08 iunie 2014

Regele ciubotelor, regele ciocolatei



Mass-media nu-l mai numeşte pe Poroşenko "oligarh", ci "miliardar"...

INSANITY RULZ

Hău ! Hău ! Hău !

2 comentarii :

Anonim spunea...

Nu am nimic sa reprosez ideii de a sublinia modul original in care este receptat noul ''presedinte'' ales de o parte a populatiei statului artificial, Ucraina.
Ma jenez insa in fata incercarii de a introduce pe presedintele Nicolae Ceausescu in aceasta ''incercare jurnalistica''(?!) .
Macar pentru faptul ca pe el nu l-au pus in tron strainii, sau nu a fost rezultatul unei diversiuni antiromanesti, de asemenea straina, asa cum e cazul regelui(?!) tigan, Cioaba !
Am tinut sa fac remarca de mai sus fiindca ar fi firesc sa renuntam la anumite clisee impuse de lovitura de stat din 1989.

Riddick spunea...


L-am pus pe Ceauşescu fiindcă sceptrul era un element bizar într-o republică socialistă.

Nu-mi aduc aminte ca Ceauşescu să fi fost ales prin alegeri libere, cu mai multe partide şi candidaţi.

În niciun caz nu (mai) sunt sub influenţa acelor clişee, şi asta din 13 ianuarie 1990, când l-am auzit la radio pe Brucan spunând "Frontul Salvării Naţionale se va constitui ca partid şi va participa la alegeri" (conferinţă de presă la Hotel Intercontinental).

Treaba cu "ciubotele" e ca să se lege cu "ciocolata", adică trecutul profesional al celor doi.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):