamentare, ar fi trecut „cum trece cuțitul cald prin unt”, după cum s-a exprimat unul dintre aceștia, parlamentar liberal.

Dacă la acest tablou mai adăugăm și faptul că membrii actualului Cabinet, în frunte cu premierul, în marea lor majoritate sunt cunoscuți doar de Liviu Dragnea, în calitate de apropiați ai acestuia, plus faptul că sunt ținuți atât de strâns în lesă de către șeful PSD încât nici banalele declarații de presă nu au voie să se facă de capul lor, începem să ne dumirim. Ca să fim, însă, ceva mai sigur că ne apropiem de o explicație rezonabilă a ceea ce pare de neînțeles, mă întorc în timp, în vara anului 2015. Atunci, Liviu Dragnea a fost ales președinte interimar al partidului în ședința Comitetului Executiv Național al PSD, cu 65 de voturi, în detrimentul contracandidatei sale, Rovana Plumb, susținută de doar 18 colegi. Câteva luni mai târziu, același Liviu Dragnea, în calitate de unic candidat, avea să fie ales președinte al PSD, aproape în unanimitate, cu peste 97% din voturile exprimate de către 435.172 de membri de partid.

Revenind, la data la care Liviu Dragnea întrunea voturile majorității membrilor Comitetului Executiv Național al PSD, în 25 iulie 2015, mi-am exprimat în paginile Evenimentului Zilei consternarea față de alegerea făcută. Nu-i găseam nici cea mai vagă explicație rațională, nu înțelegeam scopul așezării lui Liviu Dragnea în fruntea partidului, mai bine zis, nu vedeam folosul unei asemenea alegeri. Reiau un fragment din ceea ce scriam în vara lui 2015, nu pentru că aș muri de dragul de a mă auto-cita sub semnul lui „v-am zis eu!”, ci pentru că nu văd cum aș putea exprima astăzi mai bine, ceea ce simțeam și judecam atunci, la cald:

Foarte puțin mă interesează că Dragnea a fost condamnat, atâta timp cât în România „justiția reformată” a ajuns o ruletă rusească, cu glonțul pe țeavă băgat de SRI. Cam greu să-i înțelegi pe cei din CExN al PSD, care l-au impus pe Dragnea cu un vot zdrobitor. Cum să pui în fruntea unui partid politic o persoană grav șantajabilă?

Din toamnă, Liviu Dragnea își va relua deranjurile în instanță, la Înalta Curte de Casație si Justiție, unde are recusul în procesul în care a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Ca orice altă persoană lucidă din țara asta, Dragnea știe precis că ceea ce se pronunță la ÎCCJ se decide în altă parte și pe alte criterii decât alea care se învață în facultățile de drept și la Institutul Național de Magistratură. Sunt unele care se învață la Institutul Național de Informații și se deprind în „câmp tactic”.

Va fi Liviu Dragnea capabil ca, în interesul partidului său, să spună „Nu!” unui șantaj-târg în detrimentul intereselor de partid și ale electoratului de stânga, știind că refuzul îl poate trimite în pușcărie? Este în interesul PSD și al electoratului de stânga să fie reprezentați de un personaj atât de vulnerabil? Ăsta să fie motivul pentru care a fost așezat în vârful PSD? Eu, unul, așa cred!

Din păcate, nu credeam greșit! Mai mult, de atunci și pâna acum, Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare și are încă un alt proces penal pe rol.

Evenimentele din ultimele zile mi-au confirmat temerile de atunci. Acțiunile Guvernului Grindeanu, care au înfuriat paroxistic o parte a populației, apar ca decise personal de Liviu Dragnea și puse în executare de un Guvern al Său, fără știința altor centre de putere din PSD, formale ori informale. În afara cercului lui Liviu Dragnea, unul în care se execută, nu se discută, nimeni nu a fost întrebat nimic, nimeni nu a știut nimic! Până acum, unicul rezultat palpabil este relansarea unui Klaus Iohannis care respira precum vorbește, din ce în ce mai greu.

Drept pentru care, eu cred că PSD nu va mai putea, într-un viitor foarte apropiat, să evite scindarea, în cel mai bun caz, dacă nu chiar prăbușirea, fără să lămurească resorturile și scopurile pentru care Liviu Dragnea a fost așezat în fruntea sa.