17 iunie 2014

Apocalipsa după Nicolescu


Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Dacă nu vă doare capul dar vreţi să vă doară, atunci este de-ajuns să luaţi cunoştinţă de părerile tânărului ministru al energiei, dl Răzvan Nicolescu. Iată ce soluţie propune dl Nicolescu pentru problemele grave din energie: atât resursele cât şi nevoile pe ansamblu UE să fie puse în comun, în spiritul solidarităţii care ar caracteriza UE şi, tot în spiritul solidarităţii, UE din fonduri europene să-i ajute pe consumatorii vulnerabili în funcţie de veniturile lor. Să-i “ajute”este termenul folosit chiar de dl ministru (în Ziarul Financiar), pentru că – recunoaşte domnia sa – cei care vin la coşul comun cu mai multe resurse decât nevoi vor cunoaşte o creştere a preţurilor la energie, în timp ce aceia care vin cu mai multe nevoi decât resurse vor înregistra preţuri “mai competitive” (dl Nicolescu nu îndrăzneşte să spună “mai mici”, căci, vai!, ar fi vorba tocmai de cei care dictează pe la Bruxelles). Deci, ce propune dl Nicolescu pentru România?! Ca aceasta să vină anual cu vreo 10 miliarde euro în puşculiţa comună (4-5 miliarde euro din exploatarea resurselor ei şi restul din creşterea de vreo trei ori faţă de prezent a preţurilor la consumator) şi să ia din această puşculită, tot anual, doar vreo câteva sute de milioane de euro! Bună afacere! Apocalipsă totală! O adevărată “solidaritate”: noi cu resursele, ei cu nevoile; noi cu preţurile abominabile, ei cu preţurile “competitive”!
 
Cred că dl Nicolescu i-a băgat complet în dureri de cap pe cei de la Bruxelles! I-a speriat cât de darnic poate fi săracul cu bogatul, desigur în spiritul solidarităţii! Dar, ca reprezentanţi ai unei structuri centru-periferie, aceştia pot saluta punerea în comun a resurselor căţeilor, dar nu şi ale stăpânilor! Să nu uităm că UE a luat deja României resursele energetice, atât actuale cât şi potenţiale, prin decizia că acestea, odată exploatate, pot fi exportate oriunde fără ca posesorul lor să aibă vreo prioritate în aprovizionare, cu alte cuvinte deţinătorul neavând niciun drept să-şi folosească propriile resurse pentru dezvoltarea sa! Iar cât priveşte preţul, prin aşa-zisa liberalizare impusă tot de la Bruxelles, cel plătit de consumatorul din ţările cu resurse este îndreptat cu paşi repezi către preţul plătit de consumatorul din ţările fără resurse, dar dominante în UE! Aşa că pentru UE nu mai e necesar să pună în comun resursele şi nevoile! Centrul ia pur şi simplu cu japca resursele periferiilor şi cu asta basta! Dle Nicolescu, vă închipuiţi cumva că, dacă vor exploata gaze de şist în România, americanii de la Chevron le vor pune în comun la UE?! Aţi avut măcar curiozitatea să vă întrebaţi dacă o ţară ca Austria, care se plânge pe la Bruxelles că România nu-i creează condiţii să exporte liber resursele energetice româneşti pe care le exploatează prin OMV, va “socializa” cumva cu UE energia electrică pe care o obţine din amplasamentele hidroenergetice proprii?! Atenţie, cu pusul în comun de resurse! Asta merge pentru căţei, dar nu şi pentru stăpâni! S-ar putea să vă dezmoştenească cei de la OMV, de unde aţi venit la guvern! Noroc că v-a adoptat dl Ponta!

Un comentariu :

Riddick spunea...


Ăştia chiar nu pot fi opriţi ?!

Kafka, frate. Aici nu-i de DNA, e de ISIS ;-) الدولة الاسلامية في العراق والشام


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: