29 iunie 2014

UE a stabilit proceduri militarizate şi transnaţionale de intervenţie contra "turbulenţelor"



Asta a semnat Băsescu la Bruxelles, la recentul Consiliu European (o făcea şi Ponta, dacă se ducea el acolo).

Este vorba despre modalităţile de punere în aplicare a aşa-zisei "clauze de solidaritate", care face parte din Tratatul de la Lisabona (Titlul VII, Articolul 188 R) şi care are un înţeles mai larg decât simpla solidaritate în cazuri de calamităţi sau atacuri teroriste.

Parlamentul României a primit deja din 2012 o informare despre punerea în aplicare a clauzei, iar guvernul Ponta a adoptat recent proiectul de lege de aderare a României la EUROGENDFOR (Forţa de Jandarmerie Europeană), în pregătirea Consiliului European la care s-a discutat clauza de solidaritate.

Despre ce este vorba cu această clauză, dezvăluie un parlamentar german, Andrej Hunko (de la partidul Die Linke - "Stânga"):
O țară poate invoca "clauza de solidaritate", în cazul în care o criză "îi copleşeşte capacitatea sa de răspuns".

Adoptarea la Consiliul Afaceri Generale a avut loc în secret: punctul nu a fost menționat pe ordinea de zi a ședinței. Presa nu a fost informată. Cu toate acestea, este una dintre clauzele cele mai controversate conținute în tratatele UE. Acesta este tocmai motivul pentru care un acord cu privire la detaliile clauzei de solidaritate a fost amânat pentru o dată ulterioară, la momentul semnării Tratatului de la Lisabona.
"Clauza de solidaritate" stimulează rolul celor două centre pentru situații de urgenţă ale UE, constituite ca structuri de tipul serviciilor secrete. Dar creează, de asemenea, cadrul legal pentru desfășurarea unităților speciale de poliție ale "rețelei ATLAS", în curs de elaborare de către Comisie.

"Clauza de solidaritate" este de prisos, deoarece UE are deja mecanisme de asistență reciprocă în situații de dezastru. Cu toate acestea, clauza întărește cursul de militarizare a politicii interne, deoarece personalul militar poate fi trimis într-un alt stat membru, la cerere. Sunt îngrijorat de faptul că este vorba despre versiunea pe politici interne a clauzei articolului 5 pe apărare reciprocă: s-ar aplica în situațiile care "ar putea avea un impact negativ asupra persoanelor, a mediului sau a proprietății". Blocările de trafic chiar și motivate politic în domeniul energiei și al transporturilor și grevele generale sunt acoperite în text.

Textul se referă în mod explicit la crizele care își au originea în afara teritoriului statelor membre.
*     *     *

TRATATUL DE LA LISABONA
DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI A TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE 

„TITLUL VII
CLAUZA DE SOLIDARITATE

Articolul 188 R

(1)   Uniunea şi statele sale membre acţionează în comun, în spiritul solidarităţii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţie de statele membre, pentru:

(a)
prevenirea ameninţării teroriste pe teritoriul statelor membre;
protejarea instituţiilor democratice şi a populaţiei civile de un eventual atac terorist;
acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unui atac terorist;

(b)
acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.

(2)   În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui catastrofe naturale ori provocate de om, celelalte state membre îi oferă asistență la solicitarea autorităţilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordonează în cadrul Consiliului.

(3)   Modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a prezentei clauze de solidaritate sunt definite printr-o decizie adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei şi a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. În cazul în care această decizie are implicaţii în domeniul apărării, Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 15b alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Parlamentul European este informat.

În cadrul prezentului alineat şi fără a aduce atingere articolului 207, Consiliul este asistat de Comitetul Politic şi de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate şi de apărare comune, şi de comitetul prevăzut la articolul 61 D, care îi prezintă, după caz, avize comune.

(4)   Pentru a permite Uniunii şi statelor membre să acţioneze în mod eficient, Consiliul European procedează periodic la evaluarea ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.”

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):