30 iunie 2014

Atac la familia tradiţională ("extinsă"), acum sub alt pretext



Dan Alexe considera "familia extinsă" ca fiind ... izvorul fascismului (comunismul e băgat doar pentru efectul retoric): "Familia comunitară ar justifica importanţa fascismului şi a comunismului în Italia, Grecia şi Europa de Est".

Acum, Sabina Fati (tot din reţeaua Soros), asociază familia extinsă cu corupţia ("Băsescu, tribalismul autohton și Noua Revoluție"):
România continuă să fie tribală în secolul 21, iar familiile extinse vor să câștige de pe urma parvenirii oricăruia dintre membrii ei, potrivit tradiției autohtone. Dincolo de faptul că justiția se dovedește funcțională, iar președintele se delimitează de fratele lui profitor, imaginea care se vede din afară este cea a unei țări rămase în urmă, care nu-și poate recupera modernitatea cu una, cu două.

România e plină de clanuri familiale. Premierul face, la rândul lui, parte dintr-un trib pe care îl conduce socrul, Ilie Sârbu, aranjor de primă mână și parlamentar vechi cu avere extinsă, care și-a trimis fata, plină de merite politice, la Bruxelles. Familia Mazăre, care controlează Constanța, are propria rețea, la fel Mircea Cosma la Prahova și mulți alții. Baronii de toate culorile lucrează după aceleași vechi principii, potrivit cărora mai întâi se ocupă de bunăstarea propriilor clanuri și abia apoi de cea a comunităților pe care le conduc.
Trimiterile la militanţii de stânga (Petre Pandrea şi Constantin Dobrogeanu-Gherea) nu-s deloc întâmplătoare:
Poate că Marea Revoluție de care vorbea Dobrogeanu-Gherea acum mai bine de un secol e pe cale să se întâmple, de vreme ce fratele președintelui a fost reținut fără ca Traian Băsescu să știe și fără ca șeful statului să încerce să intervină.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):