17 iunie 2014

Apocalipsa după Nicolescu


Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Dacă nu vă doare capul dar vreţi să vă doară, atunci este de-ajuns să luaţi cunoştinţă de părerile tânărului ministru al energiei, dl Răzvan Nicolescu. Iată ce soluţie propune dl Nicolescu pentru problemele grave din energie: atât resursele cât şi nevoile pe ansamblu UE să fie puse în comun, în spiritul solidarităţii care ar caracteriza UE şi, tot în spiritul solidarităţii, UE din fonduri europene să-i ajute pe consumatorii vulnerabili în funcţie de veniturile lor. Să-i “ajute”este termenul folosit chiar de dl ministru (în Ziarul Financiar), pentru că – recunoaşte domnia sa – cei care vin la coşul comun cu mai multe resurse decât nevoi vor cunoaşte o creştere a preţurilor la energie, în timp ce aceia care vin cu mai multe nevoi decât resurse vor înregistra preţuri “mai competitive” (dl Nicolescu nu îndrăzneşte să spună “mai mici”, căci, vai!, ar fi vorba tocmai de cei care dictează pe la Bruxelles). Deci, ce propune dl Nicolescu pentru România?! Ca aceasta să vină anual cu vreo 10 miliarde euro în puşculiţa comună (4-5 miliarde euro din exploatarea resurselor ei şi restul din creşterea de vreo trei ori faţă de prezent a preţurilor la consumator) şi să ia din această puşculită, tot anual, doar vreo câteva sute de milioane de euro! Bună afacere! Apocalipsă totală! O adevărată “solidaritate”: noi cu resursele, ei cu nevoile; noi cu preţurile abominabile, ei cu preţurile “competitive”!
 
Cred că dl Nicolescu i-a băgat complet în dureri de cap pe cei de la Bruxelles! I-a speriat cât de darnic poate fi săracul cu bogatul, desigur în spiritul solidarităţii! Dar, ca reprezentanţi ai unei structuri centru-periferie, aceştia pot saluta punerea în comun a resurselor căţeilor, dar nu şi ale stăpânilor! Să nu uităm că UE a luat deja României resursele energetice, atât actuale cât şi potenţiale, prin decizia că acestea, odată exploatate, pot fi exportate oriunde fără ca posesorul lor să aibă vreo prioritate în aprovizionare, cu alte cuvinte deţinătorul neavând niciun drept să-şi folosească propriile resurse pentru dezvoltarea sa! Iar cât priveşte preţul, prin aşa-zisa liberalizare impusă tot de la Bruxelles, cel plătit de consumatorul din ţările cu resurse este îndreptat cu paşi repezi către preţul plătit de consumatorul din ţările fără resurse, dar dominante în UE! Aşa că pentru UE nu mai e necesar să pună în comun resursele şi nevoile! Centrul ia pur şi simplu cu japca resursele periferiilor şi cu asta basta! Dle Nicolescu, vă închipuiţi cumva că, dacă vor exploata gaze de şist în România, americanii de la Chevron le vor pune în comun la UE?! Aţi avut măcar curiozitatea să vă întrebaţi dacă o ţară ca Austria, care se plânge pe la Bruxelles că România nu-i creează condiţii să exporte liber resursele energetice româneşti pe care le exploatează prin OMV, va “socializa” cumva cu UE energia electrică pe care o obţine din amplasamentele hidroenergetice proprii?! Atenţie, cu pusul în comun de resurse! Asta merge pentru căţei, dar nu şi pentru stăpâni! S-ar putea să vă dezmoştenească cei de la OMV, de unde aţi venit la guvern! Noroc că v-a adoptat dl Ponta!

Un comentariu :

Riddick spunea...


Ăştia chiar nu pot fi opriţi ?!

Kafka, frate. Aici nu-i de DNA, e de ISIS ;-) الدولة الاسلامية في العراق والشام


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: